Blestemul Canalului Dunăre-Bucureşti. Proiectul gândit de Cuza urma să fie terminat înainte de cel de-al XIV-lea Congres

Blestemul Canalului Dunăre-Bucureşti. Proiectul gândit de Cuza urma să fie terminat înainte de cel de-al XIV-lea Congres

Brigadieri pe şantierul Canalului Arhivă Comunismul în România

Proiectul Canalului Dunăre-Bucureşti, care urma să facă legătura între Capitală şi Marea Neagră, a fost abandonat imediat după Revoluţie. Lucrările erau realizate în proporţie de 60%.

Ştiri pe aceeaşi temă

Dacă Magistrala Albastră a fost dusă la bun sfârşit, după Revoluţie, toţi muncitorii au părăsit şantierul canalului Bucureşti - Marea Neagră, iar utilajele de ultimă generaţie au ajuns la fier vechi.
 
Ideea realizării unei căi navale de legătură între Bucureşti şi Marea Neagră a apărut pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, primul proiect pentru acest canal fiind întocmit în anul 1882. 
 
În anul 1927, în Buletinul AGIR nr. 4, a apărut studiul profesorului Alex Davidescu şi, tot în acelaşi an, în revista „Energia“ apare studiul prezentat de inginerul Dimitrie Leonida tratând „Canalul Bucureşti-Dunăre“.
 
În anul 1929, a fost adoptată Legea pentru construirea canalului Argeş-Bucureşti-Dunăre şi electrificarea căii ferate Bucureşti-Braşov, având la bază proiectul inginerului Leonida. În ambele Camere ale Parlamentului României, legea a primit doar trei voturi împotrivă.
 
Criza dintre 1929 şi 1933 nu a permis derularea lucrărilor, însă problema a rămas în atenţia lumii ştiinţifice. Ideea Canalului Bucureşti-Dunăre a fost reluată de Nicolae Ceauşescu, iar lucrările au început în anul 1986. Până în anul 1989, a fost executat în proporţie de 60%. Unele lucrări erau mai înaintate, altele, mai puţin. 
 
Nicolae Ceauşescu voia să termine canalul înainte de Congresul al XIV-lea al PCR şi a adus pe teren câte o unitate de construcţie din fiecare judeţ, cu excepţia Bucureştiului, aici toată forţa de muncă fiind cooptată la Casa Poporului.
 
După Revoluţie, a povestit pentru Adevărul ing. Chiriac Avădanei, toţi muncitorii au abandonat utilajele în frontul de lucru şi au plecat spre casele lor: în Satu Mare, Maramureş, Cluj sau în Caraş Severin. Multe au fost vândute la fier vechi. Erau utilaje importate cu doar câteva luni înainte din Cehoslovacia şi din URSS.
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: