Jocul de după Revelion, istoria unui obicei unic dintr-un sat din Apuseni, de la tradiţie la manele

Jocul de după Revelion, istoria unui obicei unic dintr-un sat din Apuseni, de la tradiţie la manele

Perechile de tineri dansează de zor, atât pe muzica tradiţională, interpretată live, cât şi pe manele.

Satul Rogojel, din comuna Săcuieu, la 80 de kilometri de Cluj-Napoca, este unul din puţinele locuri unde sătenii se mai adună la „Jocul tradiţional“, cu ocazia sărbătorilior de iarnă. Jocul se sprijină şi astăzi pe un element de bază – prezenţa muzicanţilor, însă spre deosebire de deceniile trecute, prestaţia lor alternează acum cu cea a laptopului, de pe care curge muzica modernă, 90% manele.

E aproape miezul nopţii, în seara de 1 spre 2 ianuarie, iar în munte la Rogojel, din căminul cultural răsună muzica, altfel ai lăsa modesta clădire în dreapta drumului care tocmai înceie o pantă abrubtă. Cele două încăperi – căminul a fost lărgit în urmă cu câţiva ani - unite azi într-un mod aproape insesizabil, sunt pline de oameni. Printre zecile de tineri, inclusiv copii, care se bâţâie voioşi pe ritmurile manelelor, se remarcă de îndată şi grupul de muzicanţi, urcaţi în partea din spate a micuţei scene, dar şi un grup de femei mai în vârstă, aliniate pe scaune, în partea opusă.
 
Îmbrobodite cu năframe multi-colore sau „uni”, păstrând portul nu neapărat tradiţional, dar specific oamenilor de la ţară, par prin comparaţie cu mulţimea de tineri îmbrăcaţi ca la oraş, solii ale timpurilor de demult, trimise să vegheze la bunul mers al jocului şi în condiţii de deceniu 2 din secolul XXI. 
 
Îşi aşteaptă fetele venite şi ele la joc şi disco (după o veche datină conform căreia cel puţin unul din părinţi îşi însoţea fata la joc), ori au venit pur şi simplu să schimbe aerul, locuind într-o zonă mai izolată. Trebuie spus că satul Rogojelu este un sat de munte de tip răsfirat, cu peste 200 de case locuite, întinse pe o suprafaţă considerabilă.
 
 

Jocul din trecut, început "pe lumină"

 
Femeile par nişte tablouri în culori sobre, martore tăcute a ceea ce a mai rămas din jocul de altă-oară din sat. Poveştile lor, trăite sau auzite- deoarece nu sunt atât de înaintate în vârstă pe cât par - ar putea începe foarte bine cu „a fost odată”. „Jocul începea cam pe când ieşea lumea la biserică, uneori când ajungeam deja era început. Juca toată lumea şi ţinea până înspre seară, după care se ducea jocul la cineva acasă. Lumea se împărţea cam pe trei cătune şi se anunţa cine duce jocul în fiecare cătun”, povesteşte cu chipul destins Golban Ana, o femeie de 47 de ani din Rogojel. Spre deosebire de situaţia prezentă, când pauza muzicanţilor este umplută cu manele „la greu”, în urmă cu câteva decenii răgazul luat de muzicanţi însemn răgaz şi pentru dansatori, explică Paşcalău Rodica, de 42 de ani.
 
„Nici nu se compară cu ce este acuma”, spune, cu un gest al mâinii menit să îi întărească afirmaţia şi Mariana Fort (43 de ani). „Nici nu se bea atât (alcool, n.red.). Noi beam apă”, îşi aminteşte femeia, după ce zăreşte un adolescent cu berea în mână, care îşi saltă voios picioarele. Pe vremea când jocul nu era combinat cu discoteca şi femeia de azi era probabil doar o adolescentă. 
 

Să înceacpă muzica!

 
Repriza de manele nu durează foarte mult şi muzicanţii tocmiţi de organizatori îşi intră în rol. Pentru un necunoscător este greu de dibuit dacă interpretează repertoriul coregrafic tradiţional al satului, aşa cum este atestat de specialişti, cu "Învârtita rară", "Învârtita deasă", "Ceardaşul" (altul decât dansul maghiar) şi "Sârba". Cert este că aduc în aer un strop de tradiţie, ceea ce îi menţine în rândul puţinilor continuatori autentici ai obiceiului: „Joc era acum 25 de ani”, spune cu năduf Marinel Paşcalău, de 54 de ani, taragotist în micuţul ansamblu care numără patru membri. „Am învăţat să cânt când mergeam cu vitele. Cât păşteau ele, cântam la fluier”, rememorează bărbatul. El crede că guvernanţii şi responsabilii de cultură din primării şi alte instituţii ar putea face mai mult pentru păstrarea tradiţiei în sate ca Rogojel. Nicolae Golban, taragotist şi el îşi aminteşte cum acum câteva decenii se organiza Joc nu numai de Crăciun şi ulterior de Anul Nou, ci în fiecare duminică, în afara Posturilor.
 
 
Alături de cei doi cântă în seara asta Ghiţă Golban, de 23 de ani, fiul lui Nicolae, care studiază taragot la Cluj şi Fort Ioan, la o mini-baterie. În persoana tânărului student afli postura paradoxală a promotorului tradiţiei, dar în acelaşi timp şi al discotecii, el fiind responsabilul de aparatura tehnică. Pentru el suflatul în taragot şi reglarea boxei, care pare să fugă cu încăpăţânare spre exterior, nu e neapărat o incompatibiliatate. “Tradiţia se păstrează, dar ne adaptăm. Dacă m-aş apuca acum să cânt o Învârtită deasă nu ar şti lumea să joace”, se confesează el. 
 

Tinerii, la joc

 
Ritmurile populare, fie ele mai accesibilizate, nu rămân fără adepţi şi numărul celor care dansează, în horă, sau în perechi, creşte de la un minut la altul. Tinerii se sincronizează relativ uşor şi emană voie bună. Fiecare tură de muzică „live” este urmată de câte o repriză de manele, via laptop, care atrage la fel de mulţi dansatori. 
 
 
Se schimbă ocheade, mişcările sunt adeseori lascive, iar câte un june nu se dă în lături de a dansa cu mai multe mândre, uneori chiar simultan. Alţii, între două contorsionări ale picioarelor, ridică beri în aer sau chiar golesc la coş ultimele „guri” de licoare, aşteptând sticle proaspete.
 
 
Şi între tineri părerile sunt împărţite când vine vorba de forma pe care a luat-o azi jocul din sat: „Este un obicei frumos, mă interesează mai mult partea de tradiţie, manele şi din-astea poţi găsi peste tot”, punctează Marin, un tânăr în vârstă de 26 de ani. Iubita lui, Mădălina, 19 ani, zâmbeşte aprobator, însă adaugă sfios că, personal, agreează şi partea de „discotecă”. Florin Părău, de 26 de ani, venit la „joc” dintr-un sat vecin, crede că amestecul de tradiţie şi influenţe moderne este binevenit: „Societatea mai evoluează, gusturile tinerilor se schimbă, apar curente noi, cred că este binevenită combinaţia asta, până într-un punct”, transmite el. Cosmina, o adolescentă de 17 ani, ştie de la părinţi şi bunici despre tradiţiile specifice Jocului de sărbători, inclusiv despre faptul că fetele de vârsta ei veneau la joc însoţite de taţi: „Eu cred că ar fi mai bine dacă ar exista o seară de joc tradiţional şi o alta de disco. Cred că e mai sănătos”, vine sugestia fetei.
 

 
Florin Potra este cel care s-a ocupat în acest an de organizarea Jocului din Rogojel, atât în prima şi a doua seară de Crăciun, cât şi de Anul Nou. Totul a început cu colindatul din Ajun de Crăciun, pornit de la biserică, după care cele trei cete de feciori au parcurs tot satul. „Am şi băieţi (din Rogojel, n.red.) la lucru în construcţii în Huedin şi am zis să mă ocup de organizare”. Este de părere că jocul nu ar putea rezista în continuare dacă nu ar fi combinat şi cu alt stil decât cel folcloric, însă este bucuros că oamenii se simt bine şi pe muzica tradiţională: „Dansează şi pe asta, înseamnă că le place”, spune el.
 
La ora 2 în noapte încă se dansează, deşi lumea s-a împuţinat simţitor. Femeile amintite la început rămân "pe poziţii", parcă pentru a se convinge că totul se termină cu bine.
 

"Dacă în şcoală nu mai învaţă asta..."

 
Unul din martorii destul de fideli ai schimbului de generaţii şi al evoluţiei Jocului din bătrâni este Gheorghe „Ghiurca” Golban (foto, primul din stânga), din Rogojel, care în martie împlineşte 60 de ani. Anul acesta cântă la căminul din centrul de comună - Săcuieu, unde însă este mult mai puţină lume, iar petrecerea a început mai repede, la ora 19. Şi tinerii care locuiesc aici - doar vreo 30, sunt mult mai puţin numeroşi. Îşi aminteşte cum în anii ’70 existau dansuri populare “pe zonă” şi cum pe lângă Învârtite, rară şi deasă, Ceardaş şi Bihor, petrecăreţii încingeau şi Alunelu, Morlăceanca sau Ciobănaşul. 
 
 
„Dacă din şcoală tinerii nu mai învaţă aşa ceva... nici măcar la serbări...În loc să fie învăţat, să cunoască un obicei ia guma în gură şi face din cap, precum calul”, explică bărbatul. Îşi aminteşte cum în trecut jocul mergea de la cămin la cineva acasă, unde se juca la şură, iar în loc de manelele ce răsună azi în difuzoare intermezzo-urile dintre jocuri erau ocupate de romanţe sau tango, interpretate tot live. Parcă e puţin altceva... Lângă domnul Golban, un muzicant ceva mai tânăr, Ciota Gheorghe, „Bubu”, de 45 de ani, bate gălăgios din tobă şi înşiră şi el numele jocurilor de tradiţie în zonă.
 
 

La colindat 

 
Dacă la capitolul aflux de public stau mai prost, organizatorii Jocului din Săcuieu, verişorii Cristi şi Claudiu Merca, se laudă cu modul cum au organizat în acest an colindatul. „Am mers 10 feciori, cu vârste între 14-27 de ani la tot satul. Acolo unde este fată obligatoriu unul din noi doi (cei doi se prezintă ca staroste şi sub-staroste, n.red.) dansează”, povesteşte tânărul. Din banii strânşi la colindat au organizat atât cele trei seri de joc de Crăciun care au urmat cât şi cea de Anul Nou, principalul cost fiind reprezentat de plata muzicanţilor. 
 
Între timp în căminul din Săcuieu manelele se opresc iar „ceteraşii” – doi taragotişti, un saxofonist şi un baterist, dau drumul la muzică.  Într-o sală cvasi-goală, un mini-grup de două fete şi doi băieţi încing totuşi jocul: „Iubesc tradiţia, e ceea ce ne reprezintă”, sintetizează Cristina Ioana Merca, elevă în clasa a X-a în Huedin. Simone Sefora Rada, cu părinţi din localitate, locuieşte acum în Austria şi şi-ar dori să fie o la fel de bună dansatoare ca şi prietena sa. Austriecii ţin destul de mult şi ei la tradiţii, iar în oraşul mai mare lângă care locuieşte există un grup de români care încearcă să perpetueze şi acolo tradiţiile autohtone, povesteşte tânăra.

"Mai puţin implicaţi"

 
De loc din Vişag, dar căsătorit în Rogojel de 25 de ani, Filip Cornel, fost viceprimar al comunei, în prezent consilier şi unul din bunii cunoscători ai zonei, susţine că Jocul de Anul Nou în forma sa pur tradiţională a existat doar până în anii ’80, de atunci formele sale fiind tot mai adaptate. Până acum câţiva ani jocul începea totuşi la orele 16-17, în timp ce acum ia startul după ora 20, ceea ce îndepărtează oamenii mai în vârstă. Oarecum nedrept, crede bărbatul, câtă vreme jocul este organizat în mod normal din banii încasaţi la colindat, colinda fiind plătită tocmai de cei în vârstă. Principalul păs al omului este totuşi faptul că modul în care sunt transmise tradiţiile, inclusiv de Colindat, “nu se face cu un pic mai mult suflet”.
 

Printre puţinele sate cu Joc de sărbători

 
Potrivit reprezentanţilor Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Patrimoniului Tradiţional (CJCPPT) Cluj, satul Rogojel este printre puţinele din judeţ şi din zonă unde se mai păstrează obiceiul Jocului de Sărbătorile de iarnă, alături de Bologa, Râşca şi Dângău. În 2007 şi 2009 specialiştii instituţiei au documentat Jocul din sat, cu ocazia Bobotezei. Inclus în zona etno-folclorică Huedin Călăţele şi Munţii Apuseni, repertoriul satului Rogojel include potrivit lor patru tipuri de dans: Învârtita rară, urmată de Învârtita deasă, Ceardaşul, care nu are nimic în comun cu dansul maghiarilor cu acelaşi nume şi care duce spre Haţegană şi Sârba.
 

 
Mircea Câmpean, responsabilul Departamentului de Conservare al CJCPPT, a precizat pentru Adevărul că “tradiţiile nu se pierd acolo unde există păstrători” şi că ţine de comunitatea din sat să îşi valorifice obiceiurile. “Noi mergem, documentăm, investigăm, atestăm un obicei, dar nu avem voie să stimulăm noi perpetuarea lui, asta ţine de comunitate”, a spus el. 
 
Transilvania este o zonă care îşi păstrează destul de bine obiceiurile, în comparaţie cu alte zone din ţară, susţăine Câmpean. El a arătat că în mai multe comune din judeţ, precum Mărişel, Negreni, există ansambluri care au prezentat în diferite alte părţi ale ţării obiceiuri tradiţionale de Sărbători. Diferenţa faţă de Jocul din Rogojel este că aici obiceiul nu are doar un rol demonstrativ ci implică participarea activă a comunităţii.
 
Pe de altă parte Câmpean consideră că imixtiunea manelelor în jocul tradiţional se înscrie într-un val început în anii ’80, care a adus dorinţa de nou şi în sate, alterând obiceiurile specifice. El constată cu regret că forma în care tinerii perpetuează astăzi tradiţia este influenţată de dorinţa lor de nou şi de faptul că prin prisma vârstei ei nu sunt trăitori ai tradiţiei ci cel mult o transmit pe baza informaţiilor primite de la cei vârstnici.
 

"Gura satului"

 
Organizarea în acest an a Jocului de sărbători, mai susţinută ca în alte ocazii, ar putea indica şi alte interese, arată „gurile rele”. Interesul principal ar fi unul electoral, nu atât din partea organizatorilor direct, cât a unor potenţiali candidaţi. De asemenea un alt interes ar fi cel financiar, desigur la scară mică, având în vedere strângerea unor sume cu ocazia colindatului, de ordinul a câtorva mii de lei.  
 

La poalele munţilor Vlădeasa

Satul Rogojel face parte din comuna Săcuieu, din judeţul Cluj care mai cuprinde satul cu acelaşi nume şi Vişag. Rogojel este situat la poalele munţilor Vlădeasa, parte a munţilor Apuseni. A fost atestat documentar în anul 1740 şi este popular pentru arborele Sequoia care se află între satele Rogojel şi Săcuieu, pe „Dealul Domnului”. În 2002 populaţia satului era de 718 locuitori.

Citeşte şi:

Cele mai frumoase plimbări cu trenul din România: de la mocăniţa care ajunge în locuri sălbatice până la trenul care circulă prin inima muntelui

Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările