Unităţile militare care ar putea fi folosit într-un prim val de atacuri cu rachete de croazieră se alianiază deja în Mediterană, în apropierea coastelor Siriei: alături de cele patru nave de luptă americane purtătoare de rachete, există rapoarte privind prezenţa unui submarin britanic cu propulsie nucleară din clasa Trafalgar (cu posibilitate de a lansa 30 de rachete de croazieră Tomhawk cu o rază de acţiune de până 2500 Km sau tot atâtea torpile grele tip Sperfish); alături de acesta poate acţiona Forţa navală britanică de reacţie rapidă din Mediterana (două fregate purtătoare de rachete precum şi nava purtătoare de elicoptere HMS Illustrious).

Participarea britanică ar putea beneficia şi de o importantă susţinere aeriană din partea avioanelor staţionate pe baza Royal Air Force de la Akrotiri, în Cipru. Aici se află staţionate trei avioane tip Sentry AEW şi unul de tip AWACS, 3 avioane de realimentare în aer tip VC10 precum şi avioane de recunoaştere tip U2 aparţinând celui de-al treilea detaşament din Unitatea 9 Recunoaştere aeriană a US Air Force.

De cealaltă parte, şeful statului major interarme al Federaţiei Ruse, confirmând informaţia pe care o comentam sâmbătă, a declarat că flota de război rusă din Mediterana este în drum spre portul sirian Tartus: „mai multe unităţi ale marinei ruse sunt deja desfăşurate în Mediterana şi se îndreaptă acum spre portul Tarus, printre aceste nave numărându-se şi Amiral Şabanenko". Nava, din clasa Udaloi II, este un distrugător multirol, dispunţnd de 8 rachete anti-nave SS-N-Sunburn (rază de acţiune 110 Km), două sisteme de lansatoare multiple de rachete tip CADS-N-1 cu câte 8 rachete suprafaţă-aer SA-N-11 Grison (rază acţiune 8 Km) asociate cu două tunuri  de 30 mm tip AK-630. Dispune şi de lanastoare de rachete pentru lupta submarină (RBU 6000 cu rază de acţiune 3 Km) şi rachete anti submarine cu rază de 40 Km tip SS-N-15 Starfish.

Care ar fi lista ţintelor pentru primele ore ale atacului aerian?

Multe surse convergente provenind de la serviciile de planificare ale armatelor care se pare că vor fi în prima linia a forţei multinaţionale (şefii de stat major sunt reuniţi acum la Amann) spun că hărţile sunt deja stabilite. Asta presupune că ar exista confirmarea faptului că Rusia a livrat deja Siriei două elemente esenţiale: sistemele de rachete sol-aer S 300 în varianta PMU2 şi sistemelor de rachete antinavale YAKHONT.

Ceea ce ştim cu precizie, aşa cum afirma ieri RIA Novosti, este că în bilanţul anual pe 2011 al uzinei de la Nijni Novgorod, centrul de producţie pentru S300, figurează un contract de livrare către Siria a acestor sisteme anti-aeriene, ziarul Vedomosti oferind şi valoarea contractului (105 milioane de dolari, dar Kommersant vorbeşte de o valoare de 900 de milioane) şi data de livrare (între 2012-2013). Kommersant şi Wall Street Journal concordă asupra informaţiei că ar fi vorba despre patru sisteme de S300 şi de un număr de 144 de rachete.

Versiunea care ar fi putut fi deja livrată Siriei este S-300 PMU-2 „Favorit" care poate lansa simultan şase rachete, fiecare fiind capabilă să distrugă un avion sau să intercepteze o rachetă, cu o viteză de mai multe ori superioară avioanelor F-16 sau F-22.

A doua sursă de îngrijorare o reprezintă posibila amplasare a unor sisteme de rachete ruseşti tip YAKHONT, sisteme de apărare de coastă tip BASTION-P. AR fi vorba, conform surselor occidentale, despre un număr de 72 de rachete completate de un sistem de auto-direcţie care are posibilitatea de a detecta submarine din clasa Ohio sau Astule şi cu o imunitate sporită în privinţa contramăsurilor electronice.

Surse din cadrul serviciilor de informaţii miltare vorbesc despre îmbunătăţiri de ultimă oră adăugate logaritmilor de atac, îndeosebi pentru evitarea apărării antiaeriene de tip PHALANX în etapa finală de apropiere precum şi o nouă „bibiliotecă" cu semnăturile unor ţinte potenţiale şi cu noi scheme tactice.

Serviciile de informaţii spun că este posibil ca reconfigurările de ultimă oră ale sistemelor de apărare de coastă să fi fost făcute folosind datele obţinute prin recoltarea de date de către navele ruseşti din flota din Mediterană, bănuite de a susţine informaţional armata siriană.

Nimeni nu poate spune însă, cel puţin în acest moment, dacă va exista o implicare reală a unor forţe miltare externe odată cu declanşarea operaţiunilor forţei internaţionale. Nimeni însă nu le exclude, fiind puse în alertă formaţiuni miltare masive care să poată răspunde unei eventuale (dar destul de puţin probabile) implicări directe a Rusiei dar şi unei reacţii iraniene. Porţile infernului sunt acum întredeschise, în următoarele ore vom vedea dacă ele se vor deschide complet şi cine va trece de ele. Şi cu ce preţ...