Vrei cele mai bune rezultate de la angajaţii tăi? Fii ambil cu ei şi asigură-te de bunăstarea lor
0Un stil de conducere în care liderul manifestă compasiune şi este interesat de bunăstarea subordonaţilor are ca efect creşterea performanţei, mai ales atunci când aşteptările sunt clar formulate, arată un studiu al cercetătorilor de la Universitatea Binghamton din New York.
„A fi binevoitor este important deoarece poate schimba percepţia pe care o are asupra ta echipa pe care o conduci", a declarat Chou-Yu Tsai, profesor asistent la Şcoala de Management a Universităţii Binghamton din New York. „Dacă simţi că liderul sau şeful tău are grijă de tine, poţi să fii mai serios cu privire la munca pe care o faci pentru acesta”, a mai spus cercetătorul citat de Science Daily.
Tsai şi colegii săi cercetători au dorit să determine modul în care atât prezenţa cât şi absenţa bunăvoinţei din partea conducerii afectează performanţa angajaţilor la locul de muncă.
Experimentul
Ei au intervievat aproape 1.000 de membri ai armatei taiwaneze şi aproape 200 de muncitori cu normă întreagă din Statele Unite şi au analizat performanţa care a rezultat din trei stiluri de conducere diferite:
Autoritarismul: liderii care pretind autoritate şi control absolute s-au concentrat în principal pe îndeplinirea sarcinilor cu orice preţ, manifestând puţină atenţie la bunăstarea subordonaţilor.
Conducerea binevoitoare: lideri a căror principală preocupare este bunăstarea personală sau familială a subordonaţilor. Aceşti lideri doresc ca adepţii să se simtă sprijiniţi şi să aibă legături sociale puternice.
Conducerea paternalistă clasică: un stil de conducere care combină atât autoritarismul, cât şi bunăvoinţa, cu accent puternic pe finalizarea sarcinilor şi pe bunăstarea subordonaţilor.
Cercetătorii au descoperit că liderii autoritari au avut aproape întotdeauna rezultate negative asupra performanţei, în timp ce conducerea dominată de bunăvoinţă aproape întotdeauna a avut un impact pozitiv asupra performanţei angajaţilor. Cu alte cuvinte, lipsa de compasiune faţă de angajaţii dvs. nu aduce performanţă la locul de muncă, în timp ce manifestarea compasiunii îi motiveză să fie mai buni.
O altă constatare a studiului a fost legată de influenţa conducerii paternaliste clasice, care combină atât bunăvoinţa, cât şi autoritarismul: efectul a fost la fel de puternic asupra performanţei subordonate, ca şi în cazul liderului binevoitor.
Efectele au legătură cu copilăria
Tsai a colaborat cu colegii de la Universitatea Binghamton, Shelley Dionne, profesor la Şcoala de Management, şi Francis Yammarino, precum şi An-Chih Wang din cadrul Şcolii Internaţionale de Afaceri ”China-Europa”, Seth Spania de la Universitatea Concordia, Hsiao-Chi Ling de la Universitatea Kainan, Min-Ping Huang de la Universitatea Yuan Ze, Li-Fang Chou de la Universitatea Naţională Cheng Kung şi Bor-Shiuan Cheng de la Universitatea Naţională din Taiwan.
Tsai a spus că motivul existenţei acestui fenomen îşi are originea în copilărie. „Relaţia dintre părinte şi copil este prima relaţie lider-subordonat cu care oamenii intră în contact. Aceasta poate deveni un prototip a ceea ce ne aşteptăm de la un lider, iar stilul de conducere paternalist seamănă cu cel al unui părinte”, a spus Tsai.
„Constatările indică faptul că acordarea unui sprijin personal şi familial pentru angajaţi este o parte esenţială a relaţiei dintre lider şi subordonat. În timp ce este important ca liderii să stabilească o anumită structură a activităţii şi a aşteptărilor pe care le au, de asemenea, ajutorul şi îndrumarea din partea liderului în privinţa dezvoltării sociale şi a dezvoltării unor reţele de sprijin pot fi un factor puternic în determinarea performanţei la locul de muncă a subordonaţilor”, a spus Dionne.
Rezultate similare în Taiwan şi în SUA
În ciuda diferenţei în ceea ce priveşte cultura muncii dintre angajaţii din S.U.A. şi membrii armatei taiwaneze, cercetătorii au fost surprinşi de faptul că rezultatele au fost similare în ambele grupuri.
„Coerenţa rezultatelor în diferitele culturi şi diferite tipuri de locuri de muncă este fascinantă. Ea sugerează că eficacitatea conducerii paternaliste poate fi mai amplă decât se credea anterior. De asemenea, se poate concluziona că modul în care oamenii răspund la interacţiunea cu liderii nu depinde de ţara în care se află sau de tipul de muncă prestat”, a spus Yammarino.
Tsai a concluzionat că principalul sfat pentru manageri este să pună la fel de mult sau chiar mai mult accentul pe bunăstarea angajaţilor decât pe atingerea obiectivelor.
„Subordonaţii şi angajaţii nu sunt instrumente sau maşini pe care le puteţi folosi, sunt fiinţe umane şi merită să fie tratate cu respect”, a spus Tsai. „Asiguraţi-vă că vă concentraţi asupra bunăstării lor şi că îi ajutaţi-i să găsească sprijinul de care au nevoie, în acelaşi timp explicându-le clar care sunt aşteptările şi priorităţile dvs. Aceasta este o versiune din domeniul muncii a „iubirii dure” adesea întâlnită în relaţia părinte-copil”, conchide cercetătorul.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
