5 lucruri esenţiale în relaţia părinte-copil: „Regulile de viaţă învăţate în copilărie devin principii trăite de adult“

Părinţii sunt responsabili de ce modele de viaţă învaţă copiii lor. Modelele apar cu rapiditate, însă au o calitate de preţuit - sunt selectabile. Le acceptăm sau nu. Copiii sunt în creştere, ei se agaţă de tot ce pot prinde uşor.

Părinţii sunt cei care impun stilul de viaţă pe care îl va adopta un copil, sunt responsabili pentru alimentaţia copiilor şi de comportamentele pe care le adoptă copilul. Din nefericire, într-o societate în care toate activităţile se desfăşoară contra-cronometru este extrem de dificil să mai acordăm atenţia cuvenită copiilor noştri, însă psihologul Lenke Iuhoş afirmă că acest lucru poate fi extrem de nociv pentru sănătatea emoţională a copilului, aspect care va avea efecte negative pe termen lung, inclusiv în viaţa lui de adult. Specialistul afirmă că există cel puţin cinci acţiuni eficiente prin care putem spori relaţia dintre părinte şi copil prin activităţi comune.

1. Să stăm la discuţii

„Juniorii chiar înţeleg ce spun adulţii. Copilul, în inocenţa lui, nu e pregătit mental să ia decizii singur, însă poate înţelege, dacă i se explică pe înţelesul lui, de ce trebuie să adopte un anumit stil de viaţă. Discuţiile simple, concrete, despre ce e bine şi ce e rău, îl vor ajuta foarte mult şi i se va da încredere să facă paşi în acea direcţie, astfel încât să intre în rutina lui zilnică. În acel context, comunicarea atinge în profunzime relaţia dintre părinte şi copil. Exersaţi cu transparenţă, cu informaţii adevărate îmbrăcate pentru copilăria lui. Copiilor le place să fie ghidaţi“, explică psihologul Lenke Iuhoş.

2. Să le oferim suport

Sănătătea stă în modul de viaţă, iar aceasta se formează în primii şapte ani. Obiceiurile alimentare, obiceiurile de mişcare se adoptă în anii educaţionali. În aceşti ani, copilul primeşte educaţie atât din partea familiei, cât si de la şcoală. Suportul este un context în care trăieşte copilul, un mediu, un moment în care în neputinţă primeşte încurajare. Suportul înseamnă şi o apreciere acordată copilului în momentul în care el a efectuat paşi corecţi în a dezvolta propriul stil de viaţă, care aduce beneficii clare în sfera sănătăţii sale, afirmă specialista.

3. Să îi încurajăm la acţiune

„Acţiunea ne face să trăim. Programul unei zile se poate discuta împreună cu copilul, nu doar impune, deoarece nu se va simţi confortabil să facă unele lucruri. Discuţiile eficiente atrag acţiuni imediate. Copiii pot participa la gătitul în familie, putem să-i implicăm în cumpărarea alimentelor sănătoase etc. Acţiunile devin astfel automatisme. Imaginea viitorului adult se creează în copilărie, iar regulile de viaţă învăţate în copilărie devin principii trăite în viaţa de adult. La acea vârstă nu e imposibil, dar e destul de greu să schimbi stilul dezordonat de viaţă al unui om fără implicaţii şi costuri considerabile“, declară specialistul.

4. Să fim modele pentru ei

„Părinţii sunt responsabili de ce modele de viaţă absorb copiii lor, aspect care din păcate a dispărut la Generaţia Z şi Alpha. Modelele apar cu rapiditate, însă au o calitate de preţuit - sunt selectabile. Le acceptăm sau nu. Copiii sunt în creştere, ei se agaţă de tot ce pot prinde uşor. Aceste modele venite din famile, şcoală, societatea restrânsă sunt captivante, devin reguli pentru ei. Ei nu remarcă corect comportamentele dăunătoare stilului de viaţă. E preferabil ca părinţii să selecteze ce fel de comportamente sunt benefice pentru copiii lor, care sunt obiceiurile care pot apărea zi de zi în viaţa acestora“, consideră psihologul.

5. Să facem sport împreună

Mişcarea e libertate pentru copii. E recomandat să fie adus cu înţelepciune în programul copilului un program de sport eficient pentru vârsta lui. E riscant atunci când mişcarea prin sport este introdusă forţat sau dacă alegem sportul pe care nu-l înţelege sau nu i se potriveste. Nereuşita acceptării programului de sport poate fi prevenită prin colaborare cu un medic specialist, care poate da indicaţii din punct de vedere fizic şi mental. E indicat ca sportul şi şcoala să se îmbine armonios, conchide Lenke Iuhoş.