
Doctoratele au devenit „produse” pe care politicienii le puteau cumpăra ca la piaţa din cauză că s-a permis organizarea acestora la universităţi care nu aveau o tradiţie academică şi o cultură academică a eticii şi calităţii, e de părere rectorul UBB, Daniel David. Ce soluţii vede acesta pentru curăţarea sistemului.
Scandalurile cu funcţionari de rang înalt şi politicieni acuzaţi de impostură academică au bulversat mediul academic şi societata românească. Numărul mare de persoane care au fraudat a transformat statul român într-un „prizonier” al acestui fenomen incontrolabil, susţine rectorul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB), Daniel David.
Autorul „Psihologiei poporului român” nu crede că verificarea tuturor doctoratelor eliberate de universităţile româneşti din 1990 încoace este o soluţie, deoarece ar arunca o suspiciune asupra tuturor universităţilor româneşti, ceea ce le-ar decredibiliza major în plan internaţional. Aceasta în contextul în care, spune David, doctoratele plagiate au ca sursă principală „universităţi care nu aveau o tradiţie academică şi o cultură academică a eticii şi calităţii.”
Doctorate de vânzare
Simplu, prin faptul că s-a permis organizarea de doctorate la universităţi care nu aveau o tradiţie academică şi o cultură academică a eticii şi calităţii. În varianta veche, doctoratul era încununarea carierei profesionale (spuneai ceva major în domeniu), iar acum, în varianta Bologna, este un debut în cercetare (early stage researcher). Când ai conducători de doctorate fără operă academică recunoscută şi filtrată internaţional – vorba cântecului, „stele, dar stele de iarmaroc” -, aceştia vor genera şcoli doctorale în forma unor instituţii slabe (cu scopuri pervertite – ex. să facem doctori pentru spor de doctorat, pentru promovare pe funcţie sau pentru imagine politică) şi doctori după profilul lor academic. De aici la frauda academică – intenţionată (prin violarea regulilor de pe poziţii de putere şi/sau tupeu) şi neintenţionată (prin neştiinţă/impostură) – calea este naturală.
Credeţi că acum se mai produc doctorate plagiate în universităţile din România?
„Avem nevoie în paralel de mecanisme simple şi puternice de reacţie la fraudă”
Pentru prezent şi viitor este nevoie de o cultura proactivă a etici şi calităţii academice, cu rol de educaţie şi de prevenţie a fraudei. Pentru trecut, prezent şi viitor, avem nevoie în paralel de mecanisme simple şi puternice de reacţie la fraudă, fără birocratizarea care salvează în final frauda!
Fiecare situaţie trebuie analizată în sine. Spre exemplu, în zonele umaniste, când ai teze de 400 pagini plus, este greu ca conducătorul să răspundă pentru fiecare paragraf scris, chiar cu soft antiplagiat; dar, dacă este responsabil, trebuie să se vadă că l-a învăţat pe doctorand etica academică, că a analizat atent teza şi că a solicitat doctorandului asumarea originalităţii. În alte zone, în care plagiatul se leagă de idee, mai ales dacă aceasta este deja una cunoscută, responsabilitatea conducătorului poate să fie mai clară. În plus, frauda academică nu se reduce la plagiat; cel puţin la fel de importantă, dacă nu chiar mai importantă, este fabricarea/distorsionarea datelor ştiinţifice, care poate crea haos în anumite domenii (mai ales cele experimentale). În fine, aşa cum falşii negativi trebuie reduşi (să nu scape frauda), trebuie evitaţi şi falşii pozitivi (să nu fie pedepsit cineva care nu este responsabil)! Aşadar, în final analiza trebuie să fie riguroasă şi focalizată pe cazul concret, pentru a-şi atinge ţinta. În plus, dincolo de doctorand şi conducătorul de doctorat, mereu trebuie inclusă în analiză şi şcoala doctorală, mai ales practicile organizaţionale ale acesteia.
Verificarea tuturor tezelor de doctorat de după 1990?
Ce colaborare de la egal la egal poţi cere în mediul academic internaţional, în condiţiile în care tu (şi autoritatea ta statală) îţi pui sub semnul întrebării tot cei ai făcut academic major la nivel de doctorat în ultimii aproximativ 25 de ani? Ce credibilitate să mai ai în colaborare cu marile companii internaţionale? Sper ca ministru să retragă ordinul şi să căutăm alte soluţii (ex. simplificarea procedurilor de soluţionare riguroasă a deciziilor faţă de frauda academică suspicionată/identificată!) la o problemă pe care o înţeleg.
UBB a avut mereu o astfel de politică. Ca instituţie publică suntem responsabili către societate – de aceea răspundem cu celeritate solicitărilor de informaţii publice în baza legii -, dar şi să creăm cultura organizaţională a eticii şi calităţii academice. Ca una dintre cele trei universităţi istorice a ţării (Bucureşti/Cluj/Iaşi), cu cea mai lungă tradiţiei academică din România (începută în 1581), această cultură a eticii şi calităţii este una deja aşezată la UBB, dar am dinamizat-o printr-o atitudine mai proactivă pentru educaţie şi prevenţie şi prin mecanisme interne mai rapide şi mai transparente de reacţie la fraudă.
„Cred că ar trebui să fie politicienii responsabili, nu să le verifice cineva CV-urile”
Cred că ar trebui ei să fie responsabili, nu să le verifice cineva CV-urile. Chiar dacă s-ar face verificarea la momentul t0, acesta nu ar garanta că la momentul t1 nu ar putea să fie probleme. Aşadar, în final contează seriozitatea fiecăruia, nu doar pentru că societatea este vigilentă, ci pentru că fiecare trebuie să fie responsabil pentru ce face.
Da, putem găsi şi argumenta o astfel de relaţie. Spre exemplu, buget mic înseamnă automat şi investiţie mai mică în educaţie!
Cine este Daniel David
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos: