ne aflăm în perioada cea mai fierbinte a procesului de aşezare în ordine de luptă a pieselor ofensive şi a structurilor defensive, în vederea unor operaţiuni care să debuteze în anii viitori (strategii ruşi au deja o dată, 2017, ceilalţi vorbesc despre orizontul 2020) când marile puteri se vor angaja într-o confruntare deschisă pentru supremaţie şi controlul zonelor de influenţă.

În zilele ce urmează, vom prezenta câteva asemenea scenarii extrem de logice şi argumentate, dar să începem observând că există o similaritate frapantă în ce priveşte existenţa unor puncte sensibile care pot genera (dacă nu au şi făcut-o) puncte de distorsiune majore la nivelul sistemelor. Pe care adversarii sistemelor le pot folosi, atacând fie câte un punct în parte, fie construind o înlănţuire de atacuri succesive, fiecare atac reuşit constituind baza de generare a următorului atac.

Există un acord cvasi-unanim precum că linia mare de atac asupra structurilor de siguranţă şi de forţă ale Europei Unite va urma aceeaşi linie secvenţială care a dat foc acum întregului Orient Apropiat: combinarea unui război religios dus pe o axă unitară (islamism fundamentalist/lumea creştină) cu o intensificare a revigorării surselor mai vechi de conflicte inter-etnice. O combinaţie care poate evolua foarte rapid în momentul în care sursele de explozie se amestecă, se suprapun, devin interşanjabile şi astfel se pot disimula mai uşor ţintele finale.

De ce ar fi putea fi nu numai invocat, ci chiar privilegiat un asemenea scenariu? Deoarece, în prezenţa sistemelor de protecţie actuale, atacul cel mai eficient nu poate veni din exterior decât într-o situaţie limită,  cea mai uşoară intervenţie fiiind provocarea de un colaps major al pieţelor naţionale de securitate din UE. Acestea ar fi preocupate, în termenii acestui scenariu, să facă faţă unei duble ameninţări: cea a unor atacuri teroriste pe scară amplă declanşate de celule amplasate demult în sânul comunităţilor musulmane din mai multe ţări europene, dar şi, în paralel, să încerce să ţină sub control eventuale conflicte, cu potenţial la fel de devastator, între comunităţi etnice ce reanimează brusc discursuri sau acţiuni de tip autonomist şi independentist.

În logica scenariului de atac de care vorbeam, asemenea acţiuni independentiste şi autonomiste (împreună cu discursurile din ce în ce mai radicale ale liderilor politici ai comunităţilor respective) sunt primele care trebuie să intre în acţiune deoarece ele polarizează imediat nu numai atenţia opiniei publice, dar mobilizează şi resursele umane (plus logistica aferentă) ale forţelor de poliţie şi de securitate, eliberând o zonă a scenei pentru desfăşurarea următoarelor etape.

Manualul acţiunilor subversive spune, pe drept cuvânt, că dacă există doar o singură agendă a violenţei, atunci şansele de reuşită sunt mai mici, uşor de calculat, evocând raportul matematic cu dimensiunea reală a forţei de răspuns a organismelor statale specializate. Dar, spun textele neo-anarhiste ajunse şi parte integrantă a manualelor operative ale celulelor islamiste, succesul va fi mai mare pe măsură ce se creează agende, centre şi nuclee active multiple de violenţă,  capabile să mobilize, mai întâi la nivel teoretic, apoi practic, cât mai multe nemulţumiri din sectoare sociale cât mai diverse. Cu cât mai multe, cu atât mai bine, chiar dacă, cel puţin teoretic, nucleele respective sunt expresia unor orientări politice diferite, chiar antinomice. Totul este ca acumularea lor să poată atige punctul critic în aceeaşi perioadă, ocultând perfect mişcarea de adâncime care poate exploda cu mult mai uşor pe fondul unor nemulţumiri sociale generale.

Acesta este momentul ideal, descris de manuale în termenii "apropierii de ziua în care statul devine vulnerabil la surse de presiune pe care nu le mai poate controla", asta din motive diverse, şi acestea enumerate cu mare precizie şi etapizate în funcţie de singurul lucru care contează: obţinerea unui efect maxim la nivelul unei populaţii agresate metal şi fizic, pregătită astfel să accepte dezvoltări viitoare de ordin excepţional.

Teorie pură? Evident, şi asta e posibil. Numai că, măcar o clipă, gândiţi-vă la dramele enorme provocate de explozia unui conflict etnic în spaţiul fostei Iugoslavii...apoi extindeţi scara doar la nivelul Balcanilor şi vedeţi ce poate ieşi, în condiţiile în care aici, în continuare, există un enorm focar de conflict de-abia acoperit de o uşoară spoială de civilizaţie de tip occidental. Dar, din nefericire, agendele autonomiste şi revendicările aferente (" vrem pământul înapoi", "vrem să ni se dea înapoi teritoriile furate", etc..) sunt încă de absolută actualitate.

Dacă, peste acestea, în paralel cu ele, folosindu-le drept platformă iniţială pentru declanşarea unor războaie civile, urmează să apară mişcările islamiste cu propria lor agendă extinsă pentru Europa, atunci explodarea Europei este garantată.

Există şi scenariul de răspuns, cel care urmează să dea argumente populaţiei să creadă că toate astea nu sunt decât invenţii oarecare. Suită de argumente ce apar, adevărat spuse mai frust şi în limbajul comun al înjurăturii dâmboviţene, drept comentarii de blog ce demontează aseamenea avertismente. Veţi auzi că nu e nimic adevărat, că în Europa civilizată nu se poate (sau nu se mai poate să existe nici conflicte inter-etnice şi nici unele relegigioase) că nu există ameninţarea redesenării frontierelor, că este exclusă ipoteza unei implozii a zonei euro...Argumente credibile cu o singură condiţie: să nu vă uitaţi în jur, sincer şi ferm decişi să nu ascultaţi avertismentele pe care le conţine realitatea din jurul nostru şi care au început să fie transmise în clar de actorii viitoarelor posibile scenarii conflictuale.

Suntem deja sub atac. Nu vă îndoiţi de asta. Capacitatea de supravieţuire a Europei este deja pusă sub semnul întrebării - priviţi succesiunea nemaivazută în termeni de intensitate a grevelor care paralizează sisteme naţionale (mâine, spre exemplu, întreaga Belgie), cu posibilitatea unei extensii spre sistemul esenţial de supravieţuire: credibilitatea economică, socială şi politică a părţii noastre de lume.

Există însă un singur scenariu de atac? Nu. În episoadele următoare, vă voi prezenta ciudatele, foarte ciudatele, dar extrem de coerentele viziuni ale unora dintre strategii cheie ai lumilor din imediata noastră apropiere sau ai celor aflate, doar aparent, atât de departe încât să nu ne poată face vreun rău, gândire idioată şi primitivă într-o lume superglobalizată şi profund vulnerabilă tocmai din această cauză.