Femei rămase în istorie pentru cruzimea lor. Erau de o frumuseţe răpitoare şi au făcut mii de victime
0
În istoria omenirii nu au existat doar bărbaţi dictatori. Ajunse la putere, multe femei au demonstrat o cruzime fără margini. Trei dintre acestea au reuşit să intre în galeria întunecată a istoriei prin faptele lor abominabile.
Istoria omenirii este plină de dictatori, lideri nemiloşi şi fapte pline de cruzime. Majoritatea au fost bărbaţi. Au existat însă şi femei care odată ajunse să deţină puterea supremă s-au transformat în adevăraţi demoni.
Regine sau împărătese, pentru a-şi păstra puterea sau pur şi simplu pentru a-şi impune convingerile au făcut sute şi chiar mii de victime. Sunt femei care au dispus execuţii cutremurătoare şi au transformat propriile regate în băi de sânge. Specialiştii spun despre ele că traumele din copilărie au stat la baza acestor fapte abominabile.
Regina care şi-a ucis jumătate din populaţie
Una dintre cele crude regine din istorie se numeşte Ranavalona şi a condus Regatul Madagascarului în perioada 1828-1861. Lunga domnie a reginei Ranavalona este un paradox.
Pe de o parte a fost cea mai înfloritoare perioadă din istoria Madagascarului din punct de vedere economic şi cultural, iar de cealaltă parte a fost cea mai nefastă din punct de vedere politic şi social.
”Cu siguranţă este una dintre cele mai mândre şi crude femei de pe faţa Pământului. Iar povestea ei este o mărturisire a vărsărilor de sânge şi a faptelor cumplite“, preciza scriitoarea Ida Pfeiffer, o exploratoare neobosită, prima femeie care a călătorit pe toate cele patru continente.
Ranavalona a ajuns la tron printr-o întâmplare fericită. S-a născut în anul 1778, pe insula Madagascar, un veritabil paradis pe Pământ, într-o familie modestă, fără nicio legătură cu familia regală.
Madagascarul erau un regat destul de înfloritor mai ales datorită resurselor sale şi a poziţiei în Oceanul Indian. Iar Ranavalona a ajuns în preajma regilor din Madagascar în urma unui complot.
Regele Andrianampoinimerina era un reformator şi dorea să modernizeze Madagascarul permiţând fondarea de şcoli britanice pe teritoriul său, apariţia misionarilor, convertirea localnicilor la creştinism, dar şi construcţia de antrepozite comerciale.
O parte a aristocraţiei tribale era însă nemulţumită de aceste influenţe occidentale. Au încercat să-l asasineze pe regele din Madagascar.
Un om simplu a aflat de complot şi l-a avertizat, la timp, pe rege. Asasinii au fost prinşi, iar complotiştii pedepsiţi. Drept mulţumire, pentru ajutorul primit, regele a făcut o uniune nelegitimă între fiul său şi fiica acelui localnic care l-a avertizat - care era chiar tatăl Ranavalonei.
Aşa a ajuns Ranavalona una dintre cele 12 concubine regale. Prin frumuseţe şi inteligenţă a reuşit să se impună şi a devenit concubina favorită. Ba chiar, după moartea regelui Andrianampoinimerina, ajunge regină în Madagascar. Din acel moment Ranavalona a început lupta pentru putere. Era o tradiţionalistă şi ura faptul că soţul ei, regele, mergea pe urmele tatălui său şi încerca să occidentalizeze Madagascarul.
Regina Ranavalona FOTO wikipedia.org
Regele moare la numai 34 de ani din cauza unei boli incurabile. O parte a ofiţerilor regali au încercat să-l pună pe tron pe nepotul regelui defunct. În acel moment Ranavalona intervine. Cu ajutorul amantului ei, un tânăr ofiţer, Ranavalona pune mâna pe tron. Urmează represalii crunte. Toţi rivalii politici sunt ucişi. Noua regină instituie o nouă lege în Madagascar. Toţi cei care o încalcă sunt pedepsiţi cu o brutalitate medievală. Inclusiv rudele. ”Oricine încalcă legea în regatul meu, va fi omorât. Indiferent cine este“, decreta regina din Madagascar.
Ranavalona a alungat pe britanici, distrugând toate şcolile, bisericile şi ucigând toţi creştinii. Europenilor le-a pus capetele în pari, pe ţărmuri să ştie toţi ce soartă-i aşteaptă în Madagascar. A introdus un soi de judecată sadică. Se numea ”ordalia cu tangea“. Mai precis, un om acuzat că a încălcat legea era pus să mănânce trei piei de pui. Apoi, era pus să bea tangena, sucul unei plante toxice.
La urmă era pus să vomite. Dacă elimina toate cele trei piei de pui era considerat nevinovat. În caz contrar era ucis pe loc.
Faimoasă a rămas şi celebra vânătoare de bivoli, unde au murit 10.000 de oameni. Regina Ravanalona a decis ad-hoc că vrea să meargă să vâneze bivoli. Însoţită de un alai de 50.000 de oameni a plecat la drum, prin junglă. Oamenii erau obligaţi să taie copaci şi să amenajeze şi un drum pe măsură ce înaintau. În plus, nu au fost luate suficiente provizii pentru oameni. Se presupune că 10.000 au murit din cauza epuizării şi a înfometării. Nu s-a vânat nici măcar un bivol.
Trăgând linie, se consideră că în timpul domniei reginei Ravanalona au murit 2.5 milioane de oameni. Adică, a înjumătăţit populaţia Madagascarului. În ciuda vieţii sale sângeroase, Ravanalona a murit liniştită, în somn.
Frumoasa Wu Zetian, singura femeie cu harem de bărbaţi
Este cunoscut faptul că, prin tradiţie, toţi împăraţii Chinei au fost bărbaţi. Mai puţin unul. În perioada 690 dhr-705 d.Hr., China Imperială a fost condusă de o femeie, cea mai puternică din istoria acestei ţări. Se numea Wu Zetian şi a fost unul dintre cei mai pricepuţi lideri chinezi, dar în acelaşi timp şi unul dintre cei mai cruzi împăraţi. S-a căţărat pe cadavre pentru a ajunge la demnitatea supremă.
Wu Zetian s-a născut în anul 624 d.Hr. în China Imperială, condusă la aceea vreme de dinastia Tang, una dintre cele mai faimoase din istoria acestui popor. Wu provenea dintr-o familie modestă, dar interesată de educaţia copiilor. Tatăl ei a dat-o la şcoală, iar Wu a învăţat să scrie şi să citească la fel ca băieţii. Datorită frumuseţii şi a inteligenţei sale, a fost selectată să devină concubină pentru împăratul Taizong. Astfel că la numai 14 ani, Wu Zetian cunoştea tainele amorului. Procesul de maturizare forţată i-a aprins dorinţa de putere.
Datorită calităţilor sale şi a gândirii ei vizionare, Wu Zetian a ajuns preferata împăratului. Ba chiar a fost numită secretara acestuia. Timp de 10 ani, tânăra chinezoaică a învăţat cum să conduce un imperiu. În 649, împăratul moare, iar Wu Zetian urma să aibă o soartă cumplită. Nu dăduse încă un urmaş şi, aşa cum spunea legea, trebuia rasă în cap şi trimisă pentru restul vieţii la o mănăstire.
Dar prin farmecele sale, Wu se descurcă. Reuşeşte să-l cucerească chiar pe fiul împăratului, pe Li Zhi. După moartea tatălui, acesta devine împărat sub numele de Gaozong.
Wu Zetian este salvată şi ajunge concubină de gradul II. Principala soţie este Wang, cea care purta şi titlul de împărăteasă. Din acel moment, Wu Zetian îşi va folosi tot arsenalul pentru a ajunge stăpână în China. Se spune că şi-a ucis copilul nou-născut pentru a scăpa de împărăteasa Wang. Aceasta din urmă este acuzată de Wu că i-a ucis fiica din gelozie. Culmea, este crezută de împărat, iar Wang este repudiată. Wu Zeitan ajunge în locul ei, împărăteasă. Nu se va opri aici. După moartea lui Gaozong, îşi va manevra fiii după bunul plac şi va conduce efectiv China după ce va scăpa de ei. Se spune că şi-ar fi otrăvit şi soţul.
Cert este că a spălat China cu sângele rivalilor. I-a ucis pe toţi cei care i-au stat în cale. Şi-a obligat până şi nepoţii să se sinucidă. Mii de oameni, aristocraţi, oameni de ştiinţă sau militari au fost ucişi la ordinele ei, iar familiile lor au fost vândute în târgurile de sclavi.
Până la vârsta de 80 de ani a avut propriul ei harem, format exclusiv din bărbaţi. Pentru a fi sigură că va descoperi toţi trădătorii şi toate conspiraţiile, împărăteasa a fondat şi unul dintre cele mai eficiente servicii de poliţie secretă.
Dincolo de execuţiile ordonate, pentru oamenii de rând Wu Zeitan a fost cea mai bună împărăteasă. A iniţiat o serie de reforme sociale. A eliminat birocraţia, a ridicat povara dărilor de pe umerii claselor de jos şi a dat legi pentru emanciparea femeii. A mărit inclusiv salariile muncitorilor de rând şi a oferit acces celor din clasele de jos la demnităţi în funcţie de pricepere.
Wu Zeitan a fost şi un bun comandant militar reuşind să recucerească teritorii importante acaparate de Regatul Tibetan. În plus, a redeschis Drumul Mătăsii, aducând o prosperitate fără precedent Chinei. Perioada domniei sale a fost considerată, din punct de vedere economic şi al reformelor, o autentică Epocă de Aur.
Contesa însângerată, o frumuseţe rară
Una dintre cele mai crude femei din istoria Europei a fost fără îndoială Elisabetha Bathory, o femeie de o frumuseţe răpitoare care a trăit acum 400 de ani în Ungaria medievală.
Elisabetha s-a născut în anul 1560, în castelul de la Ecsed pe domeniile celebrei familii Bathory, din zona Nyribator, Ungaria de astăzi. Tatăl ei era Gyorgy Bathory din ilustra ramură Ecsed. Mama Elisabetei era tot din neamul Bathory, dar din ramura Somlyo. Propriu-zis părinţii ei erau înrudiţi şi aveau rubedenii cu sânge regal sau princiar, în mare parte voievozi ai Transilvaniei. Prin bunicul ei, Elisabetha avea legături şi cu Transilvania. De altfel, familia ei avea întinse domenii în aceea zonă.
Elisabetha era de o frumuseţe rară. Era şi extrem de inteligentă învăţând cu nesaţ. Spre deosebire de fetele din vremea ei, Elisabetha a studiat matematică, geografie, istorie şi alte ştiinţe. Cunoştea de asemenea germana, latina şi greaca veche. A crescut însă într-o ţară răvăşită de războaie şi a fost martoră a unor cruzimi fără margini.
Elisabeth Bathory FOTO wikipedia.org
La acea vreme, o parte a Ungariei era cucerită de otomani, iar tatăl ei şi multe dintre rudele ei plecau constant la război.
La numai 11 ani este logodită cu Ferenc Nadasdy, fiul baronului Tamas Nadasdy, un militar de carieră cu o stare materială bună. Nunta avea să aibă loc abia când Elisabetha avea să împlinească 15 ani.
Tânăra contesă rămâne însă gravidă la numai 13 ani cu un tânăr ţăran de pe domeniile sale. A născut în secret, iar iubitul a fost castrat şi lăsat să fie sfâşiat de câini. Nunta cu Nadasdy este grăbită, iar Elisabetha, abia o adolescentă, pleacă cu soţul la Sarvar.
Rămâne mult timp singură, soţul fiind plecat ba la studii la Viena, ba la război. Este consolată cu un dar, castelul de la Cachtice, aflat astăzi în Slovacia. Se spunea că aici Elisabetha petrecea în plăceri carnale cu alţi bărbaţi şi chiar cu femei.
În anul 1604, Elisabetha rămâne văduvă şi se retrage definitiv la Cachtice. Aici se dedă la atrocităţi greu de imaginat. Se spune că timp de două decenii, Elisabetha Bathory ajutată de mai mulţi servitori a ucis în chinuri groaznice peste 650 de oameni, majoritatea femei. Plăcerea cea mai mare a contesei era schingiuirea victimelor. O vreme, crimele ei au fost muşamalizate mai ales că provenea dintr-o puternică familie nobiliară.
Dar plângerile se înmulţeau riscând să fie provocată o adevărată revoltă. Peste 300 de jalbe au ajuns atât în Ungaria cât şi la Curtea de la Viena.
La ordinele regelui Matei al II-lea, Gyorgy de Thurzo, palatin al Ungariei, a fost trimis să investigheze, în secret, situaţia. A strâns peste 300 de mărturii şi numeroase dovezi. Toate au fost consemnate în ”Tragica Historia” a învăţatului László Turóczi.
Mărturiile au scos la iveală o realitate cutremurătoare. Contesa era un adevărat criminal în serie, care ucidea de plăcere. Lua multe tinere din satele învecinate, le angaja la castel, apoi le tortura până la moarte. Acestea erau bătute, li se băgau aşchii pe sub unghii, iar de multe ori erau spintecate sau stropite cu apă rece, în timpul iernii, şi lăsate să îngheţe în curtea castelului. Alte metode erau şi mai crude. Unele femei erau unse cu miere şi aruncate în mijlocul furnicilor sau albinelor. Nu lipseau nici amputările, incendierile, torturii cumplite prin smulgerea membrelor, orbire sau alte atrocităţi. Se spune că Elisabetha bea sângele victimelor şi le mânca carnea. A fost judecată în 1611, găsită vinovată şi zidită într-o încăpere minusculă, fără ferestre prin care primea doar apă şi mâncare. A trăit aşa încă trei ani. Elisabetha Bathory, contesa nemiloasă, a murit în 1614.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
