Prim-ministrul Tsipras (care se dovedeşte astfel un excelent politician) a aşteptat ca ţara sa să iasă din prevederile planului de ajutor european şi internaţional care i-a readus ţara pe linia de plutire, a mai stat un pic pentru ca rezultatele economice ale foarte durelor măsuri de austeritate să se traducă în ceea ce este acum o reluare a creşterii economice şi, spectaculos, s-ar pregăti pentru o mişcare de mare spectacol.

Se bazează pe nişte fapte istorice certe: cei peste 1,4 milioane de morţi şi răniţi în timpul războiului din Grecia, ceea ce a însemnat aproape 19% din populaţia ţării. Se mai adaugă cei 70.000 de evrei deportaţi de armata germană în diferite lagăre de concentrare, niciunul dintre ei nescăpând cu viaţă. La acest număr se mai adaugă şi cei 130.000 de greci executaţi de trupele germane fie pentru participare la acte de rebeliune şi sabotaj, fie ca exemplu dat populaţiei pentru a insufla teroare şi supunere absolută.

Walter von Brauchitsch, comandat şef al armatei germane, vizită la Acropole în 1941, în perioada ocupaţiei.

Cei de la Der Spiegel mai spun că discuţiile urmează să înceapă cu ocazia vizitei pe care preşedintele german Frank-Walter Steinmeier o va face în curând la Atena. E vorba despre mulţi bani, iar suma de care pomeneam a fost fixată ca urmare a unui audit realizat în august 2016 realizat de o comisie parlamentară şi care spune că, într-adevăr, Germania datorează Greciei 269,5 miliarde euro cu titlu de despăgubiri de război precum, plus încă 10,3 miliarde euro ca despăgubiri pentru un împrumut forţat. Acest împrumut din 1941, după invadarea Greciei de trupele germane, a fost rezultatul presiunii directe făcute de Berlin care a obligat finanţele greceşti să-i acorde un împrumut fără dobândă de 476 milioane de Reicsmarks.

Deocamdată vor fi aceste discuţii de la Atena, dar cererea oficială va fi prezentată în Parlamentul European, în faţa Consiliului European şi a Curţii Europene de Justiţie precum şi la ONU.

„Grecia va face absolut tot ceea ce este necesar în primul rând pe plan diplomatic şi, dacă va fi necesar, pe cale legală, pentru ca această datorie istorică să ne fie înapoiată... A venit vremea ca guvernul german să recunoască, într-un climat de cooperare şi bună-credinţă, că problema aceasta nu a fost rezolvată şi, în consecinţă, va accepta să se aşeze la masa de negocieri" - a declarat Tsipras în timpul ceremoniei de omagiere a memoriei celor 317 oameni ucişi de nazişti în 1943 în localitatea Kommeno.

Interesant, dar se deschide o perioadă de foarte previzibile tensiuni şi s-ar putea crea un climat care sp ducă la rezultate ciudate. Asta deoarece, ca mereu în jocurile politice, nimic nu este limpede şi evident şi nici un drum nu poate fi perfect drept. În 2012, atunci când era liderul opoziţiei, Tsipras ceruse organizarea unei conferinţe asupra datoriilor de război, pe modelul celei organizate la Londra în 1953 şi care a şters aproximativ 60% din datoria de război germană. În momentul respectiv, una dintre ţările participante şi care a renunţat la jumătate din datorie a fost tocmai Grecia. Atitudine pe care, posibil, o regretă şi ar vrea oarecum să poată recupera timpul pierdut.

Germania spune că nu este cazul să se poarte acum o asemenea discuţie deoarece toate problemele de acest fel au fost rezolvate în termenii unui acord interstatal din 1960 şi că Grecia a primit deja în perioada anilor '50 suma de 25 milioane de dolari. Adică, la valoarea de acum, echivalentul a 220 de miliarde de dolari. Drept care, atunci când chestiunea evocată acum de Tsipras a fost deja pomenită în 2015, un purtător de cuvânt al Ministerului german de Finanţe declara că „la 70 de ani de la sfârşitul războiului, problema despăgubirilor şi-a pierdut legitimitatea. Nu vedem vreo bază pentru o asemenea cerere".

Vom vedea cum vor evolua lucrurile, dar altundeva s-au aprins deja multiple beculeţe de alarmă. E vorba despre efectul cu adevărat devastator pe care un eventual accept din partea germană pentru o discuţie pe tema respectivă îl va avea asupra scenei politice în care doamna cancelar Angela Merkel se zbate pentru a menţine guvernul pe linia de plutire, văzând cum unii dintre aliaţii săi tradiţionali au început să părăsească rândurile unei coaliţii de dreapta ce părea stabilă şi bine organizată. Acum, se tem unii comentatori, peisajul ar putea deveni haotic căci partidul politic al extrem drepte, AfD, populist, naţionalist şi extremist, ar primi ca un cadoul extraordinar ştirea că cineva a fost de acord să redeschidă subiectul reparaţiilor de război. Mai ales după ce, vor argumenta cu lux de amănunte, contribuabilul german a plătit sume considerabile, parte a planurilor succesive de salvare în favoarea Greciei, cele fără de care ar fi intrat direct în faliment.

Într-adevăr, deosebit de delicată discuţie şi care, brusc, readuce în amintire masacre, distrugeri, opresiuni operă a celor din Wehrmacht, imposibil de negat sau de uitat. S-ar putea oare extinde discuţia, cu toate memoriile însângerate pe care la poate trezi din nou la viaţă, la alte ţări din Peninsula Balcanică, şi ele victime ale represiunii sălbatice pe care armata germană, trupele SS şi aliaţii lor locali, la fel de sângeroşi şi fanatici? Se poate şi, ca întotdeauna, te poţi întreba cui foloseşte într-adevăr acest episod.

Oricum, declanşarea unui scandal pe această temă, chiar şi fără rezultate momentane, poate deschide un capitol nou de argumentaţie în perioada de pregătire a alegerilor parlamentare europene.