La o săptămână după accident, detaliile care au apărut şi suma speculaţiilor situează întreaga tragedie, în care au murit cel puţin 14 militari de rang înalt, în spaţiul operaţiunilor acoperite cu cel mai înalt nivel de secret al Rusiei, dar şi undeva între Kursk 2 – tragedia submarinului atomic cu 118 morţi la bord din care 23 prin asfixiere pentru că nu s-a cerut asistenţa altor state din regiune – şi Cernobîl 2, la marginea unei tragedii nucleare, prin reactorul nuclear care propulsează submarinul şi care ar fi fost expus exploziei, deci unei tragedii de aeeaşi factură cu impact global.

Misterul dezastrului ultrasecret al submarinului rus Losharik

După toate datele din presa rusă şi internaţională, dezastrul s-a petrecut la bordul submarinului ultrasecret de adâncimi mari Losharik, clasificat AS 12 sau AS 31 în formă nouă. Marea ciudăţenie a acestui accident nu ţine numai de secretul şi întârzierile din comunicarea accidentului, cât de identitatea ascunsă a celor morţi şi calitatea lor. Faptul că la bord se aflau – şi au murit – 7 căpitani de rangul întâi - adică e vorba despre comandanţi de submarine cu propulsie nucleară ei înşişi – alături de un aşa numit „expert civil” în construcţia de arme, care ar fi fost salvat, precum şi de alţi înalţi responsabili militari aflaţi în viaţă, arată natura extrem de secretă dar şi foarte importantă a operaţiunii.

Misiunea nu a fost revelată decât în termeni vagi de către Ministerul Apărării. E vorba despre cartografierea fundului Mării în zona Rusia-Norvegia. O misiune care ar fi una banală, dacă nu ar ascunde elemente mult mai importante de testare de arme – prezenţa civilului salvat în ultimul moment ca extrem de important – sau interferenţă pe operaţiune extremă, demonstrată comandanţilor de submarine nucleare. Pierderea submarinului din această clasă – foarte important, special şi din care există puţine exemplare – împreună cu pierderea personalului calificat care a decedat e un cost enorm pentru Armata rusă, în primul rând pentru serviciul de informaţii al Armatei, GRU, din care făcea parte misiunea şi unitatea în cauză, specializată în culegerea de informaţii şi nu în cea de cartografiere a fundului mării, care ar reveni totuşi Marinei Militare ruse.

Cum doi dintre cei decedaţi sunt Eroi ai Federaţiei Ruse înaintea accidentului şi decoraţiilor post-mortem făcute de Putin în acest caz, lucrurile arată foarte bizar şi presupun preocupări majore ale vecinilor Rusiei, ale SUA şi NATO deopotrivă. Dacă accidentul a avut loc la 1 iulie, s-a aflat despre el dintr-un comunicat al Ministerului rus al Apărării din 2 iulie, la aproape 48 de ore distanţă, iar la 3 iulie purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, nu a vrut să comunice dacă era vorba despre un submarin cu propulsie nucleară, trimiţându-i pe jurnalişti din nou la Ministerul Apărării.

Dar purtătorul de cuvânt al lui Putin a susţinut că informaţii despre submarin nu vor fi date publicităţii pentru că acestea sunt clasificate – de la numele vasului, locul în care se afla şi misiunea, secret de stat, necesară pentru a proteja ţara şi securitatea statului. Iar ministrul Apărării, Serghei Shoigu, a declarat că la bord se aflau specialişti militari unici, profesionişti cu înaltă calificare, realizând cercetări importante în hidrosfera Pământului.


Tineri marinari asistând la o slujbă oficiată în memoria colegilor lor decedaţiFR FOTO EPA-EFE

Departamente secrete sau inexistente ale serviciilor de informaţii militare ruse

Informaţiile venite din surse militare şi de intelligence via Debka File au calificat tipul de submarin şi porecla sa, Losharik, ca şi structura sa alcătuită din 7 bule din titan încastrate sub coca submarinului, care fac posibilă rezistenţa la scufundare la adâncimi mari. Şi datele tehnice au apărut într-o formă relativă, dar ceea ce se ştie este apartenenţa submarinului la unul dintre cele mai secrete departamente ale Ministerului rus al Apărării, câteodată el nefiind nici măcar listat în organigrama publică, permiţând negarea credibilă.

Nici locaţia exactă a accidentului nu e cunoscută, nici cauza – explozie, atac, accident – şi e puţin probabil să aflăm în anii viitori alte detalii relevante.

De altfel, surse din fosta armată sovietică susţin că a existat o deschidere nemaiîntâlnită a părţii ruse de această dată, în perioada sovietică nu s-ar fi întâlnit o asemenea comunicare, în care Ministrul Apărării să spună că e un submarin şi o misiune cu grad de clasificare maxim, cu propulsie nucleară şi că reactorul a fost protejat şi izolat de foc, prin sacrificiul de sine al personalului militar de la bord. Faptul că a fost vorba despre o operaţiune top-secret e demonstrat şi din faptul că la Kremlin a fost convocată, pe 2 iunie, conducerea de vârf implicată, concomitent cu chemarea la Casa Albă a aceloraşi tipuri de conduceri militare şi experţi în securitate, într-o reuniune tot de urgenţă. Media susţine că nu vom afla detaliile şi nici legătura pentru că se pare că ambele părţi, rusă şi americană, vor să acopere şi să ţină secret ce s-a întâmplat în apele de adâncime.

Speculaţiile merg de la testarea unei noi arme submarine ruse la operaţiune acoperită împotriva unui obiect, senzor, armă sau prezenţă americană în apele profunde. Nu ar fi vorba despre cartografierea fundului marin, nici măcar despre demonstrarea faptului că Polul Nord sau arii întregi din Oceanul Arctic ar fi teritoriu rus, una dintre preocupările Moscovei în regiune, ţintind petrol, gaze şi resurse minerale bogate şi unice care s-ar găsi la acea adâncime. Nici locaţia exactă a accidentului nu e cunoscută, nici cauza – explozie, atac, accident – şi e puţin probabil să aflăm în anii viitori alte detalii relevante.


Baza navală Severomorsk FOTO EPA-EFE

Faptele confirmate şi refuzate la confirmare

Submarinul ar fi aparţinut de Severomorsk, baza Flotei de Nord ruse. Accidentul ar fi avut loc la 1 iulie, în jurul orei 8.30, în apele teritoriale ruse, potrivit Ministerului Apărării rus, în largul Apelor teritoriale ruse şi norvegiene, potrivit unor pescari martori oculari, cu posibilitatea ca să se fi desfăşurat chiar în apele norvegiene – un comunicat al autorităţilor ruse vorbeşte despre cartografierea fundului în apele ruse şi norvegiene.

De altfel, Norvegia intervine şi în momentul în care, la 2 iulie, agenţia norvegiană anti-radiaţii NRPA a fost notificată de către partea rusă despre explozia unui recipient cu gaz la bordul unui submarin, şeful agenţiei Per Strand anunţând că aşteaptă precizări şi elemente dacă e vorba despre existenţa la bord a unui reactor nuclear pe submarin. De aici au apărut şi speculaţiile mediatice privind un posibil Cernobîl 2 care ar fi fost evitat, aşa cum - deşi a negat mesajele oficiale către agenţia norvegiană de profil – surse militare au insistat la ceremonia de comemorare pe faptul că militarii ruşi şi-au riscat şi sacrificat propria viaţă pentru a preveni un dezastru global.

Până la urmă, Losharik aparţine Directoratului militar pentru cercetare în ape adânci, GUGI, sau serviciul de contrainformaţii submarine ruse al GRU, şi are ca misiuni monitorizarea liniilor de comunicaţii submarine, descoperirea de arme submarine interesante şi a echipamentului militar pentru protejarea cablurilor de comunicaţie submarină ruse. El aparţine de baza militară specială de la Peterhof, în districtul Sankt Petersburg. E utilizat pentru interceptarea cablurilor submarine occidentale sau interceptarea comunicaţiilor şi controlul acestora.

Pe lângă cei 14 morţi, mai mulţi membri ai echipajului ar fi în viaţă, cu diferite categorii de răni, la spital, într-o locaţie nespecificată, împreună cu „specialistul civil“ invocat şi care ar fi fost salvat din foc şi acesta izolat în ultimul moment, cu preţul vieţii unuia dintre militari. De altfel, Losharik ar fi putut transporta 25 membri ai echipajului.

Referirea la tragedia Kursk 2 vine exact de la accidental din 2000 în care a murit echipajul de 118 marinari de pe Kursk, dintre care 23 ar fi scăpat vii din explozie, dar au murit prin asfixie din lipsa de oxigen. Morţii de pe Losharik au fost înmormântaţi într-o ceremonie secretă lângă monumentul celor morţi pe Kursk pentru că identităţile şi feţele multora din cei care au participat trebuie să rămână secrete, a explicat Garda Naţională Rusă care a păzit ceremonia.

Datele tehnice şi capabilităţile cunoscute ale Losharik

Mini-submarinul Losharik are 79 de metri lungime şi un deplasament de 2000 tdw şi poate naviga cu o viteză de până la 30 de noduri. Se poate scufund la o adâncime de până la 6000 de metri. Ministrul Apărării a susţinut miercuri, în faţa lui Vladimir Putin, într-o discuţie orchestrată şi dată publicităţii, că submarinul poate şi va fi reparat şi dat în serviciu imediat, că reactorul nu a fost afectat de incendiul din camera bateriilor.

Autorităţile ruse au mers pe această variantă, infirmând varianta exploziei cu gaz despre care s-a vorbit în comunicarea către agenţia norvegiană şi s-a speculat în anumite instituţii media. Se susţine că nava s-ar fi aflat în apele teritoriale ruse când a izbucnit incendiul, însă pescarii au relatat că a apărut subit la suprafaţă în Ura Bay, la 100 km est de frontiera norvegiană. Locaţia reală e necunoscută. Losharik era comandat de către căpitanul Denis Dolonsky.

Submarinul este unul dintre cele mai bine păzite secrete ale flotei ruse. Interceptarea şi sabotarea comunicaţiilor americane cu ajutorul capabilităţilor submarine extraordinare a Losharik a fost deja reproşată de către SUA Kremlinului. Cablurile submarine de telecomunicaţii şi date americane sunt considerate parte a teritoriului american indiferent unde se află în lume. Armata rusă nu a dat niciodată publicităţii pozele Losharik, care a fost filmat întâmplător, dintr-un accident, la suprafaţă când se filma un episod din Top Gear la Akhangelsk.

Submarinul de spionaj funcţionează, de obicei, plasat şi legat sub un submarin nuclear strategic, e legat direct de acesta şi se detaşează pentru operaţiunile speciale, fiind protejat şi acoperit de către acesta.

Schemele desenate ale submarinului special, care au circulat în media oficială/oficioasă rusă, au fost şterse imediat de pe unde se aflau, fiind preluate doar de site-uri independente ce le-au copiat din timp. Acum submarinul s-ar afla într-o bază militară la nord de Severomorsk în Peninsula Kola, dincolo de Cercul Polar, o zonă complet neospitalieră, dar unde s-au construit bazele militare secrete sovietice.

Şi preşedintele Putin a recunoscut că nu e vorba despre un submarin obişnuit, că e o pierdere enormă pentru forţele navale ruse şi pentru armată, în întregimea sa, că era un vas de cercetare ştiinţifică cu un echipaj la cele mai înalte standard profesionale. Flota americană a declarat că nu a primit nici o cerere de asistenţă de la partea rusă.

Submarinul de spionaj funcţionează, de obicei, plasat şi legat sub un submarin nuclear strategic, e legat direct de acesta şi se detaşează pentru operaţiunile speciale, fiind protejat şi acoperit de către acesta. Aceste capabilităţi se află la baza Olenya Guba din peninsula Kola. Exerciţiile ar fi parte a perioadei operaţionale de vară care e utilizabilă în Marele Nord, înaintea desfăşurărilor de submarine nucleare în Atlantic. Losharik ar fi fost utilizat şi în 2012, pentru a proba că lanţurile Lomonosov şi Mandleev din zona arctică sunt parte a platoului continental rus şi, deci, teritorii ruse, ca şi Polul Nord.

În afara comandantului submarinului implicat, partea rusă a dat publicităţii doar identitatea căpitanului de rang doi Dmitry Solovyev, eroul pe pe Losharik – pentru că întotdeauna trebuie să fie un erou în fiecare tragedie rusă – care ar fi salvat misteriosul expert civil din departamentul de cercetare a armamentelor, ar fi închis trapa şi ar fi salvat şi vasul, izolând focul. Acesta a murit în urma emisiilor de gaze care au ucis mare parte din echipaj.


Cei 14 militari morţi la bordul submarinului rusesc Losharik FOTO EPA-EFE/Ministerul rus al Apărării

Capcana minţii: acoperirea unui dezastru mai important?

Publicaţia oficială a Armatei Ruse, Krasnaya Zvezda, a dat elemente ce par să se coroboreze pentru a susţine ipoteza unei operaţiuni mult mai importante, în care Losharik e doar partea dată publicităţii. Într-adevăr, acest tip de submarin este însoţit de un altul de clasă mult mai mare care are alte caracteristici, strategice, şi rachete nucleare la bord, din triada nucleară rusă.

Astfel, la bază e proiectul 09852 Belgorod, un submarin greu din clasa Oscar II modificat, folosit pentru misiuni şi proiecte speciale. Acest submarin e prezentat în revistă chiar în ziua dezastrului legat de acest submarin de cercetare-intelligence Losharik şi de tragedia celor 14 militari. Formal, Rusia nu a lansat şi comandat Belgorod, care e declarat cel mai lung submarin al lumii, care ar fi în construcţie în aprilie 2019.

În noile detalii despre dezastru din publicaţia oficială se mai vorbeşte de înarmarea submarinului nuclear cu torpile cu propulsie nucleară şi cu încărcătură nucleară Poseidon. Acesta ar fi gazda, protecţia şi vasul mamă al Losharik, proiectul 10831 care s-ar afla de obicei sub submarinele Belgorod clasa K329. Lucrurile sunt imposibil de verificat, fiind vorba despre arme ce ar urma să fie comandate de Armata rusă abia în 2020.

Publicaţia oficială a Armatei Ruse, Krasnaya Zvezda, a dat elemente ce par să se coroboreze pentru a susţine ipoteza unei operaţiuni mult mai importante.

Pe de altă parte, rapoartele din surse dechise din presa rusă anunţă că una din navele mamă-submarin pentru Losharik ar fi submarinul cu rachete balistice Proiect 667BDRM din clasa Delfin, BS 64 Podmoskovye şi Proiect 09786 BS 136 Orenburg ca variante. De altfel, un pescar din zonă a confirmat apariţia în Marea Barents, lângă oraşul Kildin, cam la ora în care a fost anunţat incendiul la bordul Losharik, a submarinului Podmoskovye, condus la ţărm de două remorchere în golful Kola.

Presa rusă a speculat şi implicarea acestui submarin în incidentul ce a dus la tragedie, iar sacrificiul echipajului ar fi salvat şi acest submarin. Alte variante vorbesc despre o tragedie mai mare, în care submarinul mamă ar fi fost complet pierdut. În fine, alte relatări împing către scenarii ce vorbesc despre faptul că submarinul pe care s-a petrecut tragedia ar fi fost singur în misiune. Nicio relatare nu spune mai multe despre misiune şi despre locul unde fusese submarinul la momentul declanşării tragediei, şi aceasta acoperită de multă ambiguitate.