Cea de-a şaptea producţie din seria începută în anul 2000 – dacă o includem şi pe cea dedicată anul trecut exclusiv lui Wolverine, deşi a fost considerată un rebut –, „X-Men: Days of Future Past“, titlu tradus la noi prin „X-Men: Viitorul este trecut“, marchează în primul rând reîntoarcerea la cârmă a regizorului Bryan Singer. Este cel care a realizat primele două filme ale francizei, în 2000 şi respectiv 2003, după care a abandonat în favoarea unor regizori teoretic mai puţin înzestraţi.

Sirenele entertainment-ului

După cum se ştie, Synger s-a afirmat în 1995 cu un thriller extrem de neconvenţional, „Suspecţi de serviciu“ / „Usual Suspects“, pentru ca ulterior să se lase vrăjit de deliciile divertismentului la scară mare şi cu mulţi bani. Newyorkezul a realizat astfel, din 2000 încoace, pe lângă cele două „X-Men“-uri, filme de mare buget destul de criticate şi fără prea mult lipici la public.

Este vorba despre „Superman Returns“ (2006), continuare instantaneu uitată de fanii personajului, „Valkyrie“ (2008), film istoric cu ambiţii dar mai degrabă ratat, şi puerilul „Jack şi uriaşii“, de anul trecut. Acum, Synger reia seria „X-Men“, căreia, în mod suprinzător, reuşeşte să-i dea, poate pentru prima oară, un conţinut cu adevărat matur, atât la nivel narativ, cât şi la nivel cinematografic.

Universul Marvel

Mutanţii din serie, aşa-numiţii X-Men, sunt printre cele mai de succes personaje provenind din universul benzilor desenate Marvel, dovadă stând numeroasele adaptări ale întâmplărilor imaginate iniţial pe hârtie şi, acum, longevitatea şi aprecierea de care se bucură seria de filme pentru marele ecran. Poate doar Peter Parker, aşa-zisul Om-Păianjen, să fie, dintre produsele Marvel, mai cunoscut şi mai popular decât aceşti mutanţi.

Secretul este că X-Men posedă în cel mai înalt grad ceea ce a făcut specificul şi valoarea benzilor desenate Marvel: ambiguitatea morală a personajelor principale, amestecul de bine şi de rău la nivelul fiecăruia dintre supereroii imaginaţi, care în alte părţi sunt destul de plaţi la nivel psihologic. Nu este şi cazul produselor Marvel Comics.

Capcana evoluţiei

Peliculele din seria „X-Men“ seamănă mai degrabă cu un mecanism care funcţionează în mod impecabil, atât la nivel propriu-zis tehnic cât şi la cel al poveştii. Oarecum într-un mod similar cu cele din seria „Transformers“, dar cu un nivel de profunzime şi de complexitate departe de puerilitatea acelora. În acest mecanism perfect, Bryan Singer introduce atât emoţie, cât şi teme de meditaţie, reuşind să facă, poate pentru prima oară, personajele cu adevărat interesante.

Universul „X-Men“ răstoarnă, în mod ingenios, felul în care privim chestiunile legate de evoluţia speciei. Suntem obsedaţi de faptul că am putea evolua în ceva superior, dar este posibil ca, atunci când acest lucru chiar se va întâmpla, să-l privim cu teamă şi ca pe o posibilă ameninţare. Ne este teamă să evoluăm pentru că, de fapt, ne este teamă de noi înşine? Pe lângă aceste teme, comune întregii serii, „X-Men: Viitorul este trecut“ o introduce şi pe cea a călătoriei în timp, împreună cu teribilele paradoxuri temporale pe care aceasta le generează.

Cu mintea în 1973

În viitorul apropiat, planeta este aproape pustiită de războiul dintre mutanţi şi oamenii obişnuiţi, care şi-au creat eficientele maşini de ucis numite Santinele. Rămaşi într-o dureroasă minoritate, mutanţii decid să-l trimită înapoi în timp, în anul 1973, pe Logan / Wolverine (Hugh Jackman), pentru a opri războiul încă din faşă, din momentul său originar. Mai exact, conştiinţa actuală a acestuia va ocupa, o vreme, corpul său fizic din trecut.

Împreună cu variantele mai tinere ale profesorului Charles Xavier (James McAvoy) şi ale neînduplecatului său inamic Eric Lehnsherr / Magneto (Michael Fassbender) – cunoscuţi din precedentul „X-Men: First Class“ (2011) –, călătorul în timp Logan trebuie s-o împiedice pe tenacea Raven / Mystique (Jennifer Lawrence) să-l asasineze pe maleficul om de ştiinţă dr. Bolivar Trask (Peter Dinklage, piticul din „Urzeala tronurilor“), moment care a declanşat tot conflictul dintre oameni şi mutanţi.

Frumuseţe science-fiction

Un alt atu al filmului este prezenţa, în fiecare dintre roluri, a multor actori foarte buni, deja consacraţi sau tineri talentaţi, ceea ce permite aprofundarea psihologică a personajelor, fiecare individualizat serios încă din faza de scenariu. „X-Men: Viitorul este trecut“ are momente de mare frumuseţe, vizuală şi narativă, pe care trebuie să le descoperiţi la cinema.

Astfel de momente rafinate artistic, ca şi temele de meditaţie, filozofică şi ştiinţifică, pe care le propune o asemenea poveste, sunt posibile numai în genul atât de hulit numit science-fiction. După cum se ştie, arhetipurile se observă cel mai bine în cultura populară, nu în cultura „mare“, canonică, iar acesta este cazul şi aici. Toate aceste izbânzi, cinematografice şi nu numai, fac din „X-Men: Viitorul este trecut“ unul dintre cele mai bune science-fiction-uri care-şi merită numele din ultimii ani.

Info

X-Men: Viitorul este trecut / X-Men: Days of Future Past (SUA-Marea Britanie, 2014)
Regia: Bryan Singer
Cu: Hugh Jackman, James McAvoy, Michael Fassbender, Jennifer Lawrence
Rulează la: Cinema City Sun Plaza

4 stele