27 iunie: Ziua în care a început pogromul de la Iași, soldat cu moartea a 10.000 de evrei
0Tot pe 27 iunie a avut loc revolta matrozilor de pe crucișătorul rus “Potemkin”, România a declarat război Bulgariei, a murit Ioan Suciu, episcop român unit, deținut politic.
1885: Inventatorii americani Chichester Bell și Charles S. Tainter patentează gramofonul
Charles Sumner Tainter, Chichester Bell și Alexander Graham Bell au început să lucreze la îmbunătățirea fonografului Edison în 1881. În faza discuțiilor, au ajuns la concluzia că lipsa de viabilitate a acestei invenții rezida tocmai în suportul înregistrării. Folia de cositor se uza repede, iar după patru citiri sunetele deveneau neinteligibile.
Prima schiță a proiectului prevedea ca în locul cilindrului de cositor să se afle un disc de ceară, fildeș, cauciuc, celuloid sau lemn moale așezat vertical.
Materialul trebuia deci să fie ușor de inscripționat, dar cât mai greu deformabil. În mai și septembrie 1881 au fost construite primele aparate experimentale, cu ajutorul cărora Tainter a descoperit faptul că înregistrările făcute în ceară erau de calitate superioară celor în folii de cositor. Din 8 noiembrie ale aceluiași an s-a păstrat un disc de ceară placată cu cupru, care conține striații laterale.
Perioada cuprinsă între sfârșitul lui 1881 și începutul lui 1882 este bogată în experimente. Tainter încearcă diverse metode de redare a sunetului, precum și diverse compoziții ale suportului pe care se făcea înregistrarea. După o scurtă vacanță, în august 1882 construiește un dispozitiv mecanic care îi va permite să obțină o viteză constantă de rotație a discului.
Până în 1885 va încerca diverse metode de înregistrare și reproducere a sunetelor, căutând în principal să reducă uzura și zgomotele parazite. În primăvara lui 1885 Tainter construiește un aparat care înregistrează sunetul pe fâșii lungi de hârtie acoperită cu ceară. Astfel, constată că trebuie să reducă dimensiunile striațiilor.
Pe 14 mai 1885 a fost terminat un aparat care înregistra sunetele pe un cilindru de hârtie acoperită cu ceară. Cilindrul avea 22,86 cm lungime, 2 cm în diametru, iar grosimea stratului de ceară era de 0,63 cm. Cu o frecvență a striațiilor de 47/cm, cilindrul totaliza 10 minute. În iulie 1885 o a doua mașină înregistra pe un cilindru de 15,24 cm lungime și 2,54 cm în diametru, la frecvența de 59 striații/cm. După ce și-a îmbunătățit aparatul (numit de acum grafofon), în august același an a dat comanda pentru construirea a 6 exemplare, terminate abia în decembrie. Unul dintre acestea se mai păstrează încă la Institutul Smithsonian.
1905: Revolta matrozilor de pe crucișătorul rus “Potemkin”.
La data de 27 iunie 1905, o revoltă a izbucnit la bordul vasului Potemkin, din marina de război rusa, la Odessa in Marea Neagra. Un marinar a fost ucis de către un ofiţer după ce s-a plâns de carnea stricată servita la masa. Imediat, echipajul s-a răsculat la iniţiativa unui lider revoluţionar, Afanasi Matiouchenko. Opt ofiţeri li s-au alăturat, iar căpitanul şi mai mulţi ofiţeri fiind uciși şi aruncați in mare.
Marinarii de pe Potemkin au arborat pe catarg steagul roşu de revoluţie. Două alte nave au aderat la insurgenta. Două zile mai târziu, revolta s-a răspândit în portul Odesa şi in alte porturi ale Imperiului.
Autoritățile au instituit legea marţială, iar represiunea care a urmat şi in timpul represiunii au fost sute de morţi. După o lungă rătăcire în Marea Neagră, în cele din urmă răsculații au cerut azil în România, în portul Constanţa. Revolta de pe Potemkin a devenit faimoasa si datorita nu mai puțin faimosului film regizat de regizorul sovietic Serghei Eisenstein în 1925: “Crucișătorul Potemkin”.
1913: România a declarat război Bulgariei, întrând în al doilea război balcanic, alături de Grecia, Serbia, Muntenegru şi Turcia
Cel de-al doilea război balcanic a avut loc în 1913 între Bulgaria pe de o parte și în principal Grecia și Serbia pe cealaltă. Temându-se de apariția unei Bulgarii mari și puternice la frontierele ei sudice și la posibilele revendicări teritoriale față de Dobrogea de Nord obținută în 1878, România a intervenit și ea militar împotriva Bulgariei.
Totodată, Imperiul Otoman a profitat de conflict pentru a redobândi unele teritorii pierdute. Când trupele românești au invadat nordul Bulgariei și se apropiau de capitala Sofia, Bulgaria a cerut armistițiu. Prin Tratatul de la București, Bulgaria a fost forțată să renunțe la o bună parte din teritoriile obținute după Primul Război Balcanic către Serbia, Grecia și Imperiul Otoman și să facă concesii României în nord în schimbul păstrării restului teritoriului obținut anterior.
Rezultatul a făcut din aliatul Rusiei, Serbia, o putere regională importantă, alarmând astfel Austro-Ungaria și fiind astfel o cauză importantă de izbucnire a Primului Război Mondial.
1941: Pogromul de la Iași, momentul în care au fost uciși peste 10.000 de evrei
Progromul de la Iași a avut loc în perioada 27 - 30 iunie 1941. Acesta a fost unul dintre cele mai violente acțiuni din istoria evreilor din România, fiind inițiat de către generalul Ion Antonescu, împotriva locuitorilor de etnie evreiască din orașul Iași.
Conform datelor prezentate de autoritățile române, în cele trei zile au fost uciși 13.266 de evrei.
Conform unui recensământ al populației realizat în anul 1930, Iașiul avea o populație de 102.872 locuitori. În acea perioadă, aici locuiau aproximativ 45.000 de evrei.
Pogromul de la Iași a fost planificat de aceleași organe care au planificat și lichidarea evreilor în Basarabia și Bucovina, în cadrul planurilor regimului Antonescu de purificare etnică, sub numele de cod „Curățirea terenului".
La 22 iunie 1941 se declanşează Operaţiunea Barbarossa, ofensiva româno-germană împotriva URSS. Iaşiul devine un important nod feroviar pentru transportul trupelor pe front.
Bombardamentele sovietice asupra oraşului nu au făcut pagube însemnate, însă au declanşat zvonuri cu privire la ajutorul pe care evreii ieşeni îl oferă sovieticilor.
Pe 22 iunie 1941, în prima zi de război, în Iaşi încep să apară afişe ce instigau la pogrom. Evreii erau învinuiţi că îi ghidează pe piloţii sovietici să bombardeze obiective din oraş.
La 27 iunie 1941, Ion Antonescu a ordonat comandantului garnizoanei Iaşi, colonelul Lupu, evacuarea evreilor din oraş. În noaptea de 28/29 iunie armata, poliţia şi jandarmeria împreună cu soldaţi germani şi civili au început arestările şi execuţiile evreilor.
La 27 iunie 1941, conducerea administrativă a orașului, prefectul județului Iași, colonelul Dumitru Captaru, comandantul garnizoanei, colonelul Constantin Lupu, chestorul poliției, colonelul Constantin Chirilovici și inspectorii Siguranței Statului Emil Gioseanu și Matei Cosma au ordonat percheziții în locuințele evreilor.
În după amiaza zilei de vineri, 27 iunie 1941, la cinci zile după intrarea României în război, Ion Antonescu a telefonat colonelului Constantin Lupu și i-a ordonat „Să curețe Iașiul de evrei”.
Acțiunea urma să fie mascată ca făcând parte din ordinul anterior al conducatorului: „Evacuarea tuturor evreilor, între 18 și 60 de ani, din zona cuprinsă între Siret și Prut".
1953: A murit Ioan Suciu, episcop român unit, deținut politic
Ioan Suciu a fost un episcop român unit, arestat de autoritățile comuniste în anul 1948 și decedat în închisoare. A fost beatificat de papa Francisc în anul 2019.
Ioan Suciu a murit în închisoarea de la Sighet pe 27 iunie 1953. A fost primul episcop greco-catolic arestat de comunişti în noaptea „cuţitelor lungi“ româneşti în care a început desfiinţarea Bisericii Române Unite cu Roma. A fost un vinovat fără vină, închis pentru curajul de a fi luptat făţiş şi cu virulenţă împotriva sovietizării ţării.
Lovitura de graţie a fost dată în noaptea de 28 spre 29 octombrie 1948, când Ioan Suciu, împreună cu toţi ceilalţi episcopi greco-catolici, a fost arestat. Toţi, într-o noapte. El, primul. A parcurs un drum lung: întâi, a ajuns în beciurile Ministerului de Interne din Bucureşti, apoi a fost dus la vila Patriarhiei de la Dragoslavele, unde însuşi Justinian Marina i s-a înfăţişat pentru a-l convinge să accepte „revenirea la ortodoxie“ în schimbul libertăţii. A refuzat categoric. Au urmat: mănăstirea de la Căldăruşani, transformată în lagăr, din nou în beciurile Ministerului, unde a fost anchetat şi torturat, închisoarea Văcăreşti şi, în octombrie 1950, închisoarea din Sighetu-Marmaţiei. La Sighet au fost adunaţi toţi episcopii catolici, atât de rit răsăritean, cât şi occidental.
Într-o noapte, Ioan Suciu, deja grav bolnav şi mutat în celula 44, alături de alţi episcopi, a început să strige „Tatăl nostru“ şi „Născătoarea“. Colegii de celulă, treziţi brusc din somn, încercau să-l liniştească, de teamă că îl putea auzi gardianul. Episcopul Iuliu Hossu s-a dus lângă patul lui, i-a dat dezlegarea sacramentală. Ceilalţi l-au vegheat, până la ora 00.40 din ziua de 27 iunie 1953, când şi-a dat ultima suflare.
1955: S-a născut în Paris actrița de film Iasanelle Adjani
Isabelle Adjani (n. 27 iunie 1955) este o actriţă de film şi cântăreaţa franceză. A fost descoperita de un asistent al producatorului Bernard Toublanc-Michel in 1969, cand inca aceasta era la liceu. I s-a propus un rol in „Le petit Bougnat”. In 1971 i s-a propus sa apara intr-un nou film si care a determinat-o sa urmeze studii de actorie. Succesul a venit rapid, iar in 1975 a jucat in „Adele H.”, un film al celebrului regizor Francois Truffaut, fiind nominalizata la premiile Oscar si Cesar.
A fost distribuita în productiile unor celebri regizori, cum sunt Roman Polanski, Andre Techine, iar imediat Hollywood-ul a dorit-o pe afisele americane. Debutul american a venit in 1977, in pelicula „Driver”. Au urmat o serie de succese si o multime de premii. Este vorbitoare de engleza si germana, iar revista „People” a inclus-o in lista celor mai frumoase persoane din lume.
1979: Americanul Muhammad Ali, pe numele real Cassius Clay, și-a anuntat retragerea din box
Nascut in 17 ianuarie 1942 in Louisville, Kentucky, acesta este considerat unul dintre cei mai mari boxeri ai secolului XX. A inceput sa practice boxul de mic, iar la varsta de 18 ani a participat la Olimpiada din 1960 de la Roma, unde s-a inscris la categoria usoara. Dupa ce a refuzat sa intre in Armata SUA si sa plece in Vietnam, a fost nevoit sa isi suspende trei ani activitatea sportiva. A revenit in ring cu forta si a devenit cel mai bun boxer la categoria grea.
A invins boxeri celebri, printre care Sonny Liston, George Foreman, pe ultimul facandu-l KO in 1974 cand a si castigat titlul mondial.
Si-a aparat titlul de zece ori inainte de a fi invins de Leon Spinks, pe care l-a batut insa sapte luni mai tarziu. S-a retras din activitate cu un record profesionist de 56 de victorii si 5 meciuri pierdute. In 1996, Ali a fost ales sa aprinda flacara olimpica in timpul ceremoniei de la olimpiada din Atlanta. In 1998, Ali a primit premiul “Mesagerul Pacii al Natiunilor Unite”, iar presedintele George Bush l-a decorat pentru activitatea sa.
Se încarcă comentariile...
