Imagini deja văzute în Crimeea par a se repeta acum, cu alţi protagonişti, la sediile administrative regionale, din Harkov şi Doneţk. 

Acolo unde drapelele ruseşti au fost rapid ridicate în locul celor ucrainene. 

Singura diferenţă, pentru moment, este solicitarea manifestanţilor pro-ruşi de a fi federalizată Ucraina, în caz contrar fiind dorită alipirea la Rusia, variantă încurajată de Moscova. 

Apelul manifestanţilor „Daţi-ne un refendum!” aduce aminte de solicitarea preşedintelui fugit din Kiev, Viktor Ianukovici, de a se face consultări de acest gen, ale populaţiei din diferitele regiuni ucrainene, pentru a se stabili opţiunile de viitor. 

Pro-Est sau Pro-Vest. 

Lozinca “În afară, NATO!” nu are nicio legătură cu Ucraina, fie şi pentru faptul că liderii actuali, interimari, de la Kiev, au declarat public că nu au în vedere o solicitare de integrare în Alianţa Nord-Atlantică.

 “În afară, NATO!” este un semnal serios pentru Estonia, Letonia, Lituania, foste componente ale Uniunii Sovietice, în prezent membre ale Alianţei Nord-Atlantice, ale căror autorităţi au devenit public îngrijorate de posibilitatea derulării unei operaţiuni ofensive ruse, finalizabilă, în câteva ore, prin materializarea, în arealul baltic, a Planului „Restitutio in integrum” (repunerea integrală în situaţia anterioară). 

Sigur, cele trei state baltice sunt teoretic protejate de aplicarea articolului 5, din Tratatul Nord-Atlantic, dar să ne amintim ce i-a spus preşedintele Barack Obama, secretarului general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, când acesta a poposit recent peste Ocean: forţele Alianţei Nord-Atlantice sunt destinate menţinerii păcii! 

Pace fiind şi acum în Crimeea... 

“În afară, NATO!” este un semnal deloc insignifiant şi pentru fostele state socialiste est-europene, acum integrate în comunitatea aliaţilor SUA. 

Azi devin puncte incandescente, pe harta Europei, oraşele Doneţk, Harkov, Lugansk. 

Mâine - cine ştie? - pot fi activate, prin manifestări comparabile, metropole ce par azi departe de marşul, încă paşnic, al trupelor speciale ruse. 

Preşedintele interimar al Ucrainei, Alexandru Turcinov a amânat vizita ce urma a se derula în Lituania, dorind să afle opinia membrilor Consiliului de Securitate a Ucrainei. 

Şi dacă este să îi dăm crezare lui Petro Porocenko, cel care pare a fi viitorul câştigător al alegerilor prezidenţiale din 25 mai, ţinta noilor manifestaţii pro-ruse o constituie anularea sau amânarea acestora. 

Cert este că Vladimir Putin îşi ţine cuvântul de a apăra, prin toate mijloacele, cetăţenii rusofoni din spaţiul ex-sovietic. 

Cine urmăreşte constant, cu atenţie, presa rusă, observă insistenţa cu care se prezintă evenimentele din Ucraina, cu predilecţie cele care au generat o nouă conducere politică la Kiev, ca rod al intervenţiei statelor membre NATO, interesate în ruperea teritoriului ucrainean de Comunitatea Statelor Independente, patronată practic de Rusia. 

Reversul medaliei? Conform ministrului actual de interne, de la Kiev, Arsen Avakov, Putin şi Ianukovici - în imaginea de mai sus  coborând pe scara reşedinţei  sale, de la Rostov pe Don, din Rusia, unde a acordat un interviu agenţiei Associated Press, care a şi difuzat fotografia - au ordonat şi plătit pe cei care au organizat valurile de manifestaţii separatiste, din ultimele zile, din Ucraina. 

Dar, tocmai mizând pe asumarea cadrului democratic de exprimare a propriilor opinii, liderii rusofoni, din teritoriul ucrainean răsăritean vor continua campania vizând iniţial federalizarea, apoi secesiunea şi la final unirea cu Rusia. 

Celor care au susţinut că operaţiunea militară din Crimeea este rodul unei situaţii politice critice interne, din Rusia, viaţa le dă dreptate. 

Ruşii se confruntă cu un nou val de măsuri represive, în încercarea Kremlinului de a consolida controlul intern, în Rusia, după anexarea peninsulei Crimeea. 

Sub pretextul evitării, în Rusia, a unor viitoare manifestaţii precum cele din Kiev, care au dus la plecarea preşedintelui Ianukovici, parlamentarul Alexander Sidiakin Sidiakin şi alţi doi deputaţi au introdus un proiect de lege controversat în Duma de Stat, la 31 martie, care ar creşte sancţiunile pentru încălcarea legilor prin mitinguri de protest. 

În conformitate cu legislaţia în vigoare, ruşii au nevoie de permisiunea autorităţilor oraşului, pentru a organiza o demonstraţie publică fiind interzise mitingurile neautorizate. 

Noul proiect de lege introduce amenzi de peste 28.500 dolari, pentru recidivişti şi pedepse cu închisoarea de până la cinci ani. 

Într-o altă propunere făcută tot la Dumă, poliţia va putea folosi forţa... letală împotriva protestatarilor civili.

"Nu exista acest val patriotic, iar autorităţile folosesc evenimentele de acum pentru a încerca să anihileze opoziţia ", a declarat Ponomariov , singurul membru al parlamentului rus, care a votat împotriva anexării peninsulei Crimeea. 

În schimb, parlamentarul pro- guvernamental Irina Yarovaia a propus înăsprirea pedepsei pentru organizarea de tulburări în masă, de la 10 ani la 15 ani. 

De altfel, camera superioară a parlamentului rus, Consiliul Federaţiei s-a întâlnit cu Putin şi a solicitat un control mai strict asupra protestelor în stradă . 

Putin a aprobat iniţiativa, dar a avertizat împotriva exceselor... Ca la Radio Erevan.  

La vest de frontiera ruso-ucraineană o viziune defetistă domină presa din Kiev. 

Care invocă o probabilă invazie a Forţelor Armate Ruse, înainte de ziua alegerilor prezidenţiale, respectiv 25 mai. Poate chiar pe 9 mai, de Ziua Victoriei? Exagerări sau nu, ne vom convinge în curând.

Cert este că după invazia din Crimeea, sprijinul ruşilor pentru Putin s-a ridicat la peste 80%. 

Asta înseamnă că o posibilă continuare a agresiunii va avea susţinerea opiniei publice ruse, care percepe Occidentul, în general, NATO şi UE în special, ca inamici publici ce merită lecţii pe măsura încercuirii militare – argument al administraţiei prezidenţiale, de la Kremlin - la care au supus Federaţia Rusă. 

Autorităţile de la Kiev au promis riposta armată,

dacă agresiunea militară rusă va continua. 

Dar Comandamentul Suprem al Forţelor Aliate în Europa a apreciat ca fiind necesare doar 12 ore pentru cucerirea Ucrainei. Două treimi din acest termen fiind suficiente pentru ocuparea rapidă a statelor baltice şi Republicii Moldova. 

Ce va fi după reinstaurarea, de facto, a fostei Uniuni Răsăritene? 

NATO, aşa cum l-am cunoscut în anul 2002, fiind la comanda unui centru de presă ce răspundea de mediatizarea acţiunilor a circa 60.000 de militari, este, ca organism militar euroatlantic, pus în situaţia incredibilă de a nu acţiona aşa cum ştiu să o facă şi au fost antrenaţi comandanţi cu bugete militare adecvate unor forţe expediţionare puternice, deloc mimate. 

Lumina flăcării olimpice de la Soci pare a se fi reaprins la Kremlin,  chiar cu riscul incendierii Europei răsăritene.

Asta în timp ce aceea a Libertăţii abia mai pâlpâie în Biroul Oval, de la Casa Albă. 

                                                                                 ***

P.S.:  

La un telefon primit de la un senior al militarilor de carieră, care au trăit multe în viaţă, inclusiv momentul dificil al anului 1968, când a fost invadată Cehoslovacia, pe atunci stat unitar, încă indivizibil, am citit rondelul unui ţânţar, avansat la apelul de seară, de cine şi-a luat steluţele pe furiş. 

Cum anofelul nu scrie de capul lui, fiindu-i străin spiritul de corp, am tras concluzia, de interes general, că unii decidenţi de azi, îi cunoaşteţi, încearcă să dea vina situaţiei actuale inconfortabile a Armatei României, cu profesioniştii ei respectabili şi bugetulul său mizerabil, exclusiv pe cei care au fost în activitate atât înainte de 1989, cât şi pe timpul alinierii organismului militar autohton la exigenţele integrării în NATO.

Cin' să fie în spatele anofelului? Vreun vicepremier actual, care făcea avansări de civili, pe bandă rulantă, mai ales la gradul de colonel, de care a fugit, vorba vine, spre prima steluţă,  prin audienţa cerută la un fost şef al Statului Major General, aflat acum în cimitirul militar din Bucureşti? Ei, aş! Nu are timp tăcutul, fiind ocupat cu chestorii, mai mult sau mai puţin politizaţi. 

Bine ar fi ca direcţia de resort, dacă mai funcţionează, sau tot sub o fustă trenează, să nu uite că răspunde şi de menţinerea spiritului de corp al militarilor români, activi şi în rezervă. Un spirit care contează acum mai mult ca în toată perioada postdecembristă. Iar zâzania de prost gust ţine de nivelul unui militar neinstruit, ca anofelul pricăjit.

Nu am intrat în NATO, ca să inventăm ţinte false şi nici să facem azi temenele la Imperiul Răsăritean, ca unii consilieri de rang înalt.

După cum respectul faţă de răsăriteni este o chestiune de conduită strict europeană, dar tolerarea agresiunii ţine de o laşitate specifică, de regulă, unor politicieni.

Militarii într-adevăr profesionişti, nu liber schimbişti, nefiind deloc indiferenţi la soarta comunităţii româneşti, din stânga şi din dreapta Prutului.