A grăbit declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial (după ce s-a speriat, în 1936-1937, că ar putea fi bolnav de cancer) tocmai pentru a putea conduce ostilităţile înainte de senectute. 
 
A doua cale prin care tiraniile ajung la apogeul propriei nebunii este scleroza şi degenerarea pe fondul îmbătrânirii la putere. Şi a îmbătrânirii în rele. Maniera Ceauşescu – mai comună, de altfel. În anii 1970, Ceauşescu era mai lucid şi rezonabil decât în 1989, când creierul probabil că i se atrofiase pe fondul bolii şi orice urmă de umanitate dispăruse din el după atâtea decenii de exercitare a puterii (puterea absolută corupe în mod absolut, dar puterea absolută şi nelimitată în timp corupe în mod criminal şi, adeseori, genocidar).
 
În mod evident, Belarusul şi Rusia sunt state în care tirania – nelimitată în timp – îmbătrâneşte urât în rele. În maniera Ceauşescu. Acelaşi pattern: uciderea disidenţilor peste hotare, teroare şi represiune acasă, ieşirea tot mai accentuată din sistemul internaţional şi din lumea civilizată, sărăcie, propagandă. 
 
În mod paradoxal, pe noi ne-a ajutat să scăpăm de Ceauşescu – între alţii – un lider rezonabil şi reformist de la Kremlin. Pe Lukanşenko îl va ţine necondiţionat la putere un alt lider de Kremlin, care nu e nici rezonabil, nici reformist; dimpotrivă, e ca Lukaşenko – doar mai puternic şi mai calculat –, iar cei doi se legitimează reciproc. Lukaşenko l-a capturat pe Protasevici, Putin îl are pe Navalnîi; Lukaşenko a capturat un avion de linie cu mijloace teroriste şi militare, Putin a folosit un avion de linie pentru un asasinat politic. Se-aseamănă, se-adună, se sprijină.       
 
  II
Zidul Berlinului a fost ridicat pentru a ascunde oamenilor captivi în lagărul socialist binecuvântările Occidentului: libertatea, normalitatea, prosperitatea. Mii de germani, polonezi, români, cehoslovaci ar fi fugit zilnic în Vest dacă ar fi avut posibilitatea, lăsându-i în Est numai pe nomenclaturiştii şi kgb-iştii de toate tipurile.
Azi, noul Zid trece prin Belarus şi prin parţile ocupate ale Ucrainei. Nu mai este un zid fizic, ci unul asigurat doar de teroarea politică (în Belarus) şi militară (în Ucraina). Scopul acestui zid este protejarea regimului de la Kremlin de influenţa ideologică a Occidentului şi garantarea spaţiului militar rus dinspre NATO. În acest scop, cetăţenii din Belarus şi din estul Ucrainei sunt, în felul lor, capturaţi precum pasagerii cursei Ryanair în care călătorea Protasevici. Ei nu au dreptul să aleagă libertarea şi Occidentul, ţările lor fiind considerate un bun strategic rus. 
 
   III 
Putin şi Biden se vor întâlni în curând la Geneva. Cu o agendă amplă: Navalnîi, Ucraina, Belarus, Crimeea, Marea Neagră, Nord Stream II, Orientul Mijlociu etc. Iar la Geneva Putin va utiliza, foarte probabil, avantajul de a avea sub control un tiran mai ciudat şi mai puţin lucid decât el. Nu va ceda în nicio direcţie strategică, nu va renunţa la Navalnîi, dar se va oferi să ajute la salvarea, poate chiar la eliberarea lui Protasevici. Putin tocmai a capturat, cu mâna lui Lukaşenko, un asset de negociere care îi va pemite, cu alte cuvinte, să pară rezonabil şi concesiv la Geneva...