4 iunie: Ziua când Transilvania a fost recunoscută drept parte a Regatului României
0Tot pe 4 iunie s-au născut revoluționarul George Barițiu, publicistul Nae Ionescu și omul politic Armand Călinescu.
1812: S-a născut George Bariţiu, conducător al luptei de emancipare a românilor din Transilvania
George Barițiu, cunoscut și sub numele de George Bariț sau Gheorghe Barițiu, s-a născut la 4 iunie 1812 în Jucu de Sus, situat în comitatul Cluj din Marele Principat al Transilvaniei, care aparținea la acea vreme de Imperiul Austriac.
Tatăl său, Ioan Pop Barițiu, era preot greco-catolic, iar mama sa, Ana Rafila, era fiica unui preot ortodox, Simion Cornea. La vârsta de 29 de ani, la 13 aprilie 1841, s-a căsătorit cu Maria Velisar Stoian, fiica unui negustor brașovean, la Brașov. Cuplul a avut împreună nouă copii, dintre care, din păcate, patru au murit în copilărie. Cinci au ajuns la maturitate: un fiu, Ieronim, și patru fiice: Victoria, Aurelia, Octavia și Maria.
Educația lui Barițiu a început la școala maghiară unitariană din Trascău, unde a urmat studii primare între 1820 și 1824, apoi a continuat la Gimnaziul din Blaj între 1824 și 1827. În perioada 1827-1830 a fost elev la Liceul Piariștilor din Cluj și a frecventat și Facultatea de Filosofie din aceeași localitate. Ulterior, între anii 1831 și 1835, a urmat cursurile Facultății de Teologie la Blaj.
După absolvirea studiilor, Barițiu a predat fizica la gimnaziul din Blaj timp de un an, apoi s-a stabilit la Brașov în 1836, unde a activat ca profesor timp de 42 de ani. A predat diverse discipline, inclusiv gramatica română și germană, aritmetica, istoria, geografia și limba latină.
În 1838, la Brașov, a fondat Gazeta de Transilvania, primul ziar politic și informativ românesc din Transilvania, fiind redactorul acestuia până în 1850. Totodată, a inițiat publicarea suplimentului literar al Gazetei, intitulat „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, una dintre primele reviste literare românești.
Barițiu s-a implicat activ în viața culturală și politică a Transilvaniei. A fost deputat în Dieta Transilvaniei începând cu anul 1861 și membru al Senatului Imperial de la Viena. A fost unul dintre fondatorii și președinții Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (Astra), precum și al Partidului Național Român din Ungaria și Transilvania.
În 1869, a fost printre fondatorii Societății Literare Române, precursoarea Academiei Române, unde a fost ales președinte al secției istorice.
Opera lui Barițiu cuprinde numeroase aspecte, de la istorie economică, socială și culturală până la literatură și folclor. A fost un prolific autor de articole și studii publicate în diverse publicații, preocupându-se de promovarea limbii române, de cultivarea teatrului și de valorificarea folclorului. De asemenea, a fost un promotor al educației, contribuind la înființarea unor instituții de învățământ și susținând inițiative pentru educația femeilor.
Barițiu a avut o contribuție semnificativă și în domeniul ziaristicii, fiind unul dintre pionierii presei românești din Transilvania. El a promovat libertatea presei și a militat pentru informarea corectă a publicului, documentându-se din numeroase surse și implicându-se în diverse aspecte ale producției și distribuției ziarelor.
La vârsta de 81 de ani, la 2 mai 1893, George Barițiu a încetat din viață la Brașov,
1890: S-a născut filosoful şi publicistul Nae Ionescu
Nicolae C. Ionescu (mai cunoscut ca Nae Ionescu, n. 16 iunie 1890, Brăila – d. 15 martie 1940, București) a fost un filozof, logician, pedagog și jurnalist român. Orientarea sa filozofică a fost numită trăirism.
A știut să adune în jurul său și să eleveze o pleiadă de membri ai generației de aur interbelice a literaturii și gândirii românești ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Vasile Moisescu și George Murnu. În anii 1930 a fost puternic implicat în politică, susținându-l inițial pe Regele Carol al II-lea și apoi Mișcarea legionară.
1893: S-a născut omul politic român Armand Călinescu, fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc
Armand Călinescu (n. 4 iunie 1893, Pitești – d. 21 septembrie 1939, București) a fost un om politic, prim-ministru, ministru și economist român. După scurte mandate ca Ministru al Sănătății, Ministru al Educației Naționale și Ministru al Apărării Naționale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea îl numește în funcția de președinte al Consiliului de miniștri (prim-ministru) al Românie, pe care a exercitat-o din martie 1939 – septembrie 1939 .
În această calitate, Armand Călinescu a continuat politica externă tradițională, apropiată de Franta si Marea Britanie. În septembrie 1939, a permis refugiul prin România al guvernului polonez după invadarea și ocuparea Poloniei de către Germania nazista, precum și evacuarea prin România a tezaurului polonez. Adversarii sai legionari au vorbit existența unui plan secret al lui Călinescu, aprobat de Marea Britanie, de a distruge câmpurile petrolifere din Prahova, în cazul unui atac german asupra României. A fost asasinat în Bucuresti pe 21 septembrie 1939 , de un comando legionar condus de avocatul Miti Dumitrescu.
1920: Se încheie Tratatul de la Trianon între Puterile Aliate și Ungaria
Acum 104 de ani, puterile câştigătoare ale Primului Război Mondial şi Ungaria, unul dintre perdanţi, semnau Tratatul de la Trianon. Atunci, Transilvania a fost recunoscută drept parte a Regatului României.
Antanta – Franţa, Marea Britanie, Statele Unite şi Italia – şi reprezentanţii Ungariei au semnat tratatul istoric pe 4 iunie 1920, în Palatul Marele Trianon, aflat în Parcul Palatului Versailles din Franţa. România luptase alături de Antantă şi se număra printre învingătorii Primului Război Mondial, în timp ce Ungaria era una dintre ţările învinse.
Făcuse parte din Imperiul Austro-Ungar, care luptase cot la cot cu Imperiul German, Imperiul Otoman şi Bulgaria. Marile puteri au stabilit noile graniţe: România s-a ales cu aproape toate teritoriile dorite, iar Ungaria a pierdut mai multe teritorii, pe cel mai întins, Transilvania, în favoarea României.
1941: S-a născut in localitatea Vinerea din județul Alba, actorul român de teatru şi film Valentin Uritescu
Valentin Uritescu s-a născut pe 4 iunie, 1941, în comuna Vinerea, din judeţul Alba. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti în anul 1963, după care a fost angajat la Teatrul „M. Filotti” din Brăila în perioada 1963-1968. Totodată, a mai jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ (1968-1980), precum şi la Teatrul Bulandra din Bucureşti (1981-1990), conform volumului „1234 cineaşti români" (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1996) şi www.cinemagia.ro.
La Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ a primit primul său rol de dramă, în piesa „Mai înainte de a cânta cocoşul” de Ivan Bukokan, regia Eduard Covali (1975). La Teatrul Bulandra a jucat în spectacolele: „Luna dezmoşteniţilor" de Eugene O'Neill, „Cabala bigoţilor" de Mihail Bulgakov, „A treia ţeapă" de Marin Sorescu, „Dimineaţa pierdută" de Gabriela Adameşteanu, „Tartuffe" de Moliere.
De asemenea, a desfăşurat o intensă activitate artistică şi la Teatrul Naţional Bucureşti, pe a cărui scenă a putut fi admirat între anii 1990-2009, în următoarele piese: „Avram Iancu" de L. Blaga (1991), „Vrăjitoarele din Salem" de A. Miller (1991), „Livada de vişini" de A.P. Cehov (1992), „Morişca" de Ion Luca (1991), „Strigoii" de H. Ibsen (1998), „Numele trandafirului" de Umberto Eco (1999), „Nunta lui Krecinski" (2000), „Take, Ianke şi Cadîr" (2001), „Crimă pentru pământ" (2002), „Tărâmul celălalt" (2002), „Povestiri din zona interzisă" (2004), „Patimile Sfântului Tommaso D'Aquino" (2005).
În anul 2009, celebrul actor a interpretat rolul Pantalone în spectacolul „Mincinosul” de Carlo Goldoni, în regia lui Toma Enache, montat la Teatrul „Nottara”. De asemenea, a fost distribuit în piesa „Scapino”, după Moliere ( premiera a avut loc la 28 noiembrie 2011), la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”, alături de actorii Ion Dichiseanu, Ileana Stana Ionescu, Monica Davidescu, Ilinca Goia, Andrei Duban ş.a., iar în anul 2012 a făcut parte din distribuţia spectacolului „Spitalul comunal" de Hristo Boicev, în regia lui Felix Alexa, la Teatrul Metropolis.
Totodată, a deţinut roluri în zeci de filme, precum: „Angela merge mai departe ” (1981), „Concurs” (1982), „Întoarcerea din iad" (1983), „Cantonul părăsit", „Domnişoara Aurica", „Trenul de aur" (1986), „Duminică în familie", „Nişte băieţi grozavi" (1987), „Cei care plătesc cu viaţa", „Un studio în căutarea unei vedete" (1988), „Momentul adevărului" (1989), „Şobolanii roşii", „A unsprezecea poruncă", „Rămânerea" (1990), „De-aş fi Peter Pan" (1991), „Patul conjugal" (1993), „Chira Chiralina", „Neînvinsă-i dragostea" (1993), „Examen" (2000), „Turnul din Pisa" (2002), „Căsătorie de probă" (serial TV- 2003), „Magnatul" (2004), „Cuscrele" (serial TV-2005), „Amantul marii doamne Dracula" (2005), „Margo" (2006), „Schimb valutar" (2008). În anul 2006, a dublat vocea pentru filmul de animaţie „Cars".
De-a lungul carierei sale, a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, Categoria D - „Arta Spectacolului" (2004), premiile Asociaţiei Cineaştilor din România pentru rolurile din „Noi, cei din linia întâi" şi „Domnişoara Aurica" (1986) sau ale Uniunii Cineaştilor din România pentru „Momentul adevărului", „A unsprezecea poruncă", „Rămânerea", „Şobolanii roşii" (1991).
În anul 2011, Valentin Uritescu a debutat în lumea literară cu volumul autobiografic „Aşa sunt eu, prost!", iar în anul 2013, a continuat cu „Să ai grijă de cel bun din tine", cartea de amintiri dedicată tatălui său, ambele apărute la Editura Humanitas. În anul 2016, artistul a lansat şi volumul „Bântuit de vieţile altora", memorii apărute la Editura Ars Docendi.
În 2017, Valentin Uritescu a primit premiul pentru întreaga activitate, în cadrul celei de-a XI-a ediţii a Galei Premiilor Gopo.
1975: S-a născut actrița americană Angelina Jolie
Angelina Jolie (n. 4 iunie 1975, Los Angeles, California, SUA) este o actriță și regizoare de film americană; laureată a unui Premiu Oscar, trei Premii Globul de Aur și două Screen Actors Guild Awards. A fost numită de către Forbes cea mai bine plătită actriță de la Hollywood în 2009, 2011, și 2013. Viața ei fiind pentru moment una din cele mai mediatizate. A fost numită „cea mai frumoasă femeie din lume” de reviste ca Vogue, People și Vanity Fair, iar Esquire, FHM și Empire au numit-o „cea mai sexy femeie în viață”.
Debutul ei pe micile ecrane a avut loc în copilărie, alături de tatăl ei Jon Voight, în filmul „Lookin' to Get Out” (1982), dar cariera ei de actriță a început abia zece ani mai târziu, în producția cu buget redus „Cyborg 2” (1993). Primul ei rol de succes a fost în filmul „Hackers” (1995). De asemenea a jucat în „George Wallace” (1997), un film biografic în jurul căruia au avut loc multe controverse. Mai târziu a jucat în „Gia” (1998), și a obținut un premiul Oscar pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar pentru drama „Girl, Interrupted” (1999). Jolie a câștigat faima internațională datorită rolulului eroinei de jocuri video Lara Croft în filmul „Lara Croft: Tomb Raider” (2001) și apoi „Lara Croft Tomb Raider: The Cradle of Life” (2003). Și-a continuat cariera de star de filme de acțiune cu „Mr. & Mrs. Smith” (2005), „Wanted” (2008) și „Salt” (2010), și a primit aprecere critică pentru performanța sa în dramele „A Mighty Heart” (2007) și „Changeling” (2008).
4 iunie 1976 - S-a născut Aleksei Navalnîi
Aleksei Anatolievici Navalnîi (n. 4 iunie 1976, Butîn, Moscova, RSFS Rusă, URSS) este un jurist, activist și politician rus.
Din 2009 a căpătat popularitate în Rusia și în mass-media rusă și cea internațională, criticând corupția și regimul lui Vladimir Putin. El a organizat demonstrații de amploare promovând democrația și condamnând corupția politică din Rusia, „atacându-l” pe Putin și aliații săi.
În 2012, „The Wall Street Journal” l-a descris pe Navalnîi ca fiind „omul de care Vladimir Putin se teme cel mai mult”. În septembrie 2013, Navalnîi a candidat la funcția de primar al Moscovei, pierzând cursa în fața lui Serghei Sobianin (candidatul lui Putin), cu 27% din voturi.
Aleksei Navalnîi este laureatul Premiului Saharov pentru libertatea de gândire 2021.
Navalnîi a fost arestat de numeroase ori de autoritățile ruse, cel mai serios caz fiind în 2012, când autoritățile federale l-au acuzat de fraude și delapidări, acuzații respinse de acesta.
În iulie 2013, opozantul rus a fost condamnat pentru delapidare, la cinci ani de colonie cu regim obișnuit. Fiind reținut chiar în sala de judecată, Navalnîi a fost eliberat a doua zi, printr-o altă decizie de judecată, sub măsura obligării sale de a nu părăsi țara.
Pe 28 februarie 2014, o altă instanță de judecată i-a schimbat sentința lui Navalnîi din interdicție de a părăsi țara în arest la domiciliu până la 28 aprilie. Ulterior, arestul la domiciliu i-a fost prelungit regulat până la 15 februarie 2015.
Pe 20 februarie 2015, Navalnîi a fost supus unui arest administrativ pentru 15 zile pentru agitație în metrou.
Pe 19 decembrie 2014, procuratura a cerut 10 ani de închisoare pentru Navalnîi în cazul «Yves Rocher», în care el și fratele său, Oleg, au fost învinuiți de furt de mijloace financiare de la firma «Yves Rocher Восток». Aleksei a respins acuzațiile și pe 30 decembrie 2014, instanța l-a condamnat la 3 ani și 6 luni cu suspendare; în timp ce fratele său a primit același termen cu executare.
Navalnîi a murit la vârsta de 47 de ani, într-o închisoare îndepărtată din Arctica, unde ispăşea o pedeapsă de 19 ani după ce supravieţuise unei otrăviri în 2020.
Se încarcă comentariile...
