Ne adaptăm postura operaţională şi planurile noastre de urgenţă în cadrul pregătirilor pe care le facem atât noi, cât şi împreună cu aliaţii noştri pentru a disuada Rusia de a comite o agresiune şi pentru a contribui la reducerea vulnerabilităţii aliaţilor şi partenerilor noştri“.

Relatarea AFP precizează că Ashton Carter a menţionat că SUA îşi modernizează arsenalul nuclear, investind în tehnologii noi precum dronele şi în construirea unui nou tip de bombardier cu rază lungă de acţiune, lasere, tunuri electro-magnetice şi în capacităţi noi în domeniul războiului electronic, anunţând chiar „noi mijloace militare surprinzătoare“, adăugând însă că „nu le poate descrie în acest moment”.

În plus, „aducem la zi şi avansăm cu planurile noastre operaţionale pentru descurajare şi apărare, aceasta din cauza schimbării de atitudine a Rusiei...“. În sfârşit, ne bazăm şi pe alte capacităţi de care dispune guvernul SUA pentru a include şi campanii de informare, asigurându-ne că adevărul este transmis, dar şi pe sancţiuni precise care să aibă un impact asupra Rusiei.

SUA sunt realmente din ce în ce mai îngrijorate de „activităţile provocatoare” ale Rusiei dar, adăuga oficialul american: „Nu ne dorim un Război Rece cu Rusia, cu atât mai puţin unul «cald». Nu vrem să facem din Rusia un inamic. Dar să nu vă înşelaţi nicio clipă: SUA vor apăra propriile interese şi pe ale aliaţilor noştri. În Europa, Rusia a violat suveranitatea unor ţări ca Ucraina şi Georgia şi încearcă în mod activ să intimideze Statele Baltice. În acelaşi timp, în Siria, Rusia aruncă benzină pe un foc deja primejdios, prelungind un război civil care alimentează exact acel extremism căria Rusia anunţă că i s-ar opune.“

Dar nu numai despre Rusia a fost vorba căci temerile SUA sunt acum îndreptate, în aceeaşi măsură, şi către China şi politica ei din ce în ce mai evidentă de înarmare folosind tehnologii de foarte înalt nivel şi anunţând deja o schimbare fundamentală în echilibrul de forţe şi influenţe în Orientul Îndepărtat. Totul în contextul marii alianţe politice, economice şi militare care se dezvoltă în continuare în formatul complex şi pe nedrept ignorat al Organizaţiei de Cooperare de la Şanghai.

În acest context, Secretarul Apărării al SUA aprecia că nici Rusia şi nici China nu “pot răsturna ordinea înternaţională, dar ambele reprezintă diferite provocări la adresa acesteia. SUA împărtăşesc neliniştile exprimate practic de către toţii actorii din regiune în ce priveşte ritmul şi extinderea revendicărilor teriotoriale în Marea Chinei meridionale.“

În acest caz, despre ce vorbim? Ameninţări în stilul clasic al Războiului Rece, desfăşurări de forţe în teren, demonstraţii militare tip „proxy” ca acum în Siria, totul dublat de o retorică din ce în ce mai ofensivă în spaţiul public în scopul descurajării adversarului şi parte a unui război informaţional foarte intens? Dacă este doar aşa, atunci ne ne aflăm în scenariul deja cunoscut, reluare la nivel de 2015, cu toate îmbunătăţirile de rigoare.

Dar dacă nu?

Atunci, spun experţii militari, trebuie să ne uităm la hărţile conflictelor deschise sau potenţiale la acest final de an.

Prima hartă este „Inelul Asiei Centrale”:

A doua problemă, aflată acum în plină dezvoltare şi desfăşurare pe direcţii multiple, este cea din Extremul Orient. Marea problemă ar veni din posibilele revendicări teritoriale ale Chinei care-şi doreşte stabilirea unui „cordon de securitate“ maritim extins.

Dacă aşa stau lucrurile, dacă aceasta este una dintre dimensiunile care provoacă teamă, atunci poate că este ceva adevăr în analizele care, în ultimii ani, vorbesc despre „Noul Mare Joc“ care a început în zona respectivă pentru zone de influenţe şi, mai ales, pentru conservarea unui statut american de putere, nepus niciodată în discuţie în mod real, cel puţin până acum, pe antreg spaţiul pacific şi, prin extensie terestră, în zona asiatică.

Desigur, nu poate fi ignorat războiul de hărţuire, până acum mai mult de propagandă, pe care Rusia l-a deschis (poate preventiv) împotriva Statelor Baltice, cel la care NATO a răspuns prin exerciţii militare masive demonstrative pentru dorinţa şi capacitatea de a interzice accesul la Marea Baltică.

Traseu strtegic esenţial pentru a cărui securizare ruşii s-au bătut de pe vremea lui Petru cel Mare, poarta de intrare spre mările reci. Poate aici să se afle una dintre cele mai importante mize ale unor situaţii conflictuale viitoare, căci a început de mai mult timp o cursă foarte reală pentru înarmarea cu dotări specifice unei confruntări în climatul foarte dificil al Arcticii unde revendicările teritoriale sunt pronunţate pe un ton din ce în ce mai dur, exact pe măsură ce se arată care sunt uluitor de importantele rezerve din subsol.

Întrebarea este de a şti dacă toate acestea, sau una dintre ele, s-ar putea constitui în mod real ca o hartă de conflict major în viitor sau dacă sunt tot atâtea dispersări ale atenţiei în raport cu o linie de front reală, cea care să se constituie în zona statelor care sunt acum la frontiera între UE/NATO şi Federaţia Rusă. Părerile sunt foarte împărţite. Unii susţin că aceasta este miza reală, deoarece pe aproape toată această linie de contact s-au multiplicat incertitudinile, revendicările de tot felul şi în care se acumulează cantităţi impresionante de mijloace militare.

Nu este aşa, replică alţi analişti. Este vorba doar despre o proagandă militară în scop disuasiv, argumentul fiind că un conflict deschis ar aduce direct faţă în faţă forţele celor două alianţe, cu efecte devastatoare evidente şi nedorite de nimeni. Drept care, continuă argumentul, este previzibilă apariţia de conflicte locale sau chiar regionale în care, cel puţin într-o primă etapă, ar putea să continue modelul „războiului prin proxy” sau antrenând doar părţi convenţionale ale arsenalelor în scopul trasării noilor zone de influenţă.

Singura certitudine este că se scot săbiile din teacă, se lovesc demonstrativ de scuturi şi se anunţă puterea de destrucţie reciprocă. Fie şi numai din această cauză, decidenţii noştri politici ar trebui să se convingă să liniştească cât mai rapid furtunile interne deoarece, în afară, se anunţă fenomene stranii.