Cele şapte ponturi esenţiale pentru un pescuit reuşit la copcă. Ce lucruri nu trebuie să vă lipsească din bagaj

Cele şapte ponturi esenţiale pentru un pescuit reuşit la copcă. Ce lucruri nu trebuie să vă lipsească din bagaj

Pescari la copcă, pe gheaţă groasă FOTO Bogdan Nistor

Deşi pare o banală distracţie, pescuitul la copcă presupune o serie de măsuri de precauţie esenţiale, dar şi respectarea unor reguli care fac, împreună, diferenţa dintre un succes şi o potenţială tragedie.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pescari amatori sau simpli chibiţi, românii devin foarte atenţi atunci când vine vorba despre pescuitul la copcă, care, la o primă vedere, pare un amestec de distracţie şi de adrenalină. Dincolo, însă, de această latură a chestiunii există două lucruri esenţiale, fără de care pescuitul la copcă n-ar exista: captura şi siguranţa pescarului.

Având în vedere aceste condiţii de bază ale activităţii hibernale amintite vă prezentăm, în continuare, şapte ponturi esenţiale pentru un pescuit reuşit la copcă. Ne-a ajutat să înţelegem cum stă treaba Gicu Caraman, un pescar cu vechi state în domeniu.

1 – Grosimea şi aspectul gheţii

Prima şi cea mai importantă condiţie este să înţelegeţi că aţi plecat la pescuit, nu la piscină sau la patinaj artistic. Asta mai ales că apa are doar câteva grade, iar hipotermia poate fi fatală în doar câteva minute în aceste condiţii.

Ca urmare, nu vă aventuraţi pe gheaţă dacă grosimea acesteia nu este mai mare de 15 centimetri, iar aspectul acesteia nu este compact. Evitaţi gheaţa cu crăpături mari şi cu suprafaţa neregulată (asta arată că este posibil să fie spartă deja sau să fie sloiuri încălecate).

Puteţi să o testaţi de pe mal cu o prăjină. Împingeţi cu putere în locurile unde vi se pare că ar fi fisuri. Nu strică un pic de precauţie. Întrebaţi-i pe localnici sau pe alţi pescari despre starea gheţii. Puteţi primi informaţii vitale.

2 – Măsuri şi  dispozitive de siguranţă

În principiu, pe gheaţă se pescuieşte nu foarte departe de mal, iar o măsură de precauţie suplimentară ar fi să vă legaţi cu o coardă/frânghie de un copac din apropiere. Dacă – Doamne fereşte!  - gheaţa se rupe, puteţi folosi frînghia pentru a ieşi foarte repede la mal.

Dacă pescuiţi pe un lac mai mare şi mai în larg, foarte folositoare poate fi o barcă pneumatică. Poate că unii vor râde de dumneavoastră că târâţi pe gheaţă barca, însă în caz de probleme vă poate salva viaţa.
Nu pescuiţi niciodată singuri la copcă. Nu e vorba de plictiseală, ci de siguranţă. Pericolele apar din senin şi fără ajutorul cuiva n-o scoateţi la capăt.

3 – Făcutul copcii

Indiferent ce vă spune oricine, copca nu se face cu toporul sau cu ranga. Loviturile unor corpuri dure pot fisura gheaţa, care se poate rupe. Pescarii cu scaun la cap spun că trebuie să aveţi un sfredel special pentru gheaţă.

FOTO Info Delta

Dacă faceţi mai multe copci, aveţi grijă să nu fie paralele cu malul pentru astfel riscaţi să provocaţi o ruptură în gheaţă. Şirul de copci trebuie să fie perpendicular cu malul.

Când plecaţi acasă marcaţi copcile cu câte o creangă (cum fac şoferii pe drumurile pline de gropi). Puteţi salva viaţa cuiva astfel.

4 – Conservarea căldurii

Pescuitul la copcă se face iarna, de regulă pe ger. De altfel, nici nu este recomandat să pescuiţi la copcă dacă temperaturile cresc peste plus 4-5 grade Celsius, chiar dacă gheaţa pare groasă.

Fiind frig, este indicat să aveţi îmbrăcăminte adecvată şi încălţăminte bine izolată şi impermeabilă. Vă mai trebuie un scăunel, mănuşi, o căciulă bună (pe baltă bată deseori un vânt aspru).

Nu faceţi focul pe gheaţă! Deşi unii pescari spun că se poate dacă folosiţi un sac de nisip ca vatră, este foarte riscant. Nu consumaţi alcool! Impresia că vodca vă încăzeşte este doar o iluzie care poate avea efecte grave. Ceaiul este mult mai util.

5 – Folosiţi scule adecvate

Este important de ştiut că liniile şi monturile trebuie făcute de acasă, pentru că acolo, pe frig, degetele nu mai funcţionează cum trebuie.

FOTO Bogdan Nistor

Pescuitul la copcă se face în două feluri, cu plută şi cârlig încărcat cu diferite larve de insecte sau cu o mică lansetă de un metru lungime de putere foarte mică, prevăzută cu o antenă flexibilă din carbon şi cu dandinetă sau cârlig lestat pe care se atârnă tot o momeală vie.

Varga trebuie să fie echipată cu inele cât mai mici şi mai uşoare. De asemenea, mulineta micro va fi echipată cu fir monofilament de 0,10 sau chiar 0,08, terminalul avînd o grosime de 0,08 până la 0,06. Cârligele nr. 18, 20, extrem de fine şi ascuţite electrochimic pentru o înţepare cît mai rapidă.

Pescuitul se execută prin mişcarea continuă a momelii în plan vertical pînă la sesizarea muşcăturii. În cazul plutei e clar ce se întâmplă, în celălalt caz, la pescuitul cu lansetă şi antenă, vom observa o îndoire bruscă a acesteia din urmă, ceea ce înseamnă că trebuie să înţepăm.

6 – Bagaje cât mai uşoare

Trebuie să reţineţi că sunteţi la pescuit, pe o gheaţă destul de fragilă, nu pe plajă la Mamaia. Ca urmare, lucruri pe care le căraţi cu dumneavoastră trebuie să fie cât mai uşoare. În primul rând pentru ca efortul făcut să fie cât mai mic, având în vedere condiţiile aspre în care urmează să pescuiţi. În al doilea rând, pentru a nu supune gheaţa la o greutate prea mare.

7 – Nu lăsaţi momeala să îngheţe

Pescuitul cu momeală vie (obligatorie la copcă!) presupune şi procurarea ei. Problema la toate tipurile de momeală pe timp de iarnă este depozitarea lor, din cauza frigului.  O dată moarte şi îngheţate nu mai sunt bune de nimic, aşa că trebuie adăpostite în buzunarele canadienelor dumneavoastră, la căldură.

Unii au o serie de dispozitive cu rezistenţă electrică şi baterii pentru a ţine momeala caldă, însă acestea costă cam mult, aşa că buzunarul e sfânt. Eventual o geantă frigorifică în care aţi pus un bidon cu apă caldă. Însă asta nu ţine decât cel mult două-trei ore.

În final, este bine să ştiţi că nu trebuie să vă aşteptaţi la capturi uriaşe. Nu vor fi. Roşioarele, bibăneii, obleţii, cărăşeii sau chiar ciortanii sunt cele mai frecvente capturi la copcă.

Vă mai recomandăm şi:

Cei mai mari peşti capturaţi în România. Recordul este deţinut de un „monstru“ care cântărea 900 de kilograme 

FOTO Cum s-au transformat imobiliar celebrele sate pescăreşti Crişan şi Mila 23. Paradoxurile migraţiei din inima Deltei Dunării

Topul poveştilor pescăreşti dunărene. De la peştii mâncători de oameni la monştrii din canalizarea oraşului 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: