Analiză Premierul tehnocrat, soluția de avarie pentru criza politică?

În spațiul public a reapărut, pe surse, varianta instalării unui premier tehnocrat, idee asociată mai ales cu zona prezidențială. În același timp, partidele susțin că sunt pregătite fie să își asume guvernarea, fie să intre în opoziție, respingând public ipoteza unui executiv tehnocrat. Profilul unui astfel de premier rămâne greu de conturat, însă analiștii politici consultați de „Adevărul” spun că viitorul șef al Guvernului ar trebui să fie lipsit de ambiții politice și concentrat în special pe relația cu piețele financiare, agențiile de rating și instituțiile economice internaționale.

Nicuşor Dan în timpul întâlnirilor la Cotroceni Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

Deocamdată, liderii principalelor partide nu par să ia în calcul numele vehiculate în spațiul public, precum Delia Velculescu sau Radu Burnete. Kelemen Hunor a declarat că este pentru prima dată când aude numele Deliei Velculescu ca variantǎ de premier, Sorin Grindeanu a confirmat că varianta unui premier tehnocrat a fost discutată la consultările de la Cotroceni, fără a fi avansate nume, iar Ilie Bolojan a afirmat că nu va susține un guvern tehnocrat sprijinit de PSD.

„Adevărul” a discutat cu analiștii politici Cristian Pârvulescu și Adrian Papahagi despre scenariul unui premier tehnocrat. Cei doi au poziții diferite, însă amândoi consideră că actuala criză are o puternică dimensiune economică și că viitorul guvern va trebui să transmită un semnal de stabilitate.

Cristian Pârvulescu susține că un premier independent ar putea reprezenta singura formulă capabilă să evite blocajul politic și deteriorarea situației economice:

„PSD face uneori pași, dar, mă rog, sunt doi înainte, unul înapoi. Și e destul de complicat. Ca urmare, singura soluție pentru a avea un guvern, și nu un guvern care să ne arunce în prăpastie, este să existe un prim-ministru independent care să fie susținut politic din Parlament.

Și asta e soluția rațională. Ceea ce fac partidele este că încearcă să o, nu neapărat să o îndepărteze, pentru că nu le stă în putință, să o compromită în dezbaterea publică și să o marginalizeze. Pentru că asta înseamnă un eșec al partidelor politice în încercarea de a găsi o soluție. Problema e că, în România, în situații dificile, prim-miniștri tehnocrați au rezolvat dificultățile. Și vorbim despre Stolojan 1991-1992, apoi despre Isărescu și, în final, despre Cioloș. Nu au fost guverne absolut tehnocrate. În 1992 problema, în ’91-’92 problema politică era mai complicată. Este demisia lui Petre Roman în urma mineriadei din septembrie 1991.

Demisie care, mă rog, a fost interpretată excesiv de Iliescu, care a acceptat o demisie care nu era o demisie, n-a pus mandatul la dispoziția președintelui, a numit un tehnocrat, care venea totuși din interiorul aparatului fostului partid comunist, nu venea din afară. Și a rezolvat, mă rog, a fost un guvern care a putut să controleze situația. Favorabil cui? PDSR.

’92-2000, Isărescu. Favorabil cui? PDSR. 2016, Cioloș. Favorabil cui? PSD”, spune Cristian Pârvulescu. 

„Cei care refuză în mod obstinat ipoteza unui prim-ministru independent sunt cei de la PNL”

Pârvulescu susține că opoziția față de un premier independent vine în special din zona PNL și a unei părți din USR și avertizează că partidele ignoră gravitatea contextului economic.

„Cei care refuză în mod obstinat ipoteza unui prim-ministru independent sunt cei de la PNL și USR, dar nu USR în măsura în care vorbim despre USR-ul care este controlat de Ilie Bolojan. O bună parte, majoritatea miniștrilor, sunt controlați de Ilie Bolojan. Se află în sfera de influență a lui Ilie Bolojan.

Asta este, de fapt, formula cea mai importantă și mai puțin la președintele, pentru că nu vin din zona aceea. Nici nu sunt vechi USR-iști. Știți că Nicușor Dan și-a dat demisia din cauza unor conflicte ideologice în 2018.

Cei care conduc și astăzi USR-ul sunt dintre cei care l-au forțat să plece atunci. Nu vorbesc de Dominic Fritz. Dominic Fritz a venit mai târziu, dar Dominic Fritz trebuie să facă față situației.

Șlagărul, formula pe care o folosesc de la PNL-USR, este că un guvern tehnocrat ar fi un guvern PSD. Ceea ce nu este deloc adevărat. E o problemă economică grea și aici discutăm despre responsabilitate.

Dacă partidele politice nu înțeleg că România e împrumutată, că cei care au creditat masiv România au nevoie de răspunsuri clare, se joacă cu focul. Un guvern PSD-AUR ar fi un dezastru absolut. Eu înțeleg că își doresc să câștige alegerile cu majorități absolute, dar nu te joci cu România. Iar președintele înțelege foarte bine lucrul ăsta.”

Şedintă de Guvern Foto: Inquam Photos

„Nu avem nicio dovadă să fie președintele cel care împinge ideea”

În schimb, Adrian Papahagi consideră că o soluție tehnocrată ar însemna o evitare a răspunderii politice:

„Nu avem nicio dovadă, cel puțin eu habar nu am, să fie președintele cel care împinge ideea. Ideea a fost vehiculată în spațiul public, nicio legătură cu președintele sau cu altcineva. Părerea mea este că nu este o idee bună un premier tehnocrat, neasumat de nimeni. 

Sorin Grindeanu ar fi trebuit să-și pună problema asta înainte, fiindcă îl avea pe Ilie Bolojan premier, care cunoștea realitățile din România, arăta clar că vrea să facă reformă, că e un om cinstit, onest, serios și muncitor. L-au dat jos, trebuie să ne ofere o soluție. Criza a fost politică, soluția trebuie să fie tot politică. Să te ascunzi după soluții tehnocrate e o formă de neasumare politică.”

Profilul premierului tehnocrat care poate prelua puterea

Un prim argument adus de Adrian Papahagi este faptul că preşedintele nu ar trebui să se gândească, împreună cu echipa sa la rezolvarea crizei politice ci doar să se concentreze pe strângerea unei majorităţi.

„În ce-l privește pe președinte, eu cred că președintele nu ar trebui să-și asume responsabilitatea acestei crize. Nu e vina lui, e vina celor care au făcut o majoritate și au trântit un guvern.

Dar, dacă președintele se va implica prea mult în toate aceste așa-zise negocieri, până la urmă va deconta toată vina. Așa că ce să-i fac?

Vedeți, în mod normal e așa: s-a creat o nouă majoritate, majoritatea a dat jos guvernul, se duc la președinte sau la rege sau la suveran sau la oricine ar fi și îi spun: „Majestate, sire, domnule președinte, am căzut guvernul ăsta fiindcă vrem să venim noi. Noi avem noua majoritate, domnul X se propune anul acesta prim-ministru.”

Ăla zice: „Ok, îi dăm mandatul să-și strângă majoritatea” și s-a încheiat în două zile.

Nu așa vii și după aceea trebuie președintele să-ți găsească ție pe altul sau să ne fofilăm în spatele unui tehnocrat sau nu, să fie tot peneliștii, dar le zicem noi cine să fie șeful lor și pe cine agreăm. Nu merge așa.”, spune analistul.

Delia Velculescu, fostă reprezentantă FMI în Grecia Foto: EPA

Printre numele vehiculate pentru funcția de premier tehnocrat se află și Delia Velculescu, fostă reprezentantă a FMI în Grecia. Cristian Pârvulescu consideră că un profil de acest tip ar putea transmite un semnal de încredere către investitori și instituțiile financiare internaționale.

“Dar, până una-alta, noi suntem într-o criză și, într-o criză, noi nu avem marjă de manevră foarte mare. De asta avem nevoie de cineva care să aibă un profil care să liniștească piețele. Știți, nici măcar ca domnul Cioloș. Domnul Cioloș avea un profil de fost comisar. Deci trebuie să fie cineva care, după ce a terminat misiunea aici, să se întoarcă acolo de unde a venit, eventual pe o poziție mai bună, după experiența de prim-ministru, dar nu plătește nimic în România.

Nu, singura asigurare pe care putem să o vedem este să vină cineva ca doamna Delia Velculescu. Sau cineva de la Banca Națională, pentru că a fost vehiculat și un director de la Banca Națională care a lucrat cu FMI-ul. Adică trebuie să fie cineva care înțelege problemele economice.

Dar, ca să asigurăm piețele, profilul prim-ministrului, aș prefera să fie o prim-ministră. Contrar la ceea ce spun antifeminiștii din România, ar fi o persoană care, pe de-o parte, ar fi categorică, dar, pe de altă parte, ar fi empatică. Deci nu e așa cum îi creează imaginea presa din România, ca unei persoane care a impus lucruri inacceptabile în Grecia, pentru că n-a fost așa. Și Grecia, între noi fie vorba, a ieșit până la urmă din criza care era să devină falimentul statului datorită acelor politici”, concluzionează Cristian Pârvulescu.