1 Mai: Adevărata istorie a Zilei Muncii: proteste, bombe și sânge în Piața Haymarket
0Ziua Internațională a Muncii sărbătorește lupta muncitorilor pentru reducerea normei orare zilnice de lucru la 8 ore. În ziua de 1 mai s-au născut Ion Popescu-Gopo, cunoscutul desenator și caricaturist român, dar și celebra actriță Maia Morgenstern.
1359: Este recunoscută Mitropolia Țării Românești, cu sediul la Curtea de Argeș
Profesorul de istorie Constantin Vasilescu explica la un moment dat că meritul recunoașterii Mitropoliei Țării Românești îi este datorat fiului lui Basarab I, Nicolae Alexandru, care a domnit timp de 12 ani, între 1352 şi 1364.
După luni întregi de eforturi, la 1 mai 1359, Sinodul Constantinopolitan, Patriarhul Calist şi împăratul bizantin Ioan al V-lea Paleologul au aprobat solicitarea voievodului Nicolae Alexandru Basarab, numindu-l pe Iachint „păstor legiuit a toată Ungrovlahia cu rangul de mitropolit preacinstit, spre binecuvântarea şi îndreptarea duhovnicească a domnitorului, copiilor lui şi a întregii sale domnii”.
Mitropolitul Iachint se va bucura de o cârmuire lungă şi rodnică, timp de 13 ani, până în 1372.
1889: 1 Mai devine Ziua Internațională a Muncii
În ziua de azi, 1 Mai, Ziua Internațională a Muncii, reprezintă mai degrabă un prilej pentru relaxare, însă originea acestei zile este mult mai profundă.
Până la finele secolului XIX, muncitorii obișnuiau să lucreze câte 10 sau 12 ore pe zi, la cheremul patronilor, cu chenzine și condiții de viață mizere. Dacă lipseau de la muncă, fie că era obosiți, fie că erau bolnavi, nu erau plătiți pentru zilele lipsă sau riscau să fie concediați.
În 1886, George Edmoston, cel care a fondat printre primele sindicate ale muncitorilor, a organizat o întâlnir între federațiile Canadei și SUA, cu scopul de a obține, timpul normat de 8 ore pe zi, de muncă, dar și zile de odihnă pentru muncitori, plătite de angajatori.
Patronatele au respins total propunerea, ceea ce i-a determinat pe muncitori să iasă în stradă, cu sutele de mii.
Pe 1 mai 1886, la Chicago, peste 90.000 de muncitori au demonstrat în stradă, cerând program normat de opt ore.
Alți 40.000 de muncitori au intrat în grevă. În consecință, parte a patronilor au fost de acord cu această doleanță a muncitorilor. Alte zeci de mii de muncitori au rămas însă să protesteze pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și pentru normarea timpului de lucru.
Pe 4 mai, în Chicago, în Piața Haymarket, pe o ploaie torențială, din cei 20.000 de protestatari, au mai rămas doar 2.500. În acel moment poliția a intervenit în forță. O bombă cu dinamită a explodat în piață. Nici astăzi nu se știe cine a aruncat-o. Cert este că forțele de ordine au început să tragă orbește.
Ziua Internațională a Muncii, stabilită pe 1 mai, a fost oficial recunoscută la cel de-al doilea congres al Internaționalei Comuniste în anul 1891.
În România, 1 Mai a fost sărbătorită prima dată în 1890, în timpul domniei lui Carol I, scrie Historia.
Ziua Muncii se sărbătorea intens în anii comunismului românesc, deși originea acestei zile internaționale se afla în SUA. Comuniștii nu au admis că americanii se aflau la originea zilei muncii, ci au inventat o teorie fantezistă cu privire la originea Zilei de 1 Mai.
1923: Se naște Ion Popescu-Gopo, cunoscutul desenator și caricaturist român
Născut la 1 mai 1923, la București, Ion Popescu-Gopo a rămas în istorie pentru creația sa,„Omuleţului lui Gopo”, un personaj de desene animate care a revoluţionat lumea românească a animaţiei, şi care a devenit faimos până la Cannes, de unde a adus României un prestigios Palme d’Or.
Prin personajul pe care l-a creat, Gopo a dat viaţă, pe ecrane, tuturor îngrijorărilor lumii sale contemporane, potrivit Rador.
La 16 ani, Gopo publica caricaturi, la fel ca și pionierii animației românești Aurel Petrescu și Marin Iorda, şi în film, cu un foarte scurtmetraj, intitulat „Lobodă”.
Ulterior, a fost admis la Academia de Arte din București, pe care a abandonat-o ulterior. Cu toate acestea, a urmat cursuri de animație la Moscova.
A continuat să colaboreze cu desene, caricaturi şi benzi desenate la mai multe publicaţii cu profil umoristic, apoi a urmat o perioadă în care a militat pentru crearea unei secţiuni de animaţie în cadrul Oficiului Naţional al Cinematografiei.
A continuat cu încercări în filmul de animaţie, în anii ’40, la Oficiul Naţional Cinematografic.
În 1949, este consemnat debutul oficial în animaţie, alături de tatăl său și Matty Aslan, cu scurtmetrajul „Punguța cu doi bani”. Sigur, primele desene animate româneşti erau zoomorfe, fiind fabule educative în spiritul acelor vremuri.
În anul 1951, Gopo produce desenul animat „Rățoiul neascultător”, iar în perioada care a urmat regizează filmele de desene animate „Albina și porumbelul” – 1951, „Doi iepurași” – 1952, „Marinică” – 1953, „O muscă cu bani” – 1954, „Șurubul lui Marinică și Ariciul răutăcios” – 1955.
La 29 noiembrie 1989, Gopo se stinge din viață, la Bucureşti, în urma unui atac de cord, la vârsta de 66 de ani.
În anul 2007, în onoarea sa şi la împlinirea a 50 de ani de când acesta a obţinut Premiul Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes.
Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc a înfiinţat Premiile Gopo, care răsplătesc cele mai bune performanţe în industria filmului din România, iar trofeul are forma omuleţului lui Gopo, o sculptură ingenioasă realizată de Adrian Ilfoveanu.
1962: Se naște Maia Morgenstern, celebra actriță română
În ziua de 1 mai 1962, la București, se naște marea actriță Maia Morgenstern, cunoscută mai ales pentru rolul mamei lui Iisus din „Patimile lui Hristos“, pentru rolurile jucate în filme precum „Balanţa“, „Cel mai iubit dintre pământeni“, „Îngerul albastru“ sau „Park Your Car in Harvard Yard“.
Aceasta provinte dintr-o familie de evrei pasionaţi de teatru.
Potrivit Rador, numele ei, Morgenstern, înseamnă în germană „Luceafarul de dimineaţă”, nume dat Fecioarei Maria, tocmai personajul pe care l-a interpretat, peste ani, în filmul lui Mel Gibson, „Patimile lui Hristos”.
Cariera sa a început cu un „eşec“, după cum mărturisea: a picat examenul de admitere la Inistitutul de Artă Teatrală și Cinematografică. Şi-a făcut totuşi debutul în teatru, în 1980, şi a învăţat idiş din roluri. Juca în spectacole de revistă la Teatrul Evreiesc de Stat, fiind angajată ca „figurant corp ansamblu“.
A jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ până în 1988. A apărut apoi pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti, după care s-a alăturat trupei de la Teatrul Naţional „Ion Luca Caragiale”.
În 2004, talentul actriţei era omagiat de critica internaţională, după interpretarea de excepţie din filmul „Patimile lui Hristos“ (regizat de Mel Gibson), unde jucat rolul Mariei. Maia Morgenstern a fost căsătorită de două ori. Are trei copii: Tudor Aaron Istodor, la rândul său actor, Eva Lea Cabiria şi Ana Isadora.
2004: Zece țări la Uniunea Europeană
La 1 mai 2004, au aderat oficial zece țări la Uniunea Europeană, fiind vorba de Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia și Ungaria.
Această extindere este cunoscută și sub jargonul de „Big Bang”, având în vedere că numărul statelor UE a crescut de la 15 la 25, potrivit DW.
„Iată zece state membre, dintre care unele nici nu existau acum doisprezece ani”, a anunțat Jean-Claude Juncker, fostul președinte al Comisiei Europene, la Paris, la 26 februarie 2004.
Decizia de a primi zece țări în același timp a fost luată la Consiliul European de la Copenhaga din 12 și 13 decembrie 2002 și, odată cu aceasta, negocierile au fost încheiate, potrivit Fundației Robert Schuman.
2006: Se stinge din viață Ion Gavrilă Ogoranu, luptător anticomunist
În 1923, s-a născut Ion Gavrilă Ogoranu, într-o familie de români cu trei copii, în Țara Făgărașului.
S-a angajat ca luptător anticomunist în facultate, la Cluj. Pentru activitatea sa a fost condamnat, în contumacie, la moarte. Timp de 29 de ani, organele securității nu au putut să-l captureze.
A fost prins în 1976, dar a fost salvat de la execuție cu ajutorul soției sale Ana Gavrilă Ogoranu, când aceasta a cerut în scris intervenția directă a președintelui american Richard Nixon.
Grupul său din care făceau parte 12 tineri, majoritatea studenţi sau absolvenţi de facultate, a rezistat cu arma în mână aproape 10 ani în Munţii Făgăraş, în condiţii extrem de dificile.
Pentru că nu a reuşit să anihileze grupurile de rezistenţă din munţi, Securitatea a creat o organizaţie clandestină de anihilare a partizanilor. Membrii ei s-au infiltrat printre luptători, însă au sfârşit tragic. O astfel de soartă au avut Nicolae Anghel şi Ioan Vrabie, care au devenit „eroi în lupta cu duşmanii orânduirii noastre socialiste“.
La 4 mai 2006, Ogoranu a fost înmormântat în cimitirul satului Galtiu din comuna Sântimbru, județul Alba.
2011: Papa Ioan Paul al II-lea este beatificat la Vatican
Beatificarea reprezintă procesul prin care o persoană decedată trece în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților.
Ioan Paul al II-lea, născut la 18 mai 1920, la Wadowice, Polonia, a fost cel de 264-lea Papă al Bisericii Catolice, dar și primul de altă origine decât cea italiană de la papa Adrian al VI-lea, adică din 1522.
A militat ca nimeni altul pentru concilierea între bisericile-surori, catolică şi ortodoxă, fiind primul papă din istorie care a vizitat o țară ortodoxă, România, dar și primul suveran pontif care a ajuns în Israel și care a vizitat o sinagogă, dar și o moschee, potrivit Radio România Cultural.
În ceea ce priveşte legăturile sale cu România, trebuie precizat că încă din 1996 a sprijinit inaugurarea, în Salonul Sixtin, a expoziției „Monumenta Romaniae Vaticana” (Mărturii Românești din Vatican), expoziție îngrijită de către profesorul Ion Dumitriu-Snagov, ocazie de readucere în memorie a celor două milenii de creștinism românesc.
La 85 de ani, la data de 2 aprilie 2005, Ioan Paul al II-lea se stinge din viață din cauza unei septicemii și unui colaps cardiopulmonar ireversibil, agravat de boala Parkinson de care suferea.
Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat în data de 1 mai 2011 în Piața "Sf. Petru" din Roma. Slujba de beatificare a fost prezidată de papa Benedict al XVI-lea. Trecerea sa în rândul sfinților a fost oficiată de papa Francisc în data de 27 aprilie 2014.
Se încarcă comentariile...
