Motivul este că ambii actori au urmat strict criteriile dintr-o adevărată bătălie a eficienţei electorale, urmând strict punctajele validate prin studii calitative de impact de către echipele celor doi candidaţi şi lăsând deoparte, în cea mai mare măsură, spectacolul pe care l-au oferit cu o săptămână mai devreme candidaţii prezidenţiali.

Evident piesa centrală a întregii debateri a fost pandemia. Oricât a vrut campania actualului preşedinte să o evite, tema a ocupat centrul scenei prin infectarea chiar a lui Donald Trump cu coronavirus şi modul în care a trecut prin acest episod. Dar chiar şi fizic, două bucăţi de plexiglas au separat candidaţii chiar în mijlocul scenei, un simbol vizibil şi implacabil al pandemiei. Nu ştiu cum au acceptat republicanii acest episod, era de neacceptat: nu numai că dezbaterea revenea constant la un punct de slăbiciune al actualei administraţii, dar cele două ecrane aminteau subliminal privitorilor de această temă care dezavantajează evident campania lui Donald Trump.

În rest, campania s-a aşezat pe marile mesaje: Unitatea americanilor pe care o asigură  şi şi-o propune Joe Biden versus Preşedintele polarizant, care incită la ură şi diviziune. Dar altfel am avut de a face cu adevărate discursuri paralele, nu cu înfruntări. Cu o adevărată scenă suprarealistă în care fiecare venea cu ţintele şi publicul său. Moderatorul adresa o întrebare, cel vizat răspundea altceva, din alt film, ataca pe altă direcţie şi alt subiect contracandidatul, care, la rândul său folosea întrebarea pentru a aborda altă temă din panoplia sa şi după aceea are propriul său moment de plasat o altă etichetă/sau un atac care trebuie să fixeze o altă temă de campanie. Fără nici o legătură cu ideea de dialog închegat, chiar dacă a semănat suficient de mult a dezbatere.

Moderatoarea Susan Page este un jurnalist cu experienţă şi lungi stagii la Casa Albă. A văzut multe şi pe mulţi, vreo 10 preşedinţi. Aparent nu a ţinut în mână dezbaterea, pentru că Mike Pence a depăşit liniştit timpul, fără să se sinchisească de observaţiile ei. Totuşi, în ciuda acestei aparenţe care a marcat observaţiile mele în timpul dezbaterii, am observat la final că timpul de expunere a celor doi contracandidaţi a fost unul egal, pe care l-a obţinut prin întrebări şi timp suplimentar oferit Kamalei Harris. Altfel, nu a fost un dans pentru cei doi, au fost întrebări reale, de jurnalist adevărat, adresate în ambele părţi. Doar că puţine au avut răspuns, majoritatea au fost folosite ca pretexte pentru tiradele de campanie a celor doi.


FOTO Guliver / Getty Images / Tom Brenner

Mike Pence: De-aia e el vicepreşedintele Americii!

Vicepreşedintele american Mike Pence a fost o încântare. Ultrapoliticos, ultradecent, dar nu mai puţin şfichiuitor şi cu nerv, a depăşit în mod constant timpul, nu a luat în consideraţie moderatoarea. Întreaga sa prestaţie a fost caracterizată de decenţă, bun simţ, afişând un alt tip de charismă, relevant pentru alte zone ale societăţii şi publicului, vizat de campania lui Trump. Păcat că personalitatea explozivă a Preşedintelui îl ocultează pe acest creştin practicant, conservator şi solid constituit, echilibrat dar deosebit de aşezat şi muncitor. Omul de echilibru al establishmentului prezidenţial al administraţiei Trump.

Asta nu l-a făcut să nu întâmpine probleme când a vorbit de pandemia de coronavirus şi de modul de gestionare a crizei, şi din postura de şef al task-force-ului, grupul de lucru care s-a ocupat de criză. În stilul caracteristic al republicanilor şi tradiţia americană de self made men, Pence a pasat responsabilitatea, afirmându-şi totodată încrederea în acţiunile individuale ale americanilor. A acuzat partea opusă de tulburarea încrederii şi de acţiuni ce puteau să accentueze panica. Pence a avut greutăţi în multe puncte în care are poziţii sensibil diferite faţă de Donald Trump, dar pe care nu le trădează. Este ştiut că el a echilibrat nu o dată pornirile voluntariste ale Preşedintelui – cu precădere în ceea ce priveşte NATO şi Rusia.

Mike Pence a făcut o întreagă demonstraţie de captatio benevolentiae în raport cu publicul prin contrapunerea majoră faţă de comportamentul direct şi tranşant al Preşedintelui: discuţii politicoase cu contracandidata, mulţumiri adresate echipei Biden-Harris pentru grijă arătată şi afirmată faţă de boala familiei Trump, invocarea felicitărilor adresate telefonic contracandidatei sale pentru obţinerea nominalizării din partea lui Joe Biden. Discursul său l-a făcut credibil pentru a putea face vorbire despre unitatea publicului american, după orice dispută, credibilitate care-i lipseşte lui Donald Trump. O prestaţie de ţinută, deloc spectaculoasă, dar atrăgătoare prin contrast ca ţinută şi substanţă. Şi a fost lesne să realizăm că de aia este el vicepreşedinte.


FOTO EPA-EFE

Kamala Harris, în campania prezidenţială următoare

Kamala Harris a avut o agendă clară de profilare personală. A marşat pe ideea de a-şi păstra şi contura un număr de votanţi proprii, foarte utili în această campanie lui Joe Biden, mult mai conservator şi plasat spre centru, dacă nu cumva chiar uşor centru-dreapta. Şi-a menţinut în cea mai mare parte poziţiile din primarele democrate. Şi devine tot mai clar că Kamala Harris se pregăteşte de competiţia prezidenţială care va veni. Un discurs self-promoting, utilizând pe larg elementul emoţional şi viaţa sa, povestind cum a aflat de alegerea sa ca parteneră a lui Joe Biden în postura de vicepreşedinte. Apoi a avut o întreagă secvenţă de raportare la fostul vicepreşedinte la persoana întâi, Joe ştie, Joe face, faţă de raportarea ultra respectuoasă şi deferentă a lui Mike Pence pentru care Donald Trump era întotdeauna Domnule Preşedinte/preşedintele Trump. Kamala Harris a pozat în egala lui Joe Biden, a trădat forţa şi resursele proprii, ca şi ambiţiile inerente acestei posturi.

Totuşi, Kamala Harris a fost înfrânată în întreaga sa prestaţie comparativ cu personalitatea şi prestaţiile la audierile din Senat sau din Comisia de intelligence. Nu a intrat niciodată peste Pence, cu excepţia blocării întreruperii sale cu de acum celebrele cuvinte - Acum vorbesc eu, domnule vicepreşedinte! Kamala Harris a umplut sala cu charisma sa naturală, a ocupat spaţiul, se vedea că e un personaj şi un caracter. Dar important în această dezbatere a fost să nu facă greşeli, şi nu a făcut. Apoi a evitat deturnarea de la temele sale, a rămas strict pe script, pe punctaje. Chiar şi atunci când era criticat direct Joe Biden. Nu l-a apărat. L-a invocat, l-a promovat, dar nu l-a apărat.

Mike Pence şi-a asumat şi a justificat totul, apărându-l cum s-a putut pe Donald Trump. Dar e clar că aici Kamala Harris a jucat alt rol dat de campania lui Biden. A fost distribuită în alt rol, cu consimţământul său, sigur, şi cu altă postură pentru că Joe Biden are sondajele naţionale de popularitate şi sondajele pe state în favoarea sa. De aici grija de a nu greşi pe teme unde nu avea punctaje validate. Probabil asta explică faptul că nu a răspuns atacurilor la adresa lui Joe Biden.

Campania lui Biden a folosit excesiv psihologia numerelor mari şi exacte, lesne de reţinut. Kamala Harris a vorbit despre 200.000 morţi faţă de numărul de 205.000 exact folosit de Pence, pentru a deturna efectul psihologic. Senatoarea democrată a acuzat evenimentul care a dus la boala lui Trump, pe care nu a comentat-o, pentru a evita efectele secundare în cazul atacului la adresa unui om suferind, în perioade de restrişte. Nu s-a abţinut însă să sublinieze temele legate de marea slăbiciune a administraţiei Trump, pandemia de coronavirus: nu există plan la Casa Albă. Ar trebui contact tracing, un vaccin accesibil tuturor. Trump a minţit americanii. Cică să nu-i panicheze. Dar, de fapt, a eşuat în a-şi afirma dreptul de a fi reales. Lipsa de respect pentru publicul american.

Tot în varianta tactică asumată, Kamala Harris nu a comentat şi nu a retractat sprijinul pentru Green New Deal, deşi atacul a venit de la Pence de două ori. Nu e tema lui Biden şi nu va intra în pachetul programului administraţiei Biden. Dar Kamala Harris a preferat menţinerea votanţilor progresişti şi ecologişti în siajul său. Doar la fracturarea hidraulică, acolo unde se pronunţase pentru interzicerea sau taxarea drastică, senatoarea a preferat să anunţe public că se alătură abordării favorabile din programul lui Biden. În paralel cu investiţii în energie curată. Şi tot ea a jucat magistral pe tema rasismului, extremei drepte, white supremacists versus abordarea de lege şi ordine a lui Trump şi Pence. Era punctul forte penru care a fost aleasă vicepreşedinte! A fost procuror, a luptat cu partea de infracţionalitate şi gang-uri, iar postura de femeie de culoare îi dă un avantaj vizibil.

În media, la Fox News, chiar înaintea dezbaterii a apărut un material care face o trecere în revistă a cazurilor controversate din timpul său – fie progresiste, fie conservatoare ca abordare. Totuşi, Kamala Harris rămâne o pragmatică legată de spiritul legilor. Iar în asemenea dezbateri e greu de luptat cu detalii, nuanţe, contează doar tuşele groase. Iar aici atacul la asocierea lui Trump cu Ku Klux Klan, neo-naziştii şi white supremacists de care măcar nu s-a dezis dacă nu i-a încurajat până la capăt a fost mult mai credibil. Mike Pence a fost nu o dată defensiv. Campania a furnizat argumente neconvingătoare – Trump are nepoţi evrei – Jared Kushner, ginerele său, fiind evreu. Asta în timp ce Kamala Harris are soţ evreu! Nici nu a fost nevoie să fie pomenit detaliul în dezbatere, voturile s-au făcut pe calitatea răspunsului la atacuri şi credibilitatea publică a lor.


FOTO EPA-EFE

Bătălie fără mănuşi: cele mai dure atacuri la adresa lui Biden şi Trump

Totuşi această înfruntare politicoasă, decentă şi plină de miez a fost şi o bătălie fără mănuşi pentru cei doi candidaţi prezidenţiali, Biden şi Trump. Adjuncţii lor din cursă au trebuit să etaleze toată gama de reproşuri dure, chiar dacă nu au fost decât rareori contracaraţi de către contracandidaţi.

Atacurile lui Pence au fost deopotrivă unele de marcare şi fixare a unor etichete ca şi de zdruncinare a încrederii în candidatul democrat. El a afirmat că Joe Biden este majoreta Chinei. Replica lui Harris a fost curajoasă - Aţi pierdut războiul comercial cu China. Au dispărut 300.000 locuri de muncă în industria manufacturieră, de automobile – cu referire la votanţii din Michigan, Chicago, Detroit. Dar eticheta a rămas!

Pence a insistat şi pe tema de campanie a lui Trump: China e responsabilă de coronavirus. Va plăti. La capitolul ieşirii din impas la atacurile pe gestiunea pandemiei de coronavirus, pare să fie cea mai benignă soluţie, cu puţine costuri pentru actuala administraţie. Apoi a venit şi atacul la adresa Kamalei Harris - cea mai liberală din Senat, plasată mai în stânga lui Bernie Sanders. E eticheta consacrată şi repetată de radicali de stânga, pe care campania Trump o asociază cu Biden şi Harris.

Dar cel mai puternic atac a rămas faptul că Biden nu ar fi fost de acord cu operaţiunea împotriva lui Ben Laden din Pakistan. Apoi, în siajul reproşului, că ar fi criticat atacul la adresa lui Soleimani din Irak. Distrugerea ISIS a fost prezentată în context ca realizare a lui Trump (deşi uciderea lui Al Baghdadi nu a fost pronunţată). Şi nici o referire la soldaţii americani care revin acasă!

De partea cealaltă, pe lângă gestiunea pandemiei, atacul cel mai puternic al taberei democrate a fost pe o bază stabilă şi puternică a lui Trump: militarii şi veteranii. S-a făcut referire la adresarea lui Trump din subsidiar când i-a numit fraieri şi perdanţi. Atacul a vizat şi afirmaţiile lui Trump despre John Mc Cain - emblemă pentru democraţi, apropiat al lui Biden, cu care a susţinut proiecte comune. Trump a spus că nu merită titlul de erou pentru că ar fi fost capturat în Vietnam. Asta când Mc Cain devenise un republican Never Trump! Fără replică de la Mike Pence.

Lipsa de transparenţă la boala preşedintelui şi condiţia sa au fost utilizate ca atacuri pentru lipsa de transparenţă la taxe. De aici a început şi atacul pe Rusia: Trump are 400 mln datorii. Cui îi e dator, cine conduce şi influenţează deciziile la Casa Albă? Ulterior atacul a fost şi mai direct: Rusia a pus prime pe capul soldaţilor americani, Trump a vorbit cu Putin de 6 ori, nu a reproşat niciodată acest lucru. În plus, a fost evocat episodul de la Helsinki, după întâlnirea cu Vladimir Putin, în care reproşul este că Trump crede mai mult în Putin decât în propriile servicii de intelligence. Un alt atac greu de contracarat de Pence, care are, virtual, aceeaşi opinie critică pe Rusia, diferită de a lui Trump.

Apoi campania lui Biden a uzat excesiv de contrapunerea expertiză versus populism, Ştiinţa lăsată de o parte. Altădată America credea în ştiinţă. Totul s-a făcut pe o cercetare minuţioasă şi exploatarea declaraţiilor preşedintelui / vicepreşedintelui pe terţe subiecte. Forţându-se reluarea lor şi reîntărirea prin afirmaţii în dezbatere sau, şi mai grav, contestarea lor şi replica prin publicarea declaraţiei.

La fel de grav a fost şi atacul la pierderea aliaţilor, loialitatea, admiraţia lui Trump faţă de dictatori. Tot un atac fără replică. Ca şi caracterizarea politicii lui Trump de izolaţionism şi unilateralism. Trump nu înţelege, nu ştie ce e onestitatea, cinstea. Toate au fixat temele de atac şi etichetele pregătite şi vehiculate în toată campania. Raportul numeric a fost clar în favoarea democraţilor, ei fiind cei ce nu deţin azi puterea şi critică administraţia care vrea continuitatea cu un nou mandat.


FOTO Guliver/Getty Images

Campania online: Preşedintele Donald Trump a dominat dezbaterea

O altă temă interesantă a fost dezbaterea despre vârsta candidaţilor – 78-74, cei mai în vârstă doi contracandidaţi - şi succesiunea posibilă a vicepreşedinţilor chiar în timpul mandatului următor. Ambii vicepreşedinţi posibili au ocolit răspunsul! Mike Pence a continuat să dezvolte tema coronavirusului, încercând apărarea punctului slab cu noi elemente de argumentaţie din punctajul campaniei - conştient că e spaţiul cel mai fragil. A făcut referire la gripa aviară şi la gripa porcină care au fost responsabilitatea administraţiei Obama. Impactul referirilor a fost redus pentru că lumea uitase de episoade şi oricum  nu au avut impactul prezent al pandemiei de coronavirus. Aici, Kamala Harris a folosit ocazia pentru profilare personală.

În rest, subiectele pe mediu, pe economie au fost în nota clasică, fără istoric. Fiecare a rostit liniile de mesaj din scripturi, a făcut atacurile cunoscute legate de taxare şi numărul locurilor de muncă, dar mesajele au întărit doar, nu au convins. Nici unul nu e economist şi nici Mike Pence, nici Kamala Harris nu au părut să ataşeze vreo miză majoră subiectelor, chiar dacă şi-au jucat ambii rolul admirabil. A fost cel mai neconvingător şi neasumat moment al dezbaterii.

Peste toate, campania în online a fost dominată de către tweet-urile lui Donald Trump. Mai întâi a lăsat spaţiu dezbatere şi vizibilitate vicepreşedintelui său, dar pe la jumătate, nu s-a mai abţinut. A dat chei de lectură urmăritorilor săi. Cum să citească dezbaterea. 9 tweet-uri şi comentarii acide au subliniat, totuşi, lipsă de deferenţă pentru vicepreşedintele său – care s-a descurcat foarte bine. De la un punct, l-a acoperit în ştirile preluate de mass media. Tweet-urile lui Trump şi musca din părul lui Mike Pence, plus lipsa de spectaculozitate a vicepreşedintelui SUA au alterat nemeritat nivelul de vizibilitate al prestaţiei foarte bune.