Craiova: Portret / Liviu Stan trăieşte viaţa la viteză maximă

Are în palmares două recorduri naţionale la motociclism şi este un obişnuit al circuitelor semiprofesioniste din afara României. Totul pentru o pasiune de zece ani dusă până la extrem.

Îşi împarte timpul între două mari pasiuni: motociclismul şi boxul. Dacă în cazul sporturilor de contact a trecut repede din postura de practicant în cea de simplu privitor, pasiunea pentru viteză i-a rămas în sânge lui Liviu Stan.

Cum nu se poate desfăşura pe stradă, iar în România nu există circuite, craioveanul de 23 de ani a ales străinătatea. Participă, pe cont propriu, la cursele semiprofesioniste din afara ţării, se ia la „trântă“ cu zeci de concurenţi şi are în palmares două recorduri naţionale de viteză.

„Totul a început acum 10 ani. Nu împlinisem încă 14 ani, dar când vedeam o motocicletă simţeam o atracţie ciudată. Nici nu ştiam cu ce se mănâncă motoarele, dar mă pasionau. Până când m-am urcat prima dată pe motocicleta unui prieten. Avea un Kawasaki de prin 1992. Zicea că este «puturos şi greoi», dar la vremea aia mi s-a părut ca un avion. A dat cu mine câteva ture şi aveam impresia că o să decolez“, a povestit Liviu Stan prima sa experienţă pe o motocicletă, care avea să-l marcheze pe viaţă.

Şi-a dat frâu liber pasiunii şi a trecut de la un motor la altul. „Prima mea motocicletă a fost o Aprilia 125, pe care am testat-o de cum am luat permisul. Dar am încercat mai multe tipuri. Am avut şi o Honda CBR 600F Sport, o Suzuki GSX-R 750, dar motorul care m-a impresionat cel mai mult este cel deţinut în prezent, YZF - Deltabox Racing 1000 Breaking Limits, sau, mai pe scurt, R1, pe care îl am din 2007“, adaugă craioveanul (foto jos, cu numarul 11).

Al doilea la Serres

Cum moticicleta sa este cunoscută drept una dintre cele mai violente, Liviu Stan a fost nevoit să-i testeze puterea pe circuitele profesioniste, pentru că „am realizat că nu o pot folosi pe stradă în limitele sale“.

Aşa a ajuns să participe la campionatele naţionale şi chiar să-şi treacă în palmares câteva performanţe personale de invidiat. „Tot timpul cursele MotoGP mi s-au părut spectaculoase, dar mi-am dat seama că nu poţi fi un adevărat sportiv pe stradă, pentru că nu se poate confunda cu un circuit profesionist. Aşa că m-am înscris la campionatul naţional extern, pentru că la noi nu există circuite profesioniste. Am participat la vreo patru etape, pe cont propriu, şi chiar am înregistrat două recorduri naţionale de viteză. Dar totul doar din pasiune, pentru că nu ai ce câştiga din astfel de curse. Nici cauciucurile nu ţi le scoţi“, susţine Liviu.

Circuitele de la Serres (Grecia), Panonia Ring (Ungaria) sau Rijeka (Croaţia), toate de semiprofesionişti, au devenit pentru pilotul craiovean a doua casă. „Ne strângem mereu între 60 şi 100 de concurenţi, români, unguri, greci, bulgari şi ne întrecem. Organizarea este ca la profesionişti“, spune Liviu Stan, care luna trecută a terminat pe locul doi la Serres.

Întrebări şi răspunsuri

Cum te simţi pe un circuit de viteză?

Pe un circuit profesionist poţi să atingi în linie dreaptă chiar şi 300 de km/h, iar virajele le iei cu 140-200 km/h. În acel moment ai senzaţia nu că mergi mult prea tare, ci că zbori mult prea jos.

Până când ai de gând să participi la astfel de curse?

Sunt conştient că nu pot merge toată viaţa pe motor şi nu vreau să mă trezesc la 30 de ani că fac acelaşi lucru. Am alte planuri cu viaţa mea şi, sincer, aş prefera mai mult să mă strângă o cravată de gât.

Ce-i place
„Tot timpul mi-au plăcut sporturile cu motor şi cele de contact. Am şi doi favoriţi: pe italianul Valentino Rossi, pe care îl consider campionul tuturor timpurilor la motociclism viteză, şi pe americanul Mike Tyson, când vine vorba de box“, susţine Liviu Stan.

Ce nu-i place   
Emisiunile despre politică, „pentru că în loc să-şi menţină rolul de a informa sunt tot mai vizibile tendinţele de a influenţa masele“. „De aceea, din 2004 am renunţat să mă mai uit la TV. Urmăresc doar cursele şi meciurile de box“, adaugă craioveanul.