Gazele naturale, pilon de stabilitate în tranziția energetică. Care sunt cele mai mari avantaje ale României

Gazele naturale rămân, cel puțin pe termen mediu, un pilon de stabilitate în tranziția energetică, România fiind avantajată atât din punct de vedere al resurselor, cât și de combinația dintre producție, infrastructură și poziționare regională. Stabilitatea costurilor nu depinde de un singur factor, ci de modul în care aceste elemente sunt utilizate împreună. 

Producția internă reduce dependența de importuri. Foto Shutterstock

Este una dintre temele ce vor fi discutate în cadrul evenimentului Energy Forward 2026, organizat de „Adevărul” la data de 5 mai 2026, la Sheraton Bucharest Hotel, începând cu ora 09:00. Participarea se realizează prin completarea formularului disponibil pe pagina oficială a evenimentului: Înscriere la Energy Forward 2026.

Cel de-al doilea panel - Gaze naturale: pilon de stabilitate în tranzitia energetică – va dezbate rolul producției interne, al infrastructurii și al pieței în menținerea unui nivel predictibil al costurilor. 

În contextul tranziției energetice, gazele naturale ocupă un rol intermediar esențial între sistemele bazate pe combustibili fosili și cele dominate de surse regenerabile. Ele sunt considerate un „combustibil de tranziție” deoarece oferă flexibilitate, stabilitate și capacitatea de a susține producția de energie atunci când sursele regenerabile sunt intermitente. 

Producția internă: avantaj strategic, dar în scădere temporară

România se numără printre puținele state europene cu producție semnificativă de gaze naturale. În 2025, producția internă s-a situat în jurul valorii de 7,5 milioane tone echivalent petrol, marcând o ușoară scădere de aproximativ 0,9% față de anul anterior.

Această scădere nu este însă structurală, ci mai degrabă rezultatul maturizării zăcămintelor existente. Estimările oficiale indică o revenire treptată, cu o creștere medie anuală de aproximativ 1,7% până în 2027, pe fondul dezvoltării unor noi capacități de producție.

Din perspectiva stabilității costurilor, producția internă are un rol esențial. Gazele extrase local nu sunt complet izolate de prețurile europene, dar oferă un grad mai mare de control asupra costurilor, în special dacă sunt utilizate prin contracte pe termen lung sau în sectoare strategice.

Iar dezvoltarea unor proiecte offshore majore din Marea Neagră poate schimba semnificativ balanța, reducând dependența de importuri și contribuind la stabilizarea prețurilor interne.

Infrastructura: rețele și stocare pentru echilibru

Al doilea pilon al stabilității este infrastructura, care include rețelele de transport și distribuție, dar mai ales capacitățile de stocare. România dispune de un sistem relativ bine dezvoltat în acest sens, în special în ceea ce privește depozitele subterane de gaze.

Capacitatea totală de înmagazinare este de aproximativ 2,8–2,9 miliarde metri cubi, iar în 2025 depozitele au fost umplute în proporție de peste 90%, ajungând la circa 2,59 miliarde metri cubi înainte de sezonul rece.

În unele perioade, gradul de umplere a depășit chiar 95%, peste media Uniunii Europene, ceea ce indică o capacitate solidă de pregătire pentru vârfurile de consum din sezonul rece.

Rolul acestor depozite este esențial pentru predictibilitatea costurilor. Gazele pot fi achiziționate și stocate în perioadele de preț scăzut (de regulă vara) și utilizate în perioadele de consum ridicat (iarna), reducând astfel expunerea la fluctuațiile sezoniere ale pieței.

În plus, infrastructura de transport și distribuție permite integrarea României în piața regională, facilitând atât importurile, cât și exporturile. Această conectivitate crește securitatea aprovizionării, dar poate amplifica și transmiterea fluctuațiilor externe, dacă nu este echilibrată de producție internă și stocare.

Piața gazelor: între liberalizare și nevoia de stabilitate

Al treilea element este modul în care funcționează piața gazelor. România are o piață liberalizată, integrată în sistemul european, ceea ce înseamnă că prețurile sunt influențate de dinamica regională.

Această integrare are avantaje – acces la surse diverse și flexibilitate – dar și dezavantaje, în special transmiterea rapidă a volatilității externe. Creșterea importurilor în perioadele de deficit intern este un exemplu clar al modului în care piața reacționează la dezechilibre.

Pentru a crește predictibilitatea costurilor, sunt esențiale câteva mecanisme:

• contractele pe termen lung, care pot stabiliza prețurile pentru consumatori și industrie;
• utilizarea stocării ca instrument comercial, nu doar de securitate;
• diversificarea surselor de aprovizionare, inclusiv prin producția internă și importuri din mai multe direcții.

În plus, intervențiile temporare ale statului (precum schemele de plafonare) pot atenua șocurile pe termen scurt, dar nu înlocuiesc nevoia unor mecanisme structurale de stabilizare.

Cum contribuie cele trei elemente la stabilitatea costurilor

Privite împreună, producția internă, infrastructura și piața formează un sistem interdependent.

• Producția internă reduce dependența de importuri și oferă un anumit control asupra costurilor.
• Infrastructura, în special depozitele, permite gestionarea diferențelor dintre cerere și ofertă și amortizarea fluctuațiilor sezoniere.
• Piața, prin mecanismele sale, determină modul în care aceste avantaje sunt reflectate în prețurile finale.

Potrivit experților, dacă aceste trei componente sunt corect echilibrate, România poate reduce viteza cu care șocurile externe se transmit în economie. Dacă nu, chiar și un nivel ridicat de producție internă nu va împiedica volatilitatea prețurilor.