30 mai: Se împlinesc 110 ani de la primul genocid al secolului XX, cel împotriva armenilor din Imperiul Otoman
0Pe 30 mai se împlinesc 110 ani de la primul genocid al secolului al XX-lea, împotriva armenilor din Imperiul Otoman. Istoria amintește, de asemenea, o serie de evenimente și figuri marcante care au influențat profund politica, arta, religia și cultura Europei.
1431: Ioana d’Arc, eroina Franței, arsă pe rug sub acuzația de erezie
Ioana d’Arc, cunoscută ca „Fecioara din Orleans”, a fost o figură emblematică în istoria Franței, atât venerată ca sfântă a Bisericii Catolice, cât și controversată, unii istorici presupunând că ar fi suferit de schizofrenie din cauza „vocilor” pe care le auzea.
Născută în 1412 la Domremy, în Burgundia, într-o Franță devastată de Războiul de 100 de Ani, Ioana a susținut că a primit viziuni divine care i-au poruncit să elibereze țara de sub ocupația engleză. În 1429, tânăra de doar 16 ani i-a dezvăluit viitorului rege Carol al VII-lea o serie de profeții. Impresionați de convingerea și răspunsurile sale, teologii i-au oferit sprijinul: o armură, un steag și conducerea unei armate.
Ioana a reușit să ridice moralul francezilor și să obțină o victorie importantă la Orleans, iar apoi a contribuit decisiv la încoronarea lui Carol al VII-lea, legitimându-i domnia. După acest moment însă, vocile au încetat, iar soarta ei a luat o turnură tragică. Capturată în 1430 de un cavaler burgund, a fost vândută englezilor și judecată de Inchiziție. A fost arsă pe rug la 30 mai 1431, rostind numele lui Isus Hristos.
Reabilitarea sa a venit secole mai târziu: în 1909 a fost beatificată, iar în 1920, canonizată de Papa Benedict al XV-lea.
1640: A murit pictorul flamand Peter Paul Rubens
Peter Paul Rubens, unul dintre cei mai mari pictori ai barocului flamand, s-a născut în Germania, dar și-a dezvoltat stilul artistic în Italia. A revenit în Flandra la vârsta de 10 ani, unde avea să devină o figură centrală a artei europene.
Activitatea sa prolifică - peste 1.400 de tablouri și sute de desene - l-a făcut celebru în întreaga Europă. Rubens a fost nu doar un artist excepțional, ci și diplomat și un apropiat al elitelor culturale și politice ale vremii.
1672: S-a născut țarul Petru cel Mare
Petru I al Rusiei, cunoscut drept Petru cel Mare, impresiona prin statura sa impunătoare - aproape doi metri - dar și prin energia și curiozitatea intelectuală. A condus Rusia într-o perioadă de mari reforme, modernizând administrația, armata, marina și societatea în ansamblu.
Învăța constant, de la diplomație până la meserii practice, astfel că şi-a însușit peste 20 de meserii, inclusiv cea de tâmplar și dentist amator. Reformele sale au fost fundamentate de călătoriile în Europa Occidentală, de unde a preluat idei și practici administrative moderne.
1744: A murit poetul englez Alexander Pope
Alexander Pope, figură marcantă a iluminismului englez, a fost unul dintre cei mai apreciați poeți ai secolului al XVIII-lea. Deși afectat din copilărie de probleme de sănătate care i-au deformat corpul, Pope a creat unele dintre cele mai cunoscute opere ale timpului său: „Eseu asupra Criticii” și „Răpirea buclei”.
1778: A murit filozoful și scriitorul Voltaire
Voltaire, una dintre vocile esențiale ale iluminismului francez, a fost un neobosit susținător al libertății de exprimare și al toleranței. Exilat în Anglia după un conflict cu nobilimea franceză, a fost influențat de ideile lui Newton și Locke, dar și de sistemul parlamentar britanic.
Scrierile sale, precum „Scrisorile filosofice”, „Tratatul despre toleranță” sau „Dicționarul filosofic”, au marcat profund gândirea europeană. A avut o relație complexă cu curtea regală și a trăit ultimii ani la Ferney, de unde a continuat să influențeze opinia publică.
1846: S-a născut bijutierul Peter Carl Fabergé
Peter Carl Fabergé, celebru pentru creația „Ouălor Fabergé”, s-a născut la Sankt Petersburg și a fost fiul unui bijutier de succes. A studiat în Germania și a preluat afacerea familiei în 1882, transformând-o într-un brand imperial.
În 1885, țarul Alexandru al III-lea i-a comandat un ou de Paște pentru țarina Maria Fiodorovna. Succesul bijuteriei – un ou alb ce conținea o găinușă de aur – a marcat începutul unei tradiții imperiale anuale. Fabergé a creat sute de bijuterii unice pentru elitele europene, până la destrămarea Imperiului Rus.
1915: Începe genocidul armenilor din Imperiul Otoman
La 30 mai 1915, autoritățile otomane au emis ordinul general de deportare a populației armene, declanșând ceea ce avea să devină primul genocid al secolului XX.
Deportările s-au desfășurat în contextul participării Imperiului Otoman la Primul Război Mondial, alături de Puterile Centrale, și au fost prezentate oficial drept măsuri de securitate împotriva unei presupuse colaborări a armenilor cu inamicul rus. În realitate, a fost vorba de o campanie sistematică de exterminare a unei întregi populații, potrivit Wikipedia.
Genocidul a început în aprilie 1915 și a continuat cel puțin până în iulie 1916, deși unele surse consideră că persecuțiile au durat până în 1923, odată cu sfârșitul Războiului de Independență turc și fondarea Republicii Turcia. În această perioadă, aproximativ 1,2 milioane de armeni - adică două treimi din populația armeană de pe teritoriul actual al Turciei - au fost uciși sau au murit în urma foametei, a bolilor sau a condițiilor inumane din timpul deportărilor.
Campania a fost planificată și coordonată de Comitetul Uniunii și Progresului (CUP), partidul aflat la putere în Imperiul Otoman, cunoscut sub denumirea de „Junii Turci”. Principalii responsabili au fost cei trei lideri ai acestui partid, Talaat Pașa, Enver Pașa și Jemal Pașa , care formau un triumvirat ce conducea efectiv Imperiul. Sub pretextul protejării securității statului, ei au pus în mișcare o mașinărie administrativă și militară dedicată deportării și distrugerii populației armene.
Planul a fost conceput la Constantinopol, iar punerea lui în aplicare a fost încredințată autorităților locale din diverse provincii ale Imperiului. Fiecare birou administrativ avea sarcina de a identifica, aduna și trimite la drum armenii din zona sa. Deportații erau escortați în ceea ce au devenit cunoscute drept „marșuri ale morții”, coloane de oameni forțați să parcurgă sute de kilometri pe jos, în condiții extreme, fără hrană sau apă suficiente. Pe parcursul acestor deplasări, mulți au fost asasinați de soldații și jandarmii otomani care îi însoțeau sau de grupuri de bandiți, în special kurzi, care acționau cu permisiunea tacită a autorităților.
Multe sate și orașe cu populație majoritar armeană au fost complet distruse, iar bunurile celor deportați au fost confiscate sau redistribuite.
Deși amploarea și caracterul planificat al acestor atrocități sunt bine documentate, recunoașterea genocidului armean continuă să fie un subiect delicat pe plan internațional. Turcia, succesoarea Imperiului Otoman, neagă caracterul genocidar al acestor fapte, argumentând că victimele au fost rezultatul unui conflict civil și al haosului războiului.
În pofida acestei poziții, tot mai multe state au recunoscut oficial genocidul. Până în octombrie 2015, parlamentele a 29 de țări – printre care Franța, Germania, Italia, Rusia, Canada și Argentina – au adoptat rezoluții în acest sens, solidarizându-se cu memoria victimelor.
Deşi România nu a recunoscut oficial holocaustul, a fost casă pentru mulţi dintre armenii care au reuşit să scape cu viaţă.
Genocidul armean a fost nu doar o tragedie umanitară, ci și un precedent teribil pentru crimele în masă care au urmat în secolul XX.
1929: S-a născut disidenta anticomunistă Doina Cornea
Doina Cornea s-a născut pe 30 mai 1929, la Brașov, într-o familie greco-catolică. A urmat Facultatea de Litere din Cluj și a devenit profesor de limba franceză, mai întâi la Zalău, apoi la Universitatea „Babeș-Bolyai”.
În anii ’80, Cornea a devenit una dintre cele mai cunoscute voci ale disidenței anticomuniste din România. A fost persecutată, anchetată și izolată pentru convingerile și mesajele sale critice la adresa regimului Ceaușescu. După 1989, a fost una dintre figurile proeminente ale societății civile.
Se încarcă comentariile...
