Eşecurile serviciilor de informaţii franceze – cel puţin cinci atacuri în trei ani, executate de islamişti monitorizaţi

Eşecurile
serviciilor de informaţii franceze – cel puţin cinci atacuri în
trei ani, executate de islamişti monitorizaţi

Caricatură a revistei „Charlie Hebdo” în aprilie, dintr-o serie de ilustraţii intitulate „Ministerul de Interne încearcă să acopere greşelile serviciilor de informaţii”

Serviciile de informaţii franceze au prevenit numeroase atentate teroriste în ultimii ani – însă, precum în cazul atentatelor de la Paris, o singură decizie de selectare greşită a priorităţilor poate avea consecinţe dramatice. Cel puţin cinci atacuri islamiste au fost executate în ultimii trei ani de persoane cunoscute serviciilor franceze de informaţii, cu un trecut fundamentalist notoriu.

Ştiri pe aceeaşi temă

Atentatele de la Paris au atras atenţia asupra problemelor majore cu care se confruntă serviciile de securitate europene în combaterea problemei militanţilor islamişti. Atât „creierul” operaţiunii, cât şi o parte dintre atacatori erau cunoscuţi comunităţilor de informaţii ca jihadişti, prezentând un risc la adresa securităţii publice. 
 
Totodată, reuşita atacului a fost cântărită împotriva celor şase atacuri dejucate de serviciile de informaţii franceze doar pe parcursul acestui an. Această abordare nu are, însă, acoperire la nivelul serviciilor de informaţii, fapt dovedit de bilanţul negru al atacurilor de la Paris. Iar atentatele de săptămâna trecută nu reprezintă primul pas greşit al serviciilor franceze, care au eşuat în preîntâmpinarea a cel puţin cinci atacuri în ultimii trei ani, incluzându-l pe cel de pe 13 noiembrie, dintre care patru executate pe teritoriul său.
 

Toulouse-Montauban 2012: 3 atacuri în 5 zile de către un salafist monitorizat 

În martie 2012, oraşele Toulouse şi Montauban din sudul Franţei au trăit zile întregi de teroare, după ce un etnic algerian în vârstă de 23 de ani, Mohammed Merah, a executat nu mai puţin de 3 atacuri pe durata a 5 zile, atacând cadre militare şi persoane de origine ebraică. Şapte persoane au murit, cinci au fost rănite, iar Merah a fost ucis după un asalt al poliţiei asupra apartamentului său, care a durat aproximativ 30 de ore. 
 
Serviciul domestic francez de informaţii (DCRI) a dezvăluit că Mohammed Merah, împreună cu fratele său, Abdelkader, erau monitorizaţi drept potenţiali fundamentalişti în urma unor vizite ale acestora în Afghanistan şi Pakistan, între 2010 şi 2011, iar Mohammed nu-şi ascundea aderenţa la salafism – unul dintre cele mai tradiţionaliste mişcări ale religiei musulmane, care inspiră activ şi o categorie de jihadişti.
 
Conform BBC, ministrul francez de Interne de la acea vreme, Claude Gueant, a dezvăluit că Merah chiar a fost abordat de către DCRI pentru a explica aceste vizite, arătând agenţilor de informaţii fotografii menite a demonstra faptul că el a efectuat vizitele doar în calitate de turist. Monitorizarea sa a continuat, însă i s-a acordat o prioritate scăzută; Gueant a argumentat că exprimarea şi manifestarea de opinii salafiste nu reprezintă o bază pentru considerarea unei persoane drept pericol public, şi a precizat că Merah era parte a unui val destul de larg de radicalizare religioasă în cadrul comunităţii musulmane din Franţa, la acea vreme.
 
Însă, un document datând din 2006 apărut ulterior în presa franceză, aparţinând serviciilor de informaţii franceze, îl arată pe Merah drept un aderent al unei mişcări jihadiste numite „Forsane Alliza”, la mijlocul anilor 2000. În profilul lui Merah este notat faptul că acesta are „abilitatea de a călători şi furniza asistenţă logistică celorlalţi militanţi, notând că acesta s-a aflat sub monitorizare încă din 2006.
 

Bruxelles 2014: Atac la un muzeu executat de un cunoscut temnicer al Statului Islamic

În mai 2014, un atacator a deschis focul în Muzeul Evreiesc al Belgiei, din capitala Bruxelles, omorând 4 persoane, reuşind să scape de la locul atacului. El a fost prins, mai târziu, de autorităţile franceze într-un tren cu destinaţia Marsilia, după ce asupra sa au fost descoperite o armă automată şi cantităţi mari de muniţie în cadrul unui banal control al unei agenţii anti-drog.
 
Atacatorul a fost identificat drept Mehdi Nemmouche, un alt jihadist monitorizat de către serviciile de informaţii europene. Acesta a executat cinci ani de închisoare în Franţa, pentru jaf armat, iar aproape imediat după ce a fost eliberat a plecat în Siria, acolo unde s-a înrolat în Statul Islamic. 
 
Nemmouche a fost recunoscut de către un jurnalist francez, fost ostatic al Statului Islamic, drept temnicer al său şi al altor prizonieri francezi şi de alte naţionalităţi, printre care se crede că ar fi fost şi americanii James Foley şi Steven Sotloff – doi dintre prizonierii americani executaţi în cunoscutele filmări ale grupării.
 
Cotidianul „Le Monde” a publicat în septembrie 2014 un articol în care cita documente ale DGSI-ului, din care reiese că etnicul algerian ar fi fost monitorizat intens de serviciile de informaţii din Franţa, iar întoarcerea acestuia în Europa era cunoscută autorităţilor. Din câte se pare, el a ajuns în aprilie 2014 în Germania, la Frankfurt, acolo unde a fost recunoscut de poliţia locală, care a informat autorităţile franceze despre întoarcerea sa pe continentul european. Cu toate acestea, urma sa a fost pierdută după acest moment.
 
Tot „Le Monde” susţine că informaţia conform căreia Nemmouche a fost implicat în răpirea unor cetăţeni francezi ar fi fost ascunsă de serviciile secrete pentru a proteja restul potenţialilor ostatici ai Statului Islamic, informaţie confirmată de un jurnalist francez, fost captiv al grupului.
 

Paris 2015: Atacatorii de la Charlie Hebdo, antrenaţi în Yemen şi cu trecut fundamentalist notoriu

Primul atac pe teritoriul Franţei din 2015, soldat cu 11 morţi în redacţia revistei satirice „Charlie Hebdo”, a fost executat de fraţii Cherif şi Said Kouachi, identificaţi ulteriori ca membri ai filialei al-Qaeda în Yemen, iar trecutul lor islamist şi revelaţiile că acesta era cunoscut inclusiv serviciilor de informaţii franceze a ridicat multe întrebări despre posibilităţile de prevenire ale tragediei.
 
Cherif Kouachi fusese deja arestat de două ori pentru activităţi legate de terorism, în trecut. În 2005, el se pregătea să plece în Siria pentru a lupta de partea grupării al-Qaeda împotriva trupelor americane staţionate în Irak, iar monitorizarea sa din închisoare arăta apropierea sa de Djamel Beghal, un fundamentalist cunoscut, condamnat la 10 ani de închisoare pentru că a plănuia executarea unui atentat la ambasada Statelor Unite în Paris, în 2001.
 
Apoi, în 2008, Cherif a mai fost condamnat încă o dată la trei ani de închisoare, de data aceasta cu suspendare, după ce a fost prins ajutând la recrutarea de tineri jihadişti pentru fostul lider al-Qaeda Abu Musab al-Zarkawi. În acelaşi timp, monitorizarea DCRI a dovedit continuarea legăturii dintre Kouachi şi Beghal, până în 2010.
 
Între timp, Cherif Kouachi l-a convins şi pe fratele său, Said, să se radicalizeze, iar cei doi Kouachi au ajuns în Yemen în 2011, acolo unde au primit antrenament într-o tabără al-Qaeda. CIA-ul a susţinut că a oferit informaţii autorităţilor franceze despre prezenţa celor doi la tabăra de antrenament din Yemen. 
 
Însă, după ce fraţii Kouachi s-au întors în Franţa, ei nu au mai intrat în contact cu alţi jihadişti şi păreau să ducă o viaţă normală, evitând orice activitate care i-ar fi adus în vizorul autorităţilor, conform Reuters. Monitorizarea efectivă a DGSI-ului asupra fraţilor Kouachi a încetat în martie 2014, cu aproape un an înainte de atacul de la „Charlie Hebdo”.
 

Trenul Amsterdam-Paris, 2015: Un marocan monitorizat în întreaga Europă deschide focul într-un compartiment de tren

Singurul atentat de pe această listă care nu s-a soldat cu vreun deces, însă a ridicat întrebări importante despre viabilitatea spaţiului Schengen în apărarea împotriva ameninţărilor jihadiste. Pe 21 august 2015, marocanul Ayoub El Khazzani a deschis focul într-un tren Amsterdam – Paris, la puţin timp după intrarea acestuia în Franţa. Atacul s-a soldat doar cu 4 răniţi, după ce pasagerii aflaţi în compartimentul respectiv au reuşit să-l imobilizeze pe El Khaddani. 
 
În urma atacului, s-a aflat că El Khaddani era cunoscut autorităţilor franceze, şi chiar avea un dosar de nivelul „S” - semnalând cel mai ridicat potenţial de pericol public al unei persoane pe teritoriul Franţei. Însă, şi mai îngrijorător era că acesta avea dosare similare în mai multe ţări europene – incluzând Belgia, ţară prin care trenul în care se afla a trecut în drumul către Franţa – şi se afla în registrul Schengen, o listă de persoane care ar trebui monitorizate împărţită de 27 de ţări europene.
 
În februarie 2014, el a fost semnalat serviciilor de securitate franceze de către omologii spanioli drept „un potenţial musulman radicalizat”, cunoscut aderent şi predicator al unei moschei extremiste, iar autorităţile franceze ştiau că acesta a făcut deplasări în Siria, înainte de a se muta pentru câteva luni în Franţa, spre sfârşitul anului 2014. El nu a întreprins activităţi suspecte pe teritoriul francez, locuind apoi alternativ între Belgia şi Germania.
 

Serviciile de informaţii franceze, depăşite numărul mare de posibile ameninţări şi în criză de personal

Un reportaj apărut recent în „The Guardian” susţine că una dintre marile probleme ale serviciilor secrete franceze este lipsa de personal. 
 
Astfel, se estimează că aproximativ 500-600 de persoane lucrează în serviciile de informaţii din Hexagon, iar aceştia ar trebui să monitorizeze aproximativ 11.000 de persoane care prezintă un risc la adresa securităţii naţionale. Conform sursei citate, o operaţiune de monitorizare a unei persoane timp de 24 de ore ar angrena între 30 şi 40 de persoane. 
 
Însă, chiar şi presupunând prin absurd că o astfel de monitorizare ar putea fi realizată de o singură persoană, tot se ajunge la o nevoie de a selecta indivizii care par a reprezenta cel mai mare pericol la adresa securităţii publice. În acelaşi timp, şi persoanele care nu prezintă un risc la fel de ridicat ar trebui monitorizate la un nivel mai puţin intens, deoarece se pot transforma, în orice moment, într-o ameninţare serioasă.
 
Acest proces de selecţie a priorităţilor înseamnă şi că, precum în cazul fraţilor Kouachi, persoane cu antecedente multiple şi care prezintă un risc ridicat pot avea prioritatea scăzută, în cazul unei perioade de inactivitate – o lacună foarte periculoasă şi uşor de exploatat pentru grupările teroriste.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările