8 iunie: Ziua când Carol al II-lea devine rege al României
0Tot pe 8 iunie au murit Prințul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, tatăl Regelui Ferdinand I al României și filosoful Ovid Densușianu.
1810: S-a născut compozitorul german Robert Schumann
Robert Schumann (n. 8 iunie 1810, Zwickau, Regatul Saxoniei – d. 29 iulie 1856, Endenich, Regatul Prusiei) a fost un compozitor și pianist german, unul dintre cei mai celebri compozitori romantici ai primei jumătăți a secolului XIX.
Un intelectual, precum și un estet, muzica sa, mai mult decât a oricărui alt compozitor, reflectă adânca natură personală a romantismului. Introspectiv și adesea capricios, începuturile sale muzicale erau o încercare de a se desprinde de tradiția formelor și structurilor clasice pe care le considera prea restrictive.
Puțini l-au înțeles în timpul vieții sale, însă o mare parte din muzica sa este considerată acum îndrăzneață în originalitatea armoniei, ritmului și formei.
1876: A murit George Sand (Aurora Dupin), scriitoare franceză
Amantine (sau “Amandine”) Lucile Aurore Dupin, mai târziu Baroană (franceză baronne) Dudevant (1 iulie 1804 – 8 iunie 1876), cel mai bine cunoscută sub pseudonimul său literar George Sand, scriitoare și feministă franceză ( fotografie de Nadar, 1864).
Pseudonimul care o va consacra, George Sand, apare pentru prima oară pe coperta romanului „Indiana” in anul 1832 – roman ce se bucură de un mare succes; însuși Balzac îi arată prețuirea. În 1833 scriitoarea îl cunoaște pe Alfred de Musset,legatura lor devenind celebră in epoca.
Un capitol important în existența ei îl reprezintă relația din 1836 cu celebrul compozitor și pianist polonez, Frederic Chopin, pe care îl cunoaște în octombrie datorită muzicianului Franz Liszt. Intretine relatii de amicitie cu Sainte-Beuve, Jules Michelet, Theophile Gautier,Fromentin, Dumas fiul, Gustave Flaubert.
Devine colaboratoare a Guvernului Provizoriu in timpul revolutiei de la 1848 si fondează săptămânalul „La cause du Peuple”. Până la moartea sa în anul 1876, aproape în fiecare an predă editorilor un roman sau o piesă, mai puțin cunoscute decât cele din anii de mari succese. Încetează din viață la Nohant (Indre), lasând în urmă o operă strălucitoare. Au condus-o pe ultimul drum Flaubert și Dumas fiul.
1905: A murit Prințul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, tatăl Regelui Ferdinand I al României
Leopold Stefan Karl Anton Gustaf Eduard Tassilo von Hohenzollern Sigmaringen (n. 22 septembrie 1835, Krauchenwies – d. 8 iunie 1905, Berlin) primul fiu al prințului Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen. Fratele său mai mic a devenit Regele Carol I al României. După revoluția spaniolă din 1868 care a detronat-o pe regina Isabella II, i s-a oferit coroana regală.
Această ofertă a fost sprijinită de prim-ministrul prusac Otto von Bismarck, dar a fost respinsă de împăratul francez Napoleon III. Leopold a declinat oferta la presiunile franceze. În 1861 Prințul Leopold s-a căsătorit cu Infanta Antónia a Portugaliei și au avut 3 baieti:
– Wilhelm (1864–1927), care a succedat ca Prinț de Hohenzollern; căsătorit prima dată cu Prințesa Maria Teresa a Celor Două Sicilii și a doua oară cu Prințesa Adelgunde de Bavaria;
– Ferdinand (1865–1927), mai târziu Rege al României; căsătorit cu Prințesa Maria de Edinburgh;
– Karl Anton (1868–1919), căsătorit cu Prințesa Josephine Caroline a Belgiei.
1930: Parlamentul l-a proclamat pe Carol al II-lea rege al României
Fostul rege Mihai I redevine prinţ moştenitor, primind titlul de „Mare Voievod de Alba Iulia”. La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a transmis prerogativele regale fiului său, Mihai.
Din 1930 până în 1940 ziua de 8 iunie a fost sărbătoare oficială în România, serbând urcarea pe tron a regelui Carol al II-lea. Ziua era serbată cu defilări militare și cu demonstrații ale străjerilor.
(…) Întorcându-se în țară pe 6 iunie 1930, ajunge la București în acea seară, la ora 2210. A doua zi, Carol al II-lea a fost aclamat de mii de oameni pe străzi, iar fanfara a cântat „de dimineață până noaptea”.
Carol poartă negocieri cu Iuliu Maniu, căruia îi promite să renunțe la relația cu Elena Lupescu, și este proclamat rege după două zile. El o aduce însă pe Elena Lupescu la București și în cele din urmă o exilează pe fosta lui soție.
Liderul țărănist Iuliu Maniu, nemulțumit de revenirea Elenei Lupescu în țară a demisionat, iar Carol i-a încredințat guvernul lui Gheorghe Mironescu, care n-a rezistat decât șase luni.
Carol numește un cabinet de tehnicieni condus de Nicolae Iorga, care rămâne la putere un an și două luni, din aprilie 1931 până în iunie 1932. Au urmat guverne conduse de Alexandru Vaida-Voievod, I. G. Duca, dr. Constantin Angelescu, apoi patru guverne conduse de Gheorghe Tătărescu, din 5 ianuarie 1934 până în 28 decembrie 1937.
1938: A murit Ovid Densusianu, filolog, folclorist, istoric literar si poet
Ovid Aron Densusianu (numele de familie pronunțat Densușianu; n. 29 decembrie 1873, Făgăraș – d. 8 sau 9 iunie 1938, București) a fost un filolog, lingvist, folclorist, istoric literar și poet român, membru titular al Academiei Române și profesor la Universitatea din București. Ovid Densusianu a întemeiat și a condus revistele Viața nouă (1905-1925) și Grai și suflet (1923-1938).
A studiat fenomenele de limbă în strânsă legătură cu folclorul si etnografia. Este unul dintre fondatorii creatorul școlii lingvistice de la București. În domeniul literaturii, Densusianu a fost unul dintre promotorii curentului
1949: Scriitorul englez George Orwell a publicat romanul ”O mie nouă sute optzeci și patru”, o critică acidă a vieții într-un regim totalitar
O mie nouă sute optzeci și patru, scris și 1984, este un roman politic creat de George Orwell în 1948 și tipărit în 1949. Acțiunea romanului are loc într-un viitor distopic și prezintă o parte din viața intelectualului Winston Smith sub opresiunea guvernului totalitar al Oceaniei.
O mie nouă sute optzeci și patru a imprimat foarte mulți termeni și idei în cultura contemporană, și mai ales în limba engleză, de exemplu Fratele cel Mare, dubla gândire, poliția gândirii, Soceng.
„Fratele cel Mare stă cu ochii pe tine” este un simbol al controlului excesiv, iar adjectivul orwellian este folosit pentru a descrie acțiunile și organizațiile Oceaniei.
Principala figură a romanului, Big Brother (în română: „Fratele cel Mare”), a devenit o figură metaforică a regimului polițienesc și totalitar, precum și a reducerii libertăților. În 2005, publicația Time a clasat romanul 1984 în lista celor mai bune romane și nuvele englezești din 1923 până în acel an. În listă se găsește și celălat roman faimos al lui George Orwell, Ferma animalelor.
1951: S-a născut celebra cântăreață Bonnie Tyler
Gaynor Hopkins Sullivan pe 8 iunie 1951) este o fostă cântăreață britanică de origine galeză , cunoscută pe plan mondial mulțumită șlagărelor sale din anii '70 și '80: „It's a Heartache”, „Holding Out for a Hero” și „Total Eclipse of the Heart”.
Gaynor Hopkins Sullivan, cunoscută profesional sub numele de Bonnie Tyler, este o cântăreață galeză cunoscută pentru vocea sa răgușită. Tyler a devenit cunoscută odată cu lansarea albumului său din 1977 The World Starts Tonight și a single-urilor „Lost in France” și „More Than a Lover”. Single-ul ei din 1977 „It's a Heartache” a ajuns pe locul patru în UK Singles Chart și pe locul trei în US Billboard Hot 100.
În anii 1980, Tyler s-a aventurat în muzica rock alături de compozitorul și producătorul Jim Steinman. Acesta a scris cel mai mare hit al lui Tyler, „Total Eclipse of the Heart”, single-ul principal de pe albumul „Faster Than the Speed of Night”, care a ajuns în 1983 pe primul loc în topurile britanice.
În 2003, Tyler a reînregistrat „Total Eclipse of the Heart” cu cântăreața Kareen Antonn. Duetul lor bilingv, intitulat „Si demain... (Turn Around)”, a ajuns pe primul loc în topurile franceze.
Munca ei i-a adus, printre altele, trei nominalizări la premiile Grammy și trei nominalizări la premiile Brit Award (inclusiv de două ori pentru British Female Solo Artist). În 2022 a fost distinsă cu MBE în cadrul Queen's Birthday Honours pentru servicii aduse muzicii.
1967: A murit scriitoarea Otilia Cazimir
Otilia Cazimir (Alexandrina Gavrilescu – n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț – d. 8 iunie 1967, Iași) scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă română, supranumită poeta sufletelor simple, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii. Otilia Cazimir este pseudonimul literar al poetei Alexandrina Gavrilescu. Pseudonimul i-a fost ales de scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu.
Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume: „Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani, că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi Otilie pe care am întâlnit-o în viață, fetița cu care am stat în bancă în clasa primară, era proastă, grasă și buboasă …”.
A folosit și alte pseudonime, precum Alexandra Casian, Ofelia, Magda, Dona Sol cu care a semnat în presă, mai ales, articolele „feministe”.
Otilia Cazimir a decedat în noaptea de 7 spre 8 iunie 1967 la ora 2:30, la Iași.
1968: James Earl Ray a fost capturat pe aeroportul din Londra, fiind suspectat de asasinarea dr. Martin Luther King Jr.
La 3 aprilie 1968, a fost asasinat, în Tennessee, în timpul unui discurs, pastorul şi publicistul dr. Martin Luther King jr., militant pentru recunoaşterea drepturilor civile ale populaţiei de culoare, prin luptă non-violentă.
Născut la 15 ianuarie 1929, Martin Luther King Jr. a fost laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1964.
Biroul Federal de Investigaţii, însărcinat cu acest caz, a deschis o amplă anchetă şi, în urma investigării dosarelor unor suspecţi, a fost făcută legătura între James Earl Ray (un recidivist evadat din închisoare în 1967) şi cumplita crimă din Memphis.
Cercetările amănunţite au relevat faptul că suspectul se muta cu viteză dintr-un stat în altul, fapt care a condus anchetatorii pe o pistă nouă. A fost imediat avansată ipoteza că acesta zbura cu diverse avioane, pe diverse rute, cumpărând bilete sub nume false.
La 8 iunie 1968, după numai câteva zile de căutări, suspectul a fost imobilizat, la Londra. Operaţiunea a fost un succes mulţumită cooperării investigatorilor FBI cu cei ai Interpol.
La procesul care a avut loc în martie 1969, James Earl Ray a pledat vinovat şi a fost condamnat la 99 de ani de închisoare. A murit la 23 aprilie 1998.
Se încarcă comentariile...
