E simplu: şansele unui candidat sau altul contează mult mai puţin în comparaţie cu importanţa alegerii unui primar care să aibă legitimitate şi care să se bucure cu adevărat de susţinerea cetăţenilor pentru implementarea măsurilor drastice şi pe alocuri nepopulare pe care şi le asumă.

Pentru că, da, nu trebuie să ne ascundem că există o serie de politici şi măsuri care trebuie luate cât mai curând astfel încât să oprim picajul în care se află Bacăul faţă de alte comunităţi din regiune. Mai bine eşti criticat în primul an de mandat că vei coborî milităria din pod şi în următorii ani te vei bucura de roadele acelor măsuri hotărâte şi nu tocmai iubite la prima strigare.

Iar pentru asta ai nevoie de un primar care să fie legitim, învestit prin votul a cât mai mulţi cetăţeni, nu ales într-un singur tur cu 19,2 mii de voturi, aşa cum s-a întâmplat în 2016 la Bacău.

19,2 mii de voturi dintre cele 54,4 de mii exprimate în 2016 înseamnă 35%, dar dacă raportăm numărul de sufragii cu care Cosmin Necula a ajuns primar la totalitatea alegătorilor înscrişi în listele electorale (166 de mii), ajungem la 11,5%. Sau, ca să fim îngăduitori, 13,3% din numărul populaţiei de la ultimul recensământ.

Ei, uite de asta ar fi bune două tururi la locale: ca să dezbatem mai mult, ca să cernem sita mai bine, ca să întoarcem candidaţii pe toate feţele, ca să ne uităm şi la capacitatea lor de a aplica ce promit şi de a nu-i uita pe oameni după ce ajung acolo şi, în cele din urmă, ca cel care va sluji comunitatea să fie legitim şi gata de gospodărire.

Că de asta avem nevoie în primul rând la cârma oraşului: de un om care iubeşte aceste locuri, care se dedice total Bacăului şi care să fi dovedit asta până acum, nu de unul oarecare pentru care primăria e doar o gară în trenul său politic.

Şi tind să cred că se aplică multor oraşe din ţară.