Cum s-a transformat Iliaş Rareş în Mehmed-beg: răzbunarea moldovenilor pe „turcirea“ domnitorului

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Chipul lui Iliaş Rareş pe tabloul votiv al mănăstirii Probota, înainte de trecerea la Islam
Chipul lui Iliaş Rareş pe tabloul votiv al mănăstirii Probota, înainte de trecerea la Islam

Acţiunile lui Iliaş Rareş, din ultimele sale luni de domnie, se constituie, potrivit istoricilor, într-un plan deliberat şi coerent – acela de a părăsi Moldova, ce devenise o capacană pentru el, datorită „turcismelor“ sale.

30 mai 1551. Istambul. Domnitorul moldovean Iliaş Rareş renunţa la creştinism şi trecea la Islam. Implicit pierdea şi tronul, pe care sultanul, Soliman Magnificul, îl acorda fratelui său Ştefan. Odată cu renunţarea la credinţă şi-a schimbat şi numele în Mehmed-beg.

Şters de la pomenirile în Biserici

Dacă moldovenii au fost speriaţi sau nu că fostul domnitor va da ţara pe mâna otomanilor, nu ştim sigur. „Cert este că au fost furioşi. Numele lui Iliaş a fost radiat din pomelnice, pisanii, iar în tablourile votive chipul i-a fost înnegrit“, scrie istoricul Dan Floareş pe www.medievistica.ro.

Potrivit istoricului citat, o dovadă se păstrează în pomelnicul aflat şi acum în proscomidia bisericii Sfânta Paraschiva din Târgu Frumos. Lista cu persoanele care urmau să fie pomenite la slujbele bisericeşti a fost studiată  de Nicolae Iorga, la 1908,  de Gheorghe  Balş, în perioada interbelică,iar mai recent de Maria Magdalena Szekély. Din însemnările lăsate de Gheorghe Balş, în 1928, aflăm că la acea data era radiat din pomelnic doar numele lui Iliaş.

 „Pomeneşte Doamne, sufletul robului tău, Io Petru voievod şi doamna lui, Elena, şi fiii lui, <Iliaş> voievod şi fratele lui Ştefan şi Constantin şi Ruxandra şi robul lui Dumnezeu, Petru Vartic, în domnia domnului nostru <…> Şi Anton a scris...“

Pomelnic Iliaş Rareş

Starea pomelnicului în 1928/Sursa foto www.medievistica.ro

Din relatarea istoricului Dan Floareş aflăm că starea actuală a pomelnicului este una deplorabilă. 

„Barbaria săvârşită acolo s-a produs cândva în anii noştri, preotul actual, Nicolae Zugravu,  afirmând că aşa a aflat-o la venirea sa. Probabil cineva a dorit să desăvârşească opera celor de la 1551, şi, poate din exces de zel, a intervenit cu ciocanul şi dalta sau alt obiect contondent şi a distrus-o definitiv, făcând-o oricum de necitit“, Dan Floareş, istoric.

Starea pomelnicului în zilele noastre/Sursa foto www.medievistica.ro

Pomelnic Iliaş Rareş 1

Potrivit lui Floareş, dacă pomelnicul ar fi datat chiar de la Petru Rareş nu ar mai fi fost necesară menţiunea din final „în domnia domnului nostru…”. „Faptul că şi de acolo a fost radiat numele respectiv, indică clar spre domnia lui Iliaş (1546-1551)“, concluzionează istoricul. 

Dan Floareş face şi o analiză a tabloului votiv de la mănăstirea Râşca. „Logic ar fi ca personajele din tabloul votiv de acolo să fie succesiv, de la dreapta la stânga, Petru Rareş– ctitorul principal, ce oferă macheta bisericii Sfântului Nicolae, apoi, cred, Ştefan, doamna Elena şi copiii Ruxandra şi Constantin“. Lipsa figurii lui Iliaş este pusă de istoric pe seama faptului că fresca a fost pictată după ce domnitorul moldovean a renunţat la creştinism.

Tabloul votiv de la mănăstirea Râşca/Sursa foto www.medievistica.ro

Iliaş Rareş tablou votiv

Floareş exclude varianta de citire a tabloului votiv de la Râşca cu succesiunea Iliaş, Ştefan, doamna Elena, întrucât ar implica absenţa ctitorului principal, Petru Rareş. „Ca urmare a renunţării la creştinism, Iliaş Rareş  fie a fost radiat cu brutalitate din pomelnice, pisanii sau tablouri votive, fie a fost complet ignorat în cele ulterioare anului 1551“, concluzionează Dan Floareş.

Atras de răzbunări şi petreceri mai mult decât de domnie

Istoricul citat face şi o retrospectivă a faptelor care arată de ce situaţia lui Iliaş Rareş era una complicată la începutul lui 1551, an în care a îmbrăţişat islamul. Dan Floareş aminteşte de: anturajul său musulman, în frunte cu acel Hadâr, „învăţătorul şi vrăjitorul său“;  relaţiile tensionate cu boierii şi clerul, ambele categorii fiind „scrise” la birul cel mare (tributul datorat Porţii); exilul voluntar al mai multor boieri, majoritatea în Polonia, alţii în Transilvania. Situaţia s-a tensionat şi mai mult, după ce tânărul domn a atacat dogmele ortodoxe, a poruncit mutilarea sau asasinarea mai multor boieri, se pare tot pentru motive pecuniare. În plus, l-a îndepărat din scaunul episcopal pe Macarie, teologul cel mai de seamă al vremii din Moldova.

Sunt consemnate  şi câteva acţiuni prin care Iliaş a încercat să repare ceva sau să dea impresia că face acest lucru. Cea mai notabilă, potrivit lui Floareş, a fost adunarea de la Huşi, unde  „a adunat şi a chemat pe toţi boierii săi şi pe toţi câţi erau mai de frunte şi tot sfatul în grădina de la Huşi şi le-a spus multe cuvinte mincinoase, când cu înşelăciuni şi laude, când ameninţând şi înspăimântându-i ca să nu fugă în alte ţări.

De la această adunare ne-a rămas şi singurul discurs al domnitorului, în care spune:  „căci eu mă duc la marele împărat şi iarăşi curând mă voi întoarce”. Cu aceeaşi ocazie şi-a justificat şi plecarea la Constantinopol: „că eu…iubesc şi cred în legea creştinească, dar mă duc la împărat să uşurez şi să scad haraciul ţării şi al săracilor şi nu, cum spun oamenii, că merg pentru turcire, iar cine face astfel de vorbe împotriva mea, va fi pedepsit cu capul”.

„Toate acţiunile lui Iliaş, din ultimele sale luni de domnie, se constituie într-un plan deliberat şi coerent – acela de a părăsi ţara, ce devenise o capacană pentru el, datorită «turcismelor»  sale şi aceasta nu oricum, ci cu o însemnată avere, bani şi odoare, reprezentând «zestrea» neofitului în ale Islamului. Poate de aici, şi numărul mare de boieri care l-au însoţit la Istanbul – după Pahomie Rusanos, peste 100 !– aceştia veghind tocmai ca bogăţiile respective să fie socotite ca tribut al Moldovei şi nu un dar al proasptătului musulman“, Dan Floareş, istoric

Despre lanţul lung al petrecerilor şi desfătărilor alături de tinerii săi sfetnici turci scrie  Dan Horia Matei. Este istoricul care  l-a bănuit pe Iliaş Rraeş  de relaţii bisexuale, bazându-se pe cronica lui Grigore Ureche. (Articol scris de Nicu Neag)

Citiţi şi:

Povestea celor 10.000 de soldaţi infanterişti din Alba Iulia „măturaţi“ pe fronturile celui de-Al Doilea Război Mondial

Oamenii oraşului Alba Iulia în urmă cu 100 de ani. Cum trăiau şi se îmbrăcau ţăranii şi locuitorii cu dare de mână

Profesorul de fizică din Blaj care a dezvoltat o afacere de 7 milioane de euro cu miere şi produse apicole

Raiul fructelor din Alba: livada cu zeci de mii de pomi înfiinţată de un fost angajat în construcţii

 

Educaţie fizică şi sport în România interbelică. Cum s-a dezvoltat oina şi ce rol a avut Serviciul Social înfiinţat de Dimitrie Gusti

 

Cât de bun e struţul în ograda românului: ferma din Sebeş demarată cu banii de la nuntă

Cum se poate renunţa la cetăţenia română. Zeci de mii de români au abandonat definitiv ţara natală în ultimii 20 de ani

Alba Iulia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite