Aventura prin Dobrogea a faimosului Hans Christian Andersen. Peripeţiile fascinante, publicate apoi în Danemarca

Aventura prin Dobrogea a faimosului Hans Christian Andersen. Peripeţiile fascinante, publicate apoi în Danemarca

Hans Christian Andersen, călător prin Dobrogea anului 1841 Sursa foto wikipedia.org

Hans Christian Andersen, faimosul autor al basmelor pentru copii, a fost în anul 1841 un turist aventuros care a ţinut să cunoască Dobrogea. Impresiile de călătorie au fost publicate în Danemarca sa natală, un an mai târziu.

Ştiri pe aceeaşi temă

Hans Christian Andersen este cunoscut de o lume întreagă drept autorul îndrăgitelor basme pentru copii: Crăiasa zăpezii, Fetiţa cu chibrituri, Micuţa sirenă, Hainele cele noi ale împăratului, Răţuşca cea urâtă, Degeţica, Soldăţelul de plumb, Cufărul zburător, Privighetoarea, Fata din soc, Prinţesa şi mazărea, Klaus cel mic şi Klaus cel mare etc. În călătoriile sale, scriitorul danez care a trăit în perioada 2 aprilie 1805 - 4 august 1875 a trecut şi prin Dobrogea, la mijlocul anului 1841, în drumul de la Constantinopol la Viena.

O relatare a vizitei lui H.C.Andersen este făcută după 100 ani de poetul Marcel Romanescu, născut la Liege - Franţa. În Revista Fundaţiilor Regale din ianuarie 1941, el redă impresiile celebrului scriitor danez despre ţinutul dintre Dunăre şi Marea Neagră, care era pe vremea aceea sub stăpânire otomană.

„Se împlinesc o sută de ani de când povestitorul danez porni prin Germania şi Italia într`o călătorie orientală, descrisă în volumul de amintiri «En Digters Bazar», pe care l-aş boteza pe româneşte «Vitrina unui poet» (copenhaga, Ed. E.A.Reitzel, 1842). (...) După o escală la Smirna, poetul danez se opreşte la Constantinopol, cercetând nu doar Pera şi Bazarul dar cimitirul din Scutari şi întreg Bosforul. La Pera, Andersen cunoaşte întâmplător pe un compatriot din Copenhaga, cismarul Lange, care lucrase multă vreme la Galaţi şi luase pe o româncă. Şi iată că-l prinde dorul să cunoască meleagurile noastre sau, mai bine zis, să se întoarcă acasă pe calea Dunării“, scrie Romanescu.

Pasionatul colecţionar constănţean Dan Sambra a punctat reperele din itinerariul lui HC Andersen, de la Constantinopol la Viena, în lunile mai - iunie 1841:

- 5 mai: plecare de la Constantinopol la bordul vasului „Ferdinand I“; a navigat prin Bosfor, pe Marea Neagră până la Küstendje (Constanţa).

- 7 mai: pleacă de la Kustendje spre Hârşova (cu căruţa) şi apoi spre Cernavodă, unde se îmbarcă pe „Argo“; călătoreşte apoi, via Silistra, la Tartariet (Bulgaria)

- 8 mai: ajunge la Rustchuk (Ruse, Bulgaria)

Foto

- 11-12 mai: traversează Porţile de Fier către Orşova

- 24 mai: pleacă de la Orşova spre Drenkova (cu poştalionul); de la Drenkova se îmbarcă pe „Galathea“ spre Budapesta (via Moldova Nouă, Belgrad, Semlin)

- 31 mai-2 iunie: ajunge la Budapesta

- 2 iunie: pleacă de la Budapesta la Viena cu vasul „Maria Anna“, via Presburg (unde poposeşte la 3 iunie)

- 4 iunie: soseşte la Viena.

Publicista Aurelia Lăpuşan din Constanţa a consemnat în cartea sa „Medgidia Carasu“ (Editura Muntenia, 1996) traseul parcurs de Hans Christian Andersen în Dobrogea.

„În anul 1841, scriitorul danez H.C. Andersen, venind de la Constantinopol pentru a merge prin Viena în Olanda, s-a oprit la Constanţa, de unde şi-a urmat drumul la Cernavodă, pe uscat, evitând astfel ocolul de câteva zile de la gurile Dunării. El considera lacul Carasu ca un canal prin care Traian a putut uni Dunărea cu Marea Neagră. Peste tot întâlneşte ruine şi multă sărăcie. La o cafenea, câţiva turci şedeau întinşi, fumându-şi ciubucele şi sorbindu-şi cafelele, nepăsători; pe stradă, alţii, grozav de zdrenţuiţi, adunau gunoaie ca să facă focul. Lângă oraş a văzut urmele valului lui Traian. Cât putea privi în jur nu vedea decât marea sau o stepă imensă, nici o casă, nici un fum de la vreo şiră de lemne a unui cioban, nici o turmă de vite, nici un punct manifestând viaţă. Totul era o câmpie verde fără de sfârşit“, relatează dr. Lăpuşan.

Ţărani munteni, în cojoace de oaie şi cu pălării negre de pâslă, ale căror boruri atârnau ca adevărate umbrele gigantice peste spate şi umăr, urmau cu carele. Ni se dăduse asigurarea că, pe drumul acesta, ţara ar fi foarte liniştită şi că nu vom întâlni în călătoria noastră prin stepă decât nomazi munteni

Hans Christian Andersen

La malul Mării Negre, la Constanţa, Hans Christian Andersen se plimbă pe plajă cu însoţitorul său, englezul Ainsworth, culege scoici şi pietre, intră în vorbă cu localnici pentru a le cunoaşte traiul. Intră pe brânci într-o colibă de tătari, acoperită de stuf şi plină de fumul gros al unei frigărui pregătite de stăpâna casei. La hanul la care trăseseră la Constanţa, mâncarea fusese foarte gustoasă şi necrezut de ieftină, servită de hangiul austriac Toma Radicevici. Apoi se pregăteşte de plecare către mai departe.

„Lucrurile călătorilor care mergeau la Cernavodă au fost încărcate în care mari de lemn, trase de boi. Călătorii au pornit cu o zi în urma bagajelor, pentru a ajunge împreună la Cernavodă. Călătoria au făcut-o călare, pe cai vioi, munteneşti, care jucau, săreau şi se băteau cu picioarele dinapoi. Convoiul era condus de hangiu în uniformă veche, austriacă. Drumul l-au urmat pe valea Carasu, despre care i s-a spus că a fost un canal care lega Dunărea cu marea, făcut de Traian, şi despre care credea că n-ar fi greu de refăcut dacă nu s-ar opune turcii. Socotea că ar costa mai ieftin decât calea ferată.

A trecut pe lângă multe redute din ultimul război rusesc în care se ascundeau câinii, vara de căldură şi iarna de frig. Au ajuns la un sat unde fiecare casă acea aspectul unei movile mizerabile, pe o masă pietroasă; erau şi câteva coloane de piatră cenuşie de la o biserică devastată. În mijlocul stepei au întâlnit un cimitir turcesc părăsit; satul fusese şters de pe pământ.

Vedeau turme de vite care, din depărtare, se înfăţişau ca o tabără mare de război. Păstorii munteni semănau cu totul oamenilor sălbatici; ei purtau cojoace lungi de oaie, cu lâna scoasă în afară, pălării gigantice sau o căciulă strâmtă de blană aspră. Părul lor era lung, negru şi zbârlit, le atârna peste umeri; toţi purtau un topor greu. Au suferit de căldură şi lipsă de apă. În această arşiţă de soare, păstorii munteni stăteau liniştiţi în cojoacele lor grele de piele, rezemaţi pe ciomegele lor. Andersen cântă viaţa păstorului rătăcitor peste bărăganurile întinse din cuprinsul celor trei împărăţii, suferinţele şi dorurile lui“, scrie Aurelia Lăpuşan.

Pe aceeaşi temă:

Călătorie captivantă pe Dunăre de-a lungul Dobrogei, spre Marea Neagră

FOTO Fascinantele chipuri ale Dobrogei, la început de secol XX

Legătura puţin ştiută dintre Familia Regală şi Marea Neagră, care a pus Dobrogea pe harta strategică a României

Musulmanii sunniţi din Dobrogea, cercetaţi antropologic de elveţieni: „Cea mai curată limbă tătară se vorbeşte în România“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările