Erdogan-Merkel: cum înghiţi broscoiul în relaţiile internaţionale când o cere interesul naţional

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Angela Merkel şi Recep Tayyip Erdogan FOTO EPA-EFE/CLEMENS BILAN
Angela Merkel şi Recep Tayyip Erdogan FOTO EPA-EFE/CLEMENS BILAN

Recenta şi controversata vizită a Preşedintelui Recept Tayyip Erdogan în Germania a făcut deja epocă şi a marcat câteva schimbări substanţiale în evoluţiile din relaţiile dintre cele două state, mai mult, dintre Turcia şi Uniunea Europeană.

Critic fervent al Occidentului, în ultima vreme, cu precădere după tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016, Preşedintele turc a fost obligat de situaţia internă să-şi limiteze substanţial opiniile şi să-şi nuanţeze poziţiile, chiar dacă toate apariţiile sale publice au fost marcate de aceleaşi declaraţii dure şi intransigente la adresa gestionării situaţiei kurzilor, a PKK – recunoscută ca organizaţie teroristă în Vest, dar fără a atribui apartenenţa oricărui etnic kurd la această organizaţie – dar mai ales a reţelei gulleniste, cu numeroşi intelectuali refugiaţi în Occident şi ceruţi de Turcia spre a fi extrădaţi, sub acuzaţii de terorism.

Totuşi, Erdogan a beneficiat de o vizită de stat completă în Germania, acolo unde a mers pentru a aplana diferenţele de abordări şi a relansa relaţiile, în condiţiile unei situaţii economice complicate: lira a scăzut 40%, inflaţia a depăşit toate aşteptările, sancţiunile americane au produs răni substanţiale economiei turce. Şi a fost vorba doar despre un avertisment, iar banii împrumutaţi de Qatar sunt doar un simbol de solidaritate, nicidecum o soluţie. Astfel, Ankara şi Berlinul au demonstrat că pot marca foarte clar nevoia angajării în dialog şi cooperare, ba chiar că sunt obligate, condamnate cu executare să procedeze astfel prin interesele comune pe care le au.

Vizita a fost marcată de numeroase proteste, atât la Berlin, cât şi la Koln, acolo unde s-a inaugurat o moschee relevantă pentru comunitatea turcă, deşi asociaţia care o gestionează e acuzată de propagandă pro-Erdogan. În plus, în Bavaria, Umit Acar, un kurd german şi-a dat foc, murind prin auto-incendiere, lăsând în schimb un clip video în care reproşează Germaniei că armele sale vândute Turciei ajută la uciderea kurzilor în Siria, Irak şi în Turcia însăşi. Controversele vizitei vin şi de la un pretins salut al Frăţiei Musulmane, făcut de preşedintele turc, gest surprins aparent de fotografi şi distribuit pe reţelele de socializare, fiind vorba despre o organizaţie susţinută de Erdogan în Egipt, dar considerată organizaţie teroristă în Germania şi Occident. În plus, Erdogan a venit cu o listă de 69 de persoane pentru care cere extrădarea, între care intelectuali şi jurnalişti, avocaţi şi personalităţi refugiate în Germania, acuzate de terorism de către regim.

Cancelarul Angela Merkel nu s-a arătat impresionată de aceste solicitări, din contra, la conferinţa de presă comună a marcat explicit lucrurile comune şi lucrurile care sunt în profundă divergenţă între cele două state şi apărând iniţiativa de a-l primi pe Preşedintele Erdogan. Între temele comune sunt lupta împotriva terorismului, problema refugiaţilor (în care Turcia joacă un rol major) şi apartenenţa statelor la NATO. De partea cealaltă, la divergenţele profunde se înscriu libertatea presei, statul de drept şi încălcarea drepturilor omului în Turcia, inclusiv cei 5 cetăţeni germani captivi în Turcia din motive politice, după represiunea majoră desfăşurată după tentativa de lovitură de stat.

Cea mai importantă realizare a doamnei Merkel, probabil piatra de hotar care a generat această vizită de stat, vine din întâlnirea-summit pe tema Siriei ce a fost aranjată pentru luna viitoare, în formatul Turcia-Franţa-Germania-Rusia.

Pe de altă parte, la conferinţa de presă, Preşedintele Erdogan a ameninţat că nu va participa dacă Can Dündar, redactorul şef al Cumhiriet, va fi prezent. Jurnalistul refugiat în Germania a ales să absenteze pentru a permite derularea acestei conferinţe, respingând că ar fi spion şi că ar fi divulgat secrete de stat atunci când a acuzat serviciile secrete turce MIT că ar fi livrat arme Daesh, autointitulată Stat Islamic. Mai mult, jurnalistul s-a aflat pe lista celor 69 a căror extrădare pentru terorism e cerută de Turcia. La conferinţa de presă, un alt jurnalist a fost scos în linişte afară, după ce a expus un tricou care cerea eliberarea jurnaliştilor turci încarceraţi de Erdogan.

Cancelarul Angela Merkel a comunicat explicit că doreşte să păstreze relaţiile cu Turcia în contextul sancţiunilor americane care împing Ankara în braţele Rusiei. În plus, sprijinul economic vine şi din interdependenţa economică şi strategică a Europei cu Turcia, din problema refugiaţilor, dar şi din tema cea mai sensibilă a dezvoltărilor din Siria.

Astfel, cea mai importantă realizare a doamnei Merkel, probabil piatra de hotar care a generat această vizită de stat, vine din întâlnirea-summit pe tema Siriei ce a fost aranjată pentru luna viitoare, în formatul Turcia-Franţa-Germania-Rusia. Un format ce permite şi Turciei să reechilibreze solicitările Rusiei, şi să-şi apere interesele în Idlib, evitând un atac general al regimului susţinut de Rusia în regiune, permite şi Europei, Franţei şi Germaniei, să-şi calibreze solicitările privind reîntoarcerea refugiaţilor, susţinând astfel Turcia, chiar dacă discuţia de perspectivă privindu-l pe Al Assad revine în termenii retragerii sale de la conducerea statului, în ciuda câştigurilor dobândite cu sprijinul Rusiei şi a Iranului, respective a miliţiilor şiite.

Absenţa lui Donald Trump din formula de summit relevă faptul că toţi cei în cauză ar putea aborda nuanţat problema retragerii Iranului de pe teren, temă de prim plan în solicitările americane faţă de Rusia, inclusiv la Helsinki, dar care vizează, în egală măsură, interesele Israelului - scuturat în ultima vreme de controversele legate de doborârea avionului militar de supraveghere electronică rus, lovit de artileria siriană, când vâna 4 avioane israeliene ce lansaseră un atac în Latakia. Abordarea europeano-turco-rusă permite ca avantajele economice prezervate de europeni şi de Rusia în acordul nuclear JCPOA cu Iranul, să fie completate de avantaje strategice în favoarea Iranului în Siria, care să compenseze pierderile provocate de sancţiunile americane. Un joc controversat şi riscant, dacă el se va derula în aceşti termeni.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite