Ca să ştiţi exact contextul în care vorbim, aveţi aici declaraţia responsabililor din Consiliului Europei precum şi situl care descrie ce înseamnă „Convenţia pentru protecţia datelor personale în ce priveşte tratamentul automat al datelor cu caracter personal“ cunoscută drept „Convenţia 108“ din care face parte România.

Totul vine în contextul în care, recent, Curtea Europeană de Justiţie a emis o hotărâre în termenii căreia conchide că mecanismul de protecţie a datelor decis între UE şi SUA „nu oferă un nivel suficient de protecţie pentru datele cu caracter personal transferate din UE către SUA, asta datorită garanţiilor insuficiente privind drepturile omului în contextul accesului la date prin intermediul programelor de supraveghere ale guvernului american“. În declaraţia responsabililor din Consiliul Europei se spune că decizia justiţiei europene are consecinţe care merg dincolo de transferul de date UE-SUA şi oferă ocazia de a întări cadrul universal al protecţiei datelor.

Tratate insuficient de precise, reglementări ascune sub văluri succesive de secret şi, în continuare, o adevărată reţea globală. uluitor de complexă şi de bine utilată, care supraveghează, înregistrează tot ce se aude, se vede şi ce mişcă pe planetă, formează în continuare un sistem global pe deplin funcţional şi foarte puţin cunoscut. În acest sens, Snowden avea oare dreptate atunci când spunea că „azi, orice pas pe care-l face, fiecare frontieră pe care o treci, fiecare cumpărătură pe care o face, fiecare apel telefonic de-al tău, fiecare site sau prieten pe care-l vizitezi, fiecare mail pe care-l transmiţi sunt automat în mâinile unui sistem cu puteri nelimitate“?

Teoria conspiraţiei sau realitatea terifiantă reprezentată de un sistem funcţional Big Brother?

Sistemul global de spionaj există. În perioada celui de-al doilea Război Mondial, americanii şi britanicii semnează în 1943 Acordul BRUSA care permitea de schimbul oricărei informaţii provenind din descoperirea, identificarea şi ascultarea semnalelor radio, precum şi codurile de decriptare. Apoi, în secret, în perioada februarie-martie 1946, este semnat Pactul UKUSA între SUA, Marea Britanie, Canada, Australia şi Noua Zeelandă (de aici denumirea de „Cinci Ochi“) sub care este îndeobşte cunoscută această Alianţă). La mijlocul anilor '70, este concepută reţeaua de intercepţie ECHELON care permite o extraordinară extindere a activităţilor specifice, permiţând pentru prima dată să se vorbească despre o reală acoperire globală care implică supravegherea şi înregistrarea tuturor timpurilor de comunicaţii, oriunde şi oricând, cu un accent deosebit asupra comunicaţiilor pe internet.

În plus, ca exemplu concret de supraveghere de masă, NSA a coordinat începând cu 1967 proiectul MINARTE care se focaliza pe cei care se opuneau războiului din Vietnam, program care a cunoscut o dezvoltare considerabilă în perioada Administraţiei Nixon. Cel puţin 1670 de cetăţeni americani (printre care şi Jane Fonda, Martin Luther King sau senatorul republican Storm Thrumond au fost puşi ilegal sub ascultare alături de încă 300 de cetăţeni străini, ceea ce a provocat un scandal masiv în 1975.

Documentele prezentate de Snowden şi cele pe baza căror Parlamentul European şi-a elaborat o Rezoluţie devenită unul dintre documentele de referinţă în lupta împotriva supravegherii ilicite a cetăţenilor lumii au permis să de identifice dimensiunii reţelelor ulterioare de colaborare create cu structura Organizaţiei „5 ochi“. Iată-le pe cele două care au urmat, toate active şi în acest moment:

Dacă vă interesează să detaliaţi mai mult problema şi, mai ales să accesaţi o bibliografie atent selectată de specialişti în domeniu, aveţi aici un studiu semnat de Carly Nyst şi Anna Crowe de la Privacy International, inclusiv asupra programului de filtrare a datelor XKEYSCORE, cu următoarea concluzie: „practica de supraveghere masivă aşa cum este descrisă în documentele Snowden este împotriva legislaţiei internaţionale. Raportorul special pentru promovarea şi protecţia dreptului la libertatea de exprimare a descris astfel caracterul invaziv al interceptării masive a comunicaţiilor pe fibră optică:dacă pun sub ascultare cablurile de fibră optică pe care se efectuează ca mai mare parte dintre transmisiile pe comunicaţiile numerice, cu tehnicile de acum de recunoaştere a cuvintelor, vocii şi discursului, Statele pot obţine controlul aproape total asupra comunicaţiilor realizate prin Internet“.

De ce revine subiectul în discuţie? De ce sunt readuse în atenţie aceste poveşti considerate perimate şi peste care s-a aşternut o tăcere extrem de comodă? Există un răspuns şi care nu ţine neapărat de bătălia de conştiinţe democratice întru apărarea cuceririlor occidentale în apărarea drepturilor omului ci mai degrabă de considerente economice şi de securitate ca nu cumva ca avansul tehnologic chinez în domeniul 5G să implice şi o punere în inferioritate a supremaţiei sistemelor de interceptare „Cinci Ochi“ şi asociatele acestuia. în ţările aliate SUA sau aliniate politicilor de securitate duse de Administraţia de la Washington.

Argumentul acesta a fost adus într-o luare de poziţie semnată de congresmanul Mike Gallagher (R) şi membru al Comitetului pentru forţele armate, alături de Tom Tugendhat, care prezidează Comitetul pentru politică externă al Camerei Comunelor. Poziţia lor explică pe deplin îngrijorarea subită a SUA şi a unora dintre ţările din NATO împotriva tehnologiei chineze:

Dacă SUA şi Marea Britanie nu-şi dirijează partenerii din Alianţa de informaţii «Cinci Ochi» şi din NATO pentru securizarea reţelelor, atunci nimeni nu o va face....Sistemele 5G au caracteristici de lărgime de bandă şi de viteză care le depăşesc cu mult pe cele de 4G care vor duce la transformarea economiilor  şi permite dezvoltarea sectoarelor emergente de «internet al lucrurilor». Nivelul de conectare va schimba ceea ce va însemna el pentru infrastructurile naţionale critice, de la energie până la servicii, integrarea va fi mai mare decât orice am văzut până acum. Asta va include securitatea naţională. În SUA, spre exemplu, Departamentul Apărării experimentează deja modul în care 5G poate îmbunătăţi schimbul de informaţii şi operaţiunile militare. Folosirea reţelelor comerciale 5G pentru scopuri militare face ca securizarea fiecărei reţele să fie esenţială....Este un moment cheie pentru alianţa transatlantică. Miza o constituie securitatea comunicaţiilor noastre, de la cele personale până la cele cu grad de înaltă secretizare...Este timpul ca lumea liberă să acţioneze şi trebuie s-o facă într-un anumit regim de urgenţă. Din nou, «Cinci Ochi» trebuie să arate calea de urmat.“

Asta se pare că este miza actuală a tuturor tensiunilor şi poveştilor care revin în actualitate ca semnal că lucrurile nu au fost niciodată rezolvate pe deplin, vedeţi conţinutul dosarelor marilor revelaţii Programul Shamrock (1975), Echelon (1988), ascultările telefonice fără mandat (2005) sau cel despre „Circuitul Quantico“.

Până atunci, lupta acerbă se poartă pe tărâmul reglementărilor juridice a ceea ce un stat este obligat să facă pentru a apăra dreptul la „spaţiu personal protejat“ pentru cetăţenii săi. Sau, dimpotrivă, după cum vedeţi, confruntat cu ameninţări externe, să accepte cealaltă variantă, adică reînvierea sistemelor folosite în timp de război, asta presupunând încălcarea unei largi zone care este definită acum ca parte a drepturilor cetăţenilor şi înscrisă ca atare în Carta europeană a drepturilor omului. Să aşteptăm rezultatele negocierilor şi, între timp, dacă nu se va face nimic, să ne obişnuim că există în permanenţă această realitate, aveţi în imagine o captură de ecran din urmărirea unei ţinte aflate în trafic pentru care se obţin în direct înregistrare de localizare (foto) precum şi flux sonor şi video din interiorul vehiculului, folosindu-se camerele audio/video instalate, cel mai simplu în navigatorul maşinii, activ 24/24 ore.

Şi se mai plâng unii de singurătate...să-şi verifice cu atenţie dispozitivele din jur şi să vadă, poate cu satisfacţie, că noţiunea de singurătate a dispărut în favoarea comunităţii generoase a supravegherii globale. Şi apelul „supravegheaţi din toate ţările, uniţi-vă!“ se pare că nu ţine.