27 martie: S-a născut fizicianul român Șerban Țițeica, fondatorul școlii române de fizică cuantică
0Data de 27 martie este marcată de evenimente importante de-a lungul istoriei. În 1914, a fost fondat Comitetul Olimpic Român, recunoscut în același an de Comitetul Internațional Olimpic. Pe 27 martie 1918, Sfatul Țării de la Chișinău a votat unirea Basarabiei cu România. Acest act a reprezentat „o reparație istorică”, care a fost urmată, în noiembrie, de unirea Bucovinei și, la 1 decembrie, de unirea Transilvaniei, Banatului și Crișanei cu România.
1908: S-a născut fondatorul școlii române de fizică cuantică
Șerban Țițeica s-a născut pe 14/27 martie 1908, la București, fiind cel de-al treilea și ultimul copil al matematicianului Gheorghe Țițeica. A urmat studiile la Liceul Mihai Viteazul din București, apoi la Facultatea de Științe a Universității din București, unde, în 1929, a obținut licențe în științe fizico-chimice și științe matematice.
În perioada 1930-1934, și-a desfășurat studiile doctorale la Universitatea din Leipzig, sub îndrumarea profesorului Werner Heisenberg, obținând în 1935 titlul de Doktor der Philosophie. Lucrarea sa de doctorat, „Despre modificarea rezistenței metalelor în câmp magnetic” („Über die Widerstandsänderung von Metallen im Magnetfeld”), publicată integral în Annalen der Physik (Leipzig), a devenit o referință esențială în domeniu, generând numeroase cercetări ulterioare.
Revenit în România, și-a construit o carieră universitară remarcabilă: asistent la Politehnica din București (1935-1941), profesor la Universitatea din Iași (1941-1948), apoi profesor la Universitatea din București (1949-1977), continuând să activeze ca profesor consultant și după pensionare.
Recunoscut pentru claritatea și eleganța prelegerilor sale, Șerban Țițeica a fost un profesor de excepție, captivându-și studenții prin profunzimea cunoștințelor sale. A fost membru al Academiei Române și a încetat din viață în 1985.
1914: A fost fondat Comitetul Olimpic Român, recunoscut în același an de Comitetul Internațional Olimpic
Pe 27 martie 1914, la inițiativa lui George Plagino, reprezentantul României în Comitetul Internațional Olimpic, a fost înființat Comitetul Olimpic Român. Tot atunci au fost desemnați primii delegați români la Congresul Internațional al Comitetului Internațional Olimpic, desfășurat la Paris.
Comitetul Olimpic și Sportiv Român (COSR), succesorul Comitetului Olimpic Român, are rolul de a promova principiile olimpismului la nivel național și de a sprijini dezvoltarea instituțiilor dedicate educației olimpice. COSR formează echipa olimpică a României și trimite delegați la competițiile internaționale aflate sub egida Comitetului Internațional Olimpic. De asemenea, COSR contribuie la soluționarea conflictelor prin conciliere sau arbitraj și poate acționa în justiție pentru protejarea intereselor mișcării sportive. În relația cu autoritățile centrale și locale, COSR susține colaborarea și reprezentarea organizațiilor sportive neguvernamentale.
Primul pas în crearea Mișcării Olimpice Moderne a fost făcut în 1894, la Sorbona, odată cu înființarea Comitetului Internațional Olimpic. În aceeași perioadă, la București, pe domeniul Regal din apropierea Arcului de Triumf, se inaugura Velodromul, prima bază sportivă din România.
După constituirea Comitetului Olimpic Român, Casa Regală a României a oferit un nou teren în aceeași zonă, destinat activităților sportive. Mai târziu, pe o parte a acestuia, a fost construită Casa Olimpică Română.
România nu a participat la prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne. Totuși, în 1899, prințul George Bibescu l-a întâlnit la Paris pe Baronul Pierre de Coubertin și a fost profund impresionat de viziunea sa. În același an, Bibescu a devenit primul reprezentant al României în Comitetul Internațional Olimpic, fiind al 23-lea membru al acestuia. Astfel, România s-a alăturat oficial mișcării olimpice, devenind a 16-a națiune olimpică a lumii.
1918: Unirea Republicii Democratice Moldovenești (Basarabia) cu România, prin decizia Sfatului Țării
Pe 27 martie 1918, Sfatul Țării de la Chișinău a votat unirea Basarabiei cu România, provincie românească desprinsă din vechea Moldovă de către ruși în 1812. Acest act a reprezentat o reparație istorică, care a fost urmată, în noiembrie, de unirea Bucovinei și, în final, la 1 decembrie, de unirea Transilvaniei, Banatului și Crișanei cu România.
Deși contextul istoric era unul complicat, autoritățile de la București și Chișinău au valorificat la maximum oportunitatea unirii. România ieșea slăbită din Primul Război Mondial, în ciuda eroismului de pe fronturile de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Guvernul legitim, alături de regele Ferdinand, familia sa și Parlamentul, se afla în refugiu la Iași, în timp ce la București fusese instaurat un guvern colaboraționist, condus de Alexandru Marghiloman – rival politic al premierului legitim, Ionel Brătianu.
Marghiloman a preluat conducerea guvernului într-o perioadă extrem de dificilă, în primăvara lui 1918, când România, abandonată de Rusia bolșevică, a fost forțată să accepte o pace dezavantajoasă cu Puterile Centrale. Între timp, în fostele provincii rusești domnea anarhia, generată de revoluția bolșevică. Ucraina își proclamase deja independența, iar inspirat de acest precedent, Sfatul Țării de la Chișinău a emis o declarație prin care proclama Basarabia drept „Republică Democratică Moldovenească slobodă, de sine stătătoare și neatârnată”. La începutul lui ianuarie 1918, președintele Sfatului Țării, Ion Inculeț, a declarat oficial independența Basarabiei.
1963: S-a născut Quentin Tarantino, regizor american
Quentin Tarantino s-a născut pe 27 martie 1963, în Knoxville, Tennessee, fiind unicul fiu al lui Connie McHugh și Tony Tarantino, care s-au despărțit la scurt timp după nașterea sa.
A copilărit în Los Angeles, unde a fost crescut de mama sa, care ulterior s-a recăsătorit cu un muzician. Nici această căsnicie nu a durat prea mult. În adolescență, Tarantino a urmat cursuri de actorie, însă a renunțat la școală la doar 15 ani. S-a înscris la James Best Theater Company, dar a părăsit instituția după doi ani.
De la Reservoir Dogs, Kill Bill și Inglourious Basterds până la mult-așteptatul Once Upon a Time in Hollywood, Tarantino a revoluționat cinematografia cu filmele sale inconfundabile. A început ca angajat într-un magazin de închirieri casete video, iar în timp a devenit un nume de referință în industria filmului. A câștigat două Premii Oscar pentru cel mai bun scenariu original, cu Pulp Fiction și Django Unchained, și și-a lăsat amprenta asupra Hollywood-ului ca regizor, scenarist, actor și producător.
Stilul său cinematografic este inconfundabil: structura narativă nonlineară, povești interconectate, violență stilizată dusă la extrem, dialoguri memorabile, referințe la cultura pop și coloane sonore dominate de hituri din anii ’60-’80. Tarantino susține că violența din filmele sale nu influențează comportamentul din viața reală, ci este doar un element artistic al universului său cinematografic.
1968: A murit Iuri Gagarin, cosmonaut rus, primul om în spațiu (n. 1934)
Iuri Alexeevici Gagarin (n. 9 martie 1934, Klușino, URSS – d. 27 martie 1968, Kirjaci, URSS) a fost un cosmonaut sovietic și Erou al Uniunii Sovietice. La 12 aprilie 1961, a devenit primul om care a ajuns în spațiu și pe orbita Pământului, un eveniment care a marcat începutul explorării spațiale. Pentru această realizare, a fost decorat cu numeroase medalii în diferite țări.
Gagarin s-a născut în satul Klușino, lângă Gjatsk (astăzi numit Gagarin, în regiunea Smolensk, Rusia). Provenea dintr-o familie modestă, părinții săi, Alexei și Anna Gagarin, fiind muncitori la un colhoz. Tatăl său era un dulgher priceput, iar mama sa avea o mare pasiune pentru lectură. A fost al treilea dintre cei patru copii ai familiei, iar în timpul copilăriei a resimțit greutățile celui de-al Doilea Război Mondial. Cei doi frați mai mari au fost luați prizonieri în Germania în 1943, întorcându-se acasă abia după încheierea războiului.
Încă din adolescență, Gagarin a manifestat un interes deosebit pentru cosmos și visa la explorarea spațiului. Profesorii săi îl descriau ca fiind inteligent, muncitor și extrem de meticulos. Influențat de un fost pilot de război care îi era profesor de matematică și științe, Gagarin a început să fie tot mai atras de aviație, ceea ce l-a condus, în cele din urmă, spre cariera de cosmonaut.
Moartea sa, survenită pe 27 martie 1968, rămâne învăluită în mister. Conform versiunii oficiale, avionul MiG-15UTI în care se afla împreună cu copilotul Vladimir Sereghin s-a prăbușit în apropierea satului Novoselovo, la 18 km de orașul Kirjaci. Circumstanțele exacte ale tragediei nu au fost niciodată clarificate, iar raportul oficial rămâne clasificat. De-a lungul anilor, au apărut numeroase teorii privind accidentul, variind de la o defecțiune tehnică sau o eroare de pilotaj până la ipoteze mai controversate, precum lovirea de un balon meteorologic sau chiar un complot orchestrat de conducerea sovietică.
1956: S-a născut interpreta de muzică populară Floarea Calotă
Floarea Calotă s-a născut pe 27 martie 1956, în satul Beuca, județul Teleorman, într-o familie modestă, dar iubitoare de tradiții și frumos. Artista își amintește cu drag de tatăl său, pe care îl descrie ca pe un adevărat „Moromete”, un poet popular și un povestitor apreciat de întreaga comunitate.
Și-a început cariera artistică în 1977, odată cu participarea la concursul „Floarea din grădină”, unde a câștigat trofeul. Tot atunci a realizat primele înregistrări la Radiodifuziunea Română. Un an mai târziu, a fost laureată a Festivalului „Maria Tănase” de la Craiova. Din 1979, a colaborat cu dirijorul Ion Albeșteanu, alături de care a înregistrat peste 100 de melodii din folclorul teleormănean.
Repertoriul său este autentic, format din cântece culese direct de la țărani, lăutari și din arhivele de folclor. Acestea au fost înregistrate de-a lungul timpului pe bandă magnetică, discuri de vinil și CD-uri în studiourile Radio România, la Casa Electrecord și la Institutul de Folclor „Constantin Brăiloiu”.
Între 1990 și 1996, Floarea Calotă a fost deputat în Parlamentul României și membru al Comisiei de Cultură, Artă și Mass-Media. În această calitate, a inițiat Legea timbrului folcloric, care a permis editarea unor discuri-document de către Institutul de Etnografie și Folclor din București, contribuind astfel la conservarea patrimoniului muzical tradițional.
2003: Prima expediţie exclusiv românească în Himalaya
Prima expediţie exclusiv românească în Himalaya, „Everest 2003”, a fost formată din zece alpinişti şi condusă de David Neacşu.
2014: Gimnasta Larisa Iordache a cucerit medalia de aur în concursul feminin de sărituri din cadrul etapei de Cupă Mondială de la Doha, în Quatar
Larisa Iordache s-a născut pe 19 iunie 1996, la București, într-o familie de sportivi. Fratele său este fotbalist de performanță, mama a practicat handbal, iar tatăl fotbal. A descoperit gimnastica întâmplător, după ce a fost remarcată în parc de antrenoarea Mariana Câmpeanu, de la clubul Dinamo, impresionată de ambiția Larisei în încercările ei de a merge pe role. Prima medalie de campioană națională a obținut-o la doar 8 ani, în cadrul concursului „Mica Gimnastă“.
De-a lungul carierei sale, Larisa Iordache a obținut numeroase performanțe, printre care și medalia de aur la sărituri, în finala Cupei Mondiale de la Doha. În această competiție, a fost notată cu 14.575 la prima săritură și 14.100 la a doua, obținând o medie de 14.337, suficient pentru a urca pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Pe locul doi s-a clasat slovena Teja Belak (14.100), iar pe trei, sportiva Wong Hiu Ying Angel din Hong Kong (13.812).
În calificările pentru această probă, Larisa Iordache s-a situat pe locul patru, cu o notă de 13.875. Totuși, a dominat calificările la sol și bârnă, urmând să concureze în finalele acestor probe.
Se încarcă comentariile...
