2 iunie: 120 de ani de la nașterea lui ”Tarzan”, românul cu o poveste de viață fabuloasă
0Tot pe 2 iunie s-au născut omul politic Ion C. brătianu, mareșalul Ion Antonescu, jucătoarea de tenis Cătălina Cristea.

1821: S-a născut Ion C. Brătianu, personalitate de frunte a vieţii politice româneşti
Ion C. Brătianu (n. 2 iunie 1821, Piteşti – d. 16 mai 1891, satul Florica, judeţul Argeş) a fost un om politic român, fratele lui Dumitru C. Brătianu. A fost membru de onoare (din 1888) al Academiei Române.

A pus bazele Partidului Naţional Liberal (1875), pe care l-a condus până la sfârşitul vieţii şi a contribuit decisiv la aducerea în ţară a principelui Carol I de Hohenzollern.
1882: S-a născut mareșalul Ion Antonescu
Ion Antonescu rămâne una dintre personalitățile cele mai controversate ale istoriei noastre. În vreme ce unii istorici îl acuză de faptul că a avut o politică antisemită și că s-a aliat cu Hitler, alții spun că reîntregirea teritorială la granița est s-a datorat în mare măsură lui Ion Antonescu.
Conducător al statului român în perioada 6 septembrie 1940 – 23 august 1944, Ion Antonescu a fost apreciat şi denigrat în aceeași măsură atât în epoca sa cât și în zilele noastre.
În vreme ce unii îl consideră criminal de război, alți istorici cred că a fost mare patriot, că principala sa preocupare a fost refacerea integrității teritoriale a țării și că în vara anului 1944 situația economică a României era de invidiat pentru multe țări europene.
Ion Antonescu s-a născut la 2 iunie 1882 la Pitești și a murit la 1 iunie 1946, la Penitenciarul Jilava. General, apoi mareşal al Armatei Române, preşedinte al Consiliului de miniştri, „conducător” al statului, Ion Antonescu a avut o ascensiune fulminantă în ierarhia militară, ajungând şef al Statului Major General, apoi ministru al Apărării Naţionale.
În timpul regimului carlist a intrat în dizgraţia regelui. Reapare pe scena publică în contextul creat de pierderile teritoriale din vara anului 1940, numit preşedinte al Consiliului de Miniştri şi învestit cu puteri depline.
După abdicarea regelui Carol al II-lea, a preluat efectiv conducerea statului şi a format un guvern alături de Mişcarea Legionară.
După îndepărtarea legionarilor, Antonescu a instaurat un regim autoritar, iar la 22 iunie 1941 România a participat alături de Germania la invadarea Uniunii Sovietice, cu scopul de a elibera Basarabia şi nordul Bucovinei, pierdute în urma Dictatului de la Viena și Pactului Ribbentrop-Molotov.
1904: S-a născut Peter Johann Weissmüller (Tarzan)
Actorul american Johnny Weissmuller a rămas faimos pentru interpretarea rolului Tarzan, în filmele inspirate de romanele lui Edgar Rice Burroughs.
Pe numele său real Peter Johann Weissmüller, actorul s-a născut la Timișoara în 1904. „Niciodată nu m-am considerat un actor, iar ca om de afaceri nu m-am descurcat deloc. Întotdeauna am fost un bun atlet, înotător”, obişnuia el să povestească.
La vârsta de 9 ani, Weissmuller s-a îmbolnăvit de poliomelită, iar medicii i-au recomandat practicarea înotului pentru recuperare. Aşa a început povestea de succes a multiplului campion olimpic. După ce a ajuns conjunctiural în bazin, întâmplarea a jucat încă odată un rol hotărâtor în viaţa sa. A fost remarcat de un antrenor de înot în timpul unei operaţiuni de salvare, pe când era angajat ca salvamar pe plaja din Michigan, în 1921.
Îndrumat către sport, Johnny Weissmuller a uimit prin capacităţile sale fizice ieşite din comun, devenind, un an mai târziu, recordman al Statelor Unite la 100 de metri liber, cu timpul de 58,6 secunde. Era primul om care reuşea să coboare sub ştacheta minutului, pe respectiva distanţă. Astfel, a fost selecţionat în lotul olimpic de nataţie al Statelor Unite pentru ediţia din 1924, de la Paris.
Pentru că îi era frică să nu fie exclus din lot deoarece încă nu avea cetăţenie americană, Johnny a declarat că s-a născut în Statele Unite, luând identitatea fratelui său mai mic, Peter. Chiar dacă niciodată nu a menţionat că s-a născut în Banat din diferite motive, în special pentru a nu-şi pierde medaliile olimpice, Weismuller a recunoscut faptul că tatăl său s-a născut în comuna Variaş, acum în judeţul Timiş.
În Franţa, a câştigat trei medalii de aur la înot, cucerind şi un bronz (tot pe 20 iulie), la polo, cu echipa. Patru ani mai târziu, Johnny Weissmuller şi-a îmbogăţit palmaresul olimpic cu alte două medalii, la 100 de metri liber şi cu ştafeta de 4X200 de metri liber. Oficial, Johnny Weissmuller a fost neînvins în peste 1.000 de curse.
În 1929, după încheierea carierei sale sportive, Johnny a semnat un contract cu o companie producătoare de lenjerie intimă, BVD, pentru care a pozat de mai multe ori ca model, în schimbul a 500 de dolari pe săptămână.
În acelaşi an şi-a făcut debutul şi pe marele ecran, interpretând rolul lui Adonis în filmul “Glorifying the American Girl” / “Glorie fetei americane”.
A semnat apoi cu Metro-Goldwyn-Mayer, în 1931, devenind primul Tarzan din filmele sonore şi fiind considerat chiar şi astăzi cel mai bun Tarzan din istoria cinematografiei.
Nemafiind solicitat apoi pentru roluri, şi-a încercat norocul în afaceri, dar fără prea mare succes. Pentru o scurtă perioadă, în 1973, a fost “celebrity greeter” la cazinoul Caesar’s Palace din Las Vegas.
A murit de edem pulmonar în 1984, la Acapulco, în Mexic, fiind înmormântat la cimitirul Jardines del Tiempo.
2 iunie 1952: A început guvernarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej
Gheorghe Gheorghiu-Dej (pe numele original Gheorghe Gheorghiu n. 8 noiembrie 1901, Bârlad – d. 19 martie 1965, București) a fost liderul comunist al României din 1948 până la moartea sa și Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 – 19 martie 1965.

Atitudinea politică a lui Gheorghiu-Dej a fost ambivalentă până la moartea lui Stalin iar imediat după aceea a început procesul de destalinizare a României, prin susținerea creării industriei grele, eliminarea influenței culturale a URSS-ului, încurajarea sentimentelor antisovietice și stabilirea de relații diplomatice cu statele occidentale capitaliste, inclusiv cu Statele Unite ale Americii, ceea ce i-a adus și moartea subită în anul 1965, în cadrul ultimei vizite la Varșovia când a fost iradiat.
1953: Ceremonia de încoronare a reginei Elisabeta a II
În faţa a 8.000 de oameni, Elisabeta a II-a depunea jurământul de credinţă în cadrul ceremoniei sale de încoronare, desfăşurată la catedrala Westminster din Londra. Pe 2 iunie 1953, după ce i s-au înmânat simbolurile autorităţii – globul, sceptrul şi inelul regal cu safire şi rubine – arhiepiscopul de Canterbury, Geoffrey Fisher, îi plasa pe cap coroana Sfântului Edward, finalizând astfel încoronarea noii regine a Marii Britanii, care avea pe atunci doar 25 de ani.
Posturile de radio din întreaga lume au difuzat evenimentul, iar la cererea tinerei regine acesta s-a transmis pentru prima oară în lume şi la televiziune.

„Există unele dezavantaje la coroane, dar altfel, ele sunt lucruri foarte importante“, mărturiseşte regina. Coroana regală a Angliei cântăreşte aproximativ 2,5 kilograme, este realizată din aur masiv şi decorată cu 444 de pietre preţioase, făcând-o foarte greoaie şi obositor de purtat, potrivit site-ului Turnul Londrei, unde sunt păstrate bijuteriile regale. „Îmi place rubinul negru“, a precizat regretata suverană într-un interviu acordat în 2018.
Reflectând asupra încoronării Majestăţii Sale şi a tatălui ei, George VI, regina a adaugat: „Am privit o încoronare şi am luat parte la una, ceea ce este remarcabil. Aceasta reprezintă începutul vieţii ca suveran“.
1975: S-a născut Cătălina Cristea, jucătoare română de tenis
Ea a fost clasată pe locul 59 în clasamentul individual pe 21 iulie 1997 şi pe 40 la dublu pe 17 august 1998 în clasamentul WTA. S-a retras din tenisul profesionist în septembrie 2001, înainte de a reveni în 2005; după aceea, s-a retras în septembrie 2005, la vârsta de 30 de ani.
În meciurile jucate pentru România la Fed Cup, Cristea are palmares de 20 de victorii şi 13 înfrângeri.

Ea s-a retras din tenis în sezonul 2005, pe când avea 30 de ani. Cătălina Cristea are în palmares un singur titlu WTA, cucerit în circuitul de dublu, la Varșovia 1999, alături de Irina Selyutina din Kazahstan.
Ziua Naţională pentru Adopţie
Instituită prin Legea nr. 21/2014, Ziua Naţională pentru Adopţie este marcată, în fiecare an, la 2 iunie. Proiectul de lege privind instituirea acestei zile a fost iniţiat în aprilie 2013, de către 11 parlamentari din întreg spectrul politic. Propunerea legislativă a fost adoptată de plenul Senatului la 29 octombrie 2013, şi de Camera Deputaţilor, for decizional, la 11 februarie 2014.