18 iunie: ziua când a murit criticul și filosoful Titu Maiorescu, creatorul Junimii
0Tot pe 18 iunie a murit scriitorul rus Maxim Gorki, s-au născut muzicianul englez Paul McCartney și actrița Isabella Rosellini.
1917: A murit Titu Maiorescu, critic și filosof român
La 18 iunie 1917, la București, România, se stinge din viață Titu Liviu Maiorescu (n. 15 februarie 1840, Craiova), academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician şi scriitor român, prim-ministru al României între 1912 şi 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române.
Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, baza Junimismului politic şi “piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale sau Ioan Slavici.
1936: A murit scriitorul rus Maxim Gorki
Alexei Maximovici Peșkov (n. 16 martie 1868 (S.N. 28 martie) – d. 18 iunie 1936), mai bine cunoscut ca Maxim Gorki scriitor rus/sovietic, fondator al realismului socialist în literatură și activist politic. Din 1906 până în 1913 și din 1921 până în 1929 a trăit în străinătate, în special pe Insula Capri.
După reîntoarcerea în Uniunea Sovietică, a acceptat politica culturală a vremii, dar nu i s-a mai permis să părăsească țara.
1940: Generalul De Gaulle a lansat la Radio Londra apelul către francezi pentru continuarea luptei împotriva Germaniei naziste
Apelul din 18 iunie a fost un discurs faimos al generalului Charles de Gaulle, conducătorul Forțelor Franceze Libere, din 1940. Se consideră că Apelul a pus bazele organizării Rezistenței Franceze împotriva ocupației Germaniei naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
De Gaulle s-a adresat poporului francez din Londra, după înfrângerea Franței. El a declarat că războiul nu s-a terminat pentru Franța și, în consecință, cerea organizarea luptei de rezistență. Acest discurs este considerat ca fiind unul dintre cele mai importante din istoria Franței.
În ciuda reputației de declanșator al Rezistenței și al punerii pietrei de temelie a Franței Libere, istoricii au demonstrat că doar un număr mic de francezi au ascultat discursul. Discursul lui de Gaulle din 22 iunie 1940, ținut – de asemenea – la BBC, a fost ascultat de mult mai mulți oameni.
1942: S-a născut muzicianul englez Paul McCartney
Sir James Paul McCartney, MBE (născut la 18 iunie 1942) este un cântăreț și compozitor englez, care s-a remarcat inițial ca membru component al formației The Beatles. A scris și muzică de film, astfel că în 2002 a fost nominalizat la Premiile Oscar, Grammy și Golden Globe pentru muzica originală la pelicula Vanilla Sky/Deschide Ochii.
Recunoscut ca un simbol al secolului 20, McCartney este menționat în The Guinness Book Of Records ca fiind compozitorul cu cel mai mare succes din istoria muzicii.
El a înregistrat 29 de single-uri clasate pe locul întâi în clasamentele din Statele Unite, dintre care 20 interpretate de The Beatles, iar restul interpretate fie de formația Wings sau de el ca artist solo.
Paul McCartney a produs și coprodus nu mai puțin de 50 de piese de top 10 – mai multe decât oricare alt producător – și este recunoscut și ca pianist, chitarist, toboșar și, bineînțeles, ca interpret. Piesele scrise împreună cu John Lennon rămân și astăzi printre cele mai bune din muzica pop și rock.
De altfel, cele mai cunoscute cântece ale formației The Beatles au fost scrise de Paul. Printre acestea se numără – “Can’t Buy Me Love”, “Yesterday”, “Hello Goodbye”, “Hey Jude”, și “Let It Be”.
Îl cunoaște pe John Lennon pe 6 iulie 1957 – la un picnic al bisericii – și a fost invitat să cânte în trupa acestuia The Quarrymen ca chitarist.
În 1962, cu unele schimbări ulterioare, ia naștere formația The Beatles. De asemenea, McCartney are doua piese in duet cu Michael Jackson: “Say Say Say” (care are si videoclip), in 1983, si “The girl is mine“, cea din urma aparand pe albumul lui Jackson “Thriller” [1982].
1952: S-a născut actrița Isabella Rossellini
Isabella Fiorella Elettra Giovanna Rossellini (18 iunie 1952) este o actriţă, filantropă, model şi autoare italiancă. A jucat în filme precum „Blue Velvet” şi „Death Becomes Her”.
A mai jucat şi în “Napoleon“(2002) în rolul lui Josephine.
Este fiica actriţei suedeze Ingrid Bergman şi a regizorului italian Roberto Rossellini, pe care ea însăşi l-a omagiat în 2005, pe un scenariu propriu, în scurt metrajul canadian, Tata are 100 de ani.
1977: Iustin Moisescu este recunoscut de autoritățile comuniste ale României, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
Iustin Moisescu (n. 5 martie 1910, Cândești, Argeș — d. 31 iulie 1986, București) al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986) La 12 iunie 1977 este ales ca arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat în Catedrala Patriarhală din Bucureşti la 19 iunie 1977, păstorind ca patriarh până la moarte.
Ca patriarh, a condus câteva delegaţii sinodale care au vizitat alte Biserici: Patriarhia Ecumenică (1978), Arhiepiscopia misionară ortodoxă română din Statele Unite şi Canada (1979), Biserica Ortodoxă Rusă (1980), Biserica Ortodoxă Sârbă (1981), Biserica luterană din Suedia (1981), sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva (1981), Biserica Ortodoxă Bulgară (1982), Biserica reformată din Ungaria (1982), Biserica Ortodoxă din Grecia (1984). A primit vizita unor întâistătători de Biserici, precum şi a numeroşi reprezentanţi ai altor Biserici şi confesiuni creştine din lumea întreagă în calitate de patriarh.
Iustin a colaborat cu fosta poliţie politică, Securitatea, înainte de a ajunge în scaunul de mitropolit al Ardealului, din care avea să fie promovat mitropolit al Moldovei, iar ulterior, în 1977, să devină Patriarh.
Raportul Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste, dat publicităţii la sfârşitul anului 2006, oferă detalii despre apropierea dintre viitorul Patriarh şi nou instalatul regim comunist. Iustin Moisescu, profesor de religie la Institutul Teologic Universitar din 1948, a fost unul dintre “tehnocraţii” aleşi de Ministerul Cultelor comunist pentru a controla şi a subordona cultele religioase.
“În general sunt preferaţi printre asociaţii ministerului nu atât fideli ai regimului, într-un fel sau altul, cât persoane care, prin trecutul lor, puteau fi şantajate“, se arată în raport. Printre aceştia, Iustin Moisescu, implicat în trecut, potrivit aceluiaşi document, in Mişcarea Legionară.
Este cunoscută şi indiferenţa Patriarhului Iustin Moisescu faţă de demolarea bisericilor din Bucuresti, ce începuse la sfârşitul anilor ’70, sau faţă de condamnarea părintelui Calciu-Dumitreasa la zece ani de puşcărie pentru că protestase împotriva acestor distrugeri.
“Patriarhul Iustin Moisescu, fost colaborator al Securităţii, şi santajabil în multe privinţe, nu a făcut nimic pentru a împiedica pedepsirea părintelui Calciu şi pentru a încerca să salveze de la demolare bisericile din Bucureşti. Din contra, când un istoric de artă, precum Dinu C. Giurescu, a solicitat sprijinul Patriarhiei pentru salvarea locaşurilor de cult, Patriarhul Iustin i-a spus ca seamană cu “fugarii de la radio Europa Liberă“.
1979: Preşedintele Statelor Unite Jimmy Carter şi preşedintele URSS Leonid Brejnev, semnează la Viena acordurile SALT II de limitare a armamentelor strategice
Strategic Arms Limitation Talks/Treaty se referă la două runde de Tratative asupra reducerii armamentelor strategice (negocieri) bilaterale și tratate internaționale între Uniunea Sovietică și Statele Unite, superputerile din Războiul Rece, pe tema dezarmării. Au fost două runde: SALT I și SALT II.
Mai târziu, SALT II a devenit START (Strategic Arms Reduction Talks/Treaty), pentru a marca trecerea de la intenția de limitare la cea de reducere.
În aprilie 2007, cu prilejul discursului său anual în Parlament, Președintele Rusiei Vladimir Putin a declarat că Rusia ar putea suspenda obligațiile ce-i revin din tratatul privind forțele convenționale în Europa, până când țările NATO nu vor ratifica acest document.
2006: A murit popularul solist român de muzica ușoară și lăutărească, Gică Petrescu
Cântăreţul Gică Petrescu s-a născut la 2 aprilie 1915, în Bucureşti. Din primele clase primare a făcut lecţii de pian sub îndrumarea mamei sale, precum şi un curs de vioară cu profesorul Glattauer, conform volumului ''Viaţa şi cântecele lui Gică Petrescu'' scrisă de George Sbârcea (Editura Viitorul Românesc, 1993).
Remarcând pasiunea lui pentru muzică, părinţii i-au angajat un profesor de chitară, aceasta fiind instrumentul său preferat la care se acompania, după cum mărturisea chiar Gică Petrescu în cartea amintită. În perioada în care era elev, a cântat într-un ansamblu şcolar, la chitară şi vocal, iar la vârsta de 15 ani a fost descoperit de compozitorul Ion Vasilescu, care l-a dus la Radio. În anii '30 s-a afirmat profesional, cântând la Cazinoul din Sinaia, alături de orchestra ''Dinu Şerbănescu'', apoi la Radio, unde a cântat cu reputatul muzician Iulian Ghindă şi cu formaţia acestuia.
Începând din 1936, a realizat înregistrări tot mai des la casa de discuri ''Odeon''. După numeroase turnee concertistice, au urmat angajamente la teatrele ''Alhambra'', ''Gioconda'' şi ''Boema'' (din 1940) sau la ''Savoy'', sub conducerea lui Ion Vasilescu, şi la ''Constantin Tănase'' (din 1944). A colaborat în acea perioadă cu unii dintre cei mai cunoscuţi compozitori: Ion Vasilescu, Elly Roman, Mişu Constantinescu, Petre Romea, G. Patrichi.
În 1960, a început să apară în emisiuni de televiziune, iar în anii următori a avut două turnee importante - unul de două luni la Paris, alături de actorii Stela Popescu şi Mircea Crişan, iar celălalt în Israel, alături de actorul Florin Piersic şi cântăreaţa Doina Badea. Şlagărele "Căsuţa noastră", "Uite-aşa aş vrea să mor" sau "Du-mă acasă măi, tramvai" au fost înregistrate la Electrecord între anii 1966 şi 1971.
„Și pentru Ceaușescu am cântat, că mă chemau, îi plăcea cum cânt. Am cântat pentru toți, pentru ăia mari, pentru ăia mici, pentru muncitori, pentru țărani, pentru intelectuali… Am cântat și la CEC, când se dădeau premiile alea mari. Mă chemau și acolo. (...) Probleme cu Securitatea? (...) Păi eram celebru, cântam de zeci de ani, mi se spunea «Sinatra de România», așa-mi ziceau ăștia… Tata era fiu de burghez, trebuiau să fie cu ochii pe mine. Însă, ți-am zis, politică nu am făcut niciodată. Dacă iei cântecele mele, toate cântecele mele, n-o să auzi niciodată ceva cântat despre comuniști sau despre ăștia, Stalin, Ceaușescu”.
Artistul Gică Petrescu a murit la 18 iunie 2006 şi a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.
Se încarcă comentariile...
