Mâine poate fi anunţată cea mai mare înfrângere suferită de Rusia de la cel de-Al Doilea Război Mondial încoace

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
captura

Sauli Niinistro, preşedintele Finlandei, este aşteptat cu anunţul istoric pe care l-ar putea face mâine, urmat imediat de Suedia: cererea de intrare în NATO, ceea ce înseamnă finalul deceniilor de asumare a neutralităţii.

Decizia schimbă totalmente echilibrul de securitate nu numai în zona de nord a continentului nostru, ci întăreşte considerabil capacitatea de apărare şi descurajare a Alianţei în faţa agresivităţii ruse în continuă creştere.

Înfrângere majoră pentru Rusia? Desigur că da, deoarece numai totalmente neprovocata şi dramatica decizie a iniţierii „operaţiunii militare speciale” împotriva Ucrainei, în fapt o invazie în toată regula care se amplifică continuu, a fost elementul care a determinat schimbarea de atitudine a Finlandei şi Suediei şi generează din acest moment schimbarea majoră de paradigmă care va face ca NATO să capete un argument enorm de putere din clipa în care, după integrarea celor două ţări scandinave, va putea să controleze direct întreaga zonă a Mării Baltice.

Procesul de admitere a celor două ţări va fi extrem, extrem de rapid, se estimează că discuţiile la nivelul Consiliului NATO vor dura câte o zi pentru analiza fiecăruia dintre cele două dosare de candidatură şi este foarte greu de imaginat că ar putea să existe obiecţii. Finlanda şi Suedia vor primi mai întâi dreptul de a participa cu statut de observator la toate reuniunile, urmând ca aprobarea calităţii efective de membru al Alianţei să vină doar după ce decizia luată la Bruxelles va fi aprobată şi ratificată de parlamentele şi guvernele naţionale din cele 30 de state aliate. Interesant de menţionat este faptul că, până la momentul confirmării finale a statutului de membru NATO, cele două ţări nu vor putea beneficia de prevederile apărării colective, dar, de fapt, se aşteaptă ca trupe din ţările NATO să participe imediat la exerciţii de amploare pentru întărirea capacităţilor de apărare în zonă. Se estimează că „perioada tranzitorie” poate să dureze între patru luni şi un an, dar asta nu înseamnă că, în condiţii speciale de presiune determinate de noi acte ostile din partea Rusiei, procedurile birocratice naţionale să nu fie mult scurtate.

Reacţia Rusiei a fost rapidă şi în termeni duri, de aşteptat dacă erai foarte atent la discursul ţinut de preşedintele Putin cu ocazia Zilei Victoriei. Ministerul de externe al Federaţiei Ruse a spus că dorinţa Finlandei de a adera la NATO nu va duce la întărirea securităţii ţării deoarece Rusia va lua „toate măsurile necesare” pentru a răspunde la această nouă situaţie pe care o consideră evident o ameninţare directă. Alexander Gruşko, ministrul adjunct de Externe rus, chiar dacă nu a precizat care vor fi aceste măsuri, a formulat un avertisment similar cu cel conţinut mai demult în scrisorile către occident care puneau condiţii pentru oprirea ostilităţilor în Ucraina: 

Este limpede faptul că, din punctul de vedere al securităţii, nu vom rămâne indiferenţi. Responsabilii noştri militari vor analiza toate măsurile necesare cerute pentru apărarea intereselor noastre legitime de apărare.

Dimitri Medvedev, fost preşedinte şi prim-ministru al Federaţiei Ruse, acum vicepreşedinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, a spus şi el că, în cazul în care cele două ţări scandinave vor cere intrarea în NATO, atunci ţara sa va fi nevoită să-şi întărească forţele terestre, navale şi aeriene destinate apărării zonei baltice. Şi să nu uităm nici faptul că, în mod explicit, Medvedev a afirmat şi că asta ar însemna şi finalul perioadei în care s-a putut vorbi despre Marea Baltică fără arme nucleare” „nu va mai putea fi vorba nicidecum despre un statut non-nuclear pentru zona Mării Baltice, asta deoarece echilibrul în regiune trebuie refăcut”, exprimându-şi speranţa că Finlanda şi Suedia îşi vor reconsidera cu atenţie poziţia. Dacă nu, spunea el, vor urma să trăiască cu ameninţarea unor rachete hipersonice şi a armelor nucleare deasupra capului.

Ameninţarea este clară şi foarte precis formulată. Din acest moment, toate scenariile sunt posibile, iar pentru Alianţă urmează un test extrem de important pentru a transmite Moscovei un semnal foarte clar asupra voinţei politice care să exprime unitatea euro-atlantică, chiar dacă există - până acum neretrasă formal - opoziţia preşedintelui Croaţiei care ameninţă, din motive de politică internă, să folosească vetoul pentru a bloca candidatura Finlandei şi Suediei. Dar s-ar putea să fie doar un amănunt neînsemnat dacă vedem care sunt mizele aflate în joc, începând cu anihilarea posibilă a ameninţării reale şi de amplitudine considerabilă reprezentată de dotările militare acumulate de ruşi, de ani şi ani de zile, în enclava lor de la Kaliningrad, centrul vital al strategiei de apărare ruse în Marea Baltică, capturată de Armata Roşie în 1945 şi cedată Rusiei la Conferinţa de la Potsdam. În această enclavă situată la dor 500 km de Berlin şi 1400 km de Londra sau Paris, ruşii au multiple lansatoare de rachete Iskander, rachete cu rază scurtă de acţiune care pot fi pot fi dotate şi cu încărcături nucleare pentru lovituri tactice.

Ce va urma? Un lucru este cert: odată cu intrarea Finlandei şi Suediei în Alianţă, linia frontului de est se consolidează considerabil, închizând o zonă de vulnerabilitate şi întărind răspunsul Occidentului faţă de agresiunea rusă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite