Cum intenționează Chișinăul să reintegreze regiunea separatistă Transnistria

PAS, formațiunea pro-europeană, a câștigat alegerile parlamentare în toamna trecută, deschizând o fereastră de oportunitate pentru decizii dificile, dar necesare, inclusiv în dosarul transnistrean.

Moscova are militari în regiunea separatistă transnistreană. FOTO: Unsplash

În 2003, Chișinăul a acceptat preliminar așa-numitul „plan Kozak”, impus de Rusia. Cu puțin timp înainte de aprobarea planificată, autoritățile moldovene au renunțat la el, provocând furia Kremlinului. De atunci și până în prezent, Republica Moldova nu a prezentat niciodată partenerilor occidentali o viziune guvernamentală cuprinzătoare privind modul în care ar trebui să aibă loc reunificarea, notează jurnaliștii „European Pravda”. 

Motivul acestei tăceri este cunoscut. În țară lipsește cererea publică pentru reintegrare. Alegătorii nu consideră problema transnistreană o prioritate, comparativ cu provocările economice sau ideologice. Nu există niciun consens privind modul de reintegrare, nici privind costurile economice sau modelul politic. Astfel, subiectul este considerat politic periculos și este evitat înaintea alegerilor. Iar majoritatea alegătorilor nu contestă această tăcere.

Uniunea Europeană aștepta acțiuni din partea Chișinăului după alegeri. Există două abordări în UE: unii consideră că soluționarea conflictului transnistrean este o condiție pentru aderare, în timp ce alții cred că aceste subiecte nu trebuie legate public. Totuși, chiar și cei din a doua tabără nu înțeleg de ce Republica Moldova nu acționează. Argumentul este simplu: reunificarea este mai ieftină acum decât după aderarea la UE. De aceea, chiar și aliații Chișinăului cer acțiuni concrete în perioada de candidat la aderarea la UE.

Documentul din 2026 a rupt această tăcere, oferind viziunea Chișinăului privind restabilirea integrității teritoriale. În special, Republica Moldova propune ca separatiștii susținuți de Rusia din regiunea transnistreană să fie înlocuiți de o administrație internațională temporară. Ulterior, după o anumită perioadă, puterea în regiune ar urma să fie transferată treptat către Chișinău. O altă noutate importantă este că, pentru prima dată, Chișinăul a declarat oficial că Transnistria nu va avea niciun statut: nici special, nici obișnuit. Principala slăbiciune a planului este că nu propune modalități privind retragerea trupelor ruse. Chișinăul nu are, într-adevăr, idei clare în acest sens, bazându-se pe presiunea partenerilor asupra Kremlinului.

În același timp, autoritățile moldovene intenționează să exercite presiuni asupra Tiraspolului pe cont propriu. În martie, vicepremierul moldovean pentru Reintegrare, Valeriu Chiveri, a prezentat documentul la Bruxelles. Acesta este un „non-paper”, adică un document informal, utilizat în diplomație pentru a propune idei ce pot fi ajustate. „European Pravda” a oferit amănunte despre act, explicând esența acestuia. Documentul se numește „Abordări principale ale procesului de reintegrare treptată a regiunii transnistrene” și conține atât textul principal, cât și anexe.

Integrarea europeană „pe etape”

Chișinăul subliniază că reintegrarea și integrarea europeană sunt procese diferite. Republica Moldova nu dorește să aștepte reunificarea pentru a adera la UE. Astfel, propune ca legislația europeană să se aplice imediat pe malul drept, iar pe malul stâng să fie suspendată temporar. Totuși, acest caracter „temporar” nu va fi nelimitat. UE dorește să evite repetarea situației Ciprului, unde divizarea persistă și după aderare.

Instrumentele de presiune asupra Tiraspolului

Chișinăul recunoaște că Tiraspolul nu dorește reunificarea, beneficiind de sprijinul Moscovei. Prin urmare, strategia se bazează pe instrumente economice. Republica Moldova va introduce unilateral reguli fiscale, vamale și comerciale pe întreg teritoriul fără a aștepta acordul Tiraspolului. Acest mecanism a fost deja testat: anul trecut au fost eliminate facilitățile fiscale pentru companiile din regiunea separatistă Transnistria. Deși au existat proteste, mediul de afaceri s-a conformat deoarece nu are alte căi de export.

Pe lângă presiuni, Chișinăul propune și stimulente: un fond de convergență. Accesul la acest fond va depinde de îndeplinirea unor condiții, precum respectarea drepturilor omului, libertatea de exprimare, libera circulație, funcționarea școlilor cu predare în limba română și protecția mediului de afaceri. Aceste cerințe sunt considerate revoluționare pentru regiune.

Rolul cheie al UE și SUA

Problema principală rămâne prezența militară rusă. Republica Moldova nu are instrumente pentru a forța retragerea trupelor, bazându-se pe presiunea internațională. De asemenea, Chișinăul propune crearea unei administrații internaționale temporare care să gestioneze regiunea în perioada de tranziție. Aceasta ar supraveghea procesul de demilitarizare și democratizare, urmând ca ulterior puterea să fie transferată către autoritățile moldovene.

Totuși, nu este clar dacă UE și SUA sunt dispuse să-și asume un astfel de rol. Reintegrarea ar implica aproximativ 350.000 de locuitori, ceea ce ar putea schimba echilibrul politic al țării. Documentul nu abordează direct această problemă. În schimb, propune o amnistie largă pentru funcționari, recunoașterea dreptului de proprietate și menținerea nivelului de protecție socială. Aceasta din urmă este o promisiune costisitoare, care va necesita sprijin extern și ar putea genera tensiuni interne. În ansamblu, Guvernul moldovean încearcă să contureze un plan care, în ciuda rezistenței elitelor din regiune, să fie acceptabil atât pentru populație, cât și pentru partenerii internaționali.