O nouă criză mondială se profilează la orizont. Semnalele de alarmă care o anunță

Semnalele care au precedat colapsul din 2008 reapar, aproape oglindit, în economia globală: fonduri care limitează retragerile, datorii tot mai opace în zona creditului privat, prețuri la energie în creștere și piețe financiare care ignoră riscurile. De la prăbușirea Lehman Brothers până la blocajele actuale din Strâmtoarea Hormuz și boom-ul speculativ din S&P 500, tabloul începe să semene tot mai mult cu cel dinaintea ultimei mari crize — diferența este că, de această dată, lumea intră în furtună cu mai puțin spațiu de reacție.

O nouă criză financiară se profilează la orizont. Foto Shutterstock

O amplă analiză efectuată de BBC subliniază similitudinile dintre semnalele apărute înaintea crizei din 2008 și cele care prevestesc acum o nouă criză financiară.

Pe 15 septembrie 2008, Bobby Seagull a ajuns la biroul său din Canary Wharf puțin înainte de ora 6 dimineața. Avea să fie ultima zi în care punctualitatea mai conta. Lucra ca trader la Lehman Brothers, o bancă americană aflată deja în plin colaps.

Cu o seară înainte, apăruseră la știrile din SUA informații despre iminenta depunere a cererii de faliment. În Marea Britanie, însă, nimeni nu știa exact ce înseamnă asta în practică, așa că angajaților li s-a spus pur și simplu să vină la muncă „ca de obicei”. Dimineața respectivă a fost, după cum o descrie Bobby, „haos pur”. Comunicarea cu colegii din SUA dispăruse complet, telefoanele nu mai erau preluate, iar atmosfera devenise rapid una de dezorganizare totală. Unii angajați au început chiar să ia obiecte din birou, precum tablouri, justificând gestul prin faptul că li se datorau bani sau acțiuni.

Anticipând că situația s-ar putea transforma într-un dezastru, Bobby își luase măsuri de precauție. În ultima zi, își cumpărase chiar un cărucior de cumpărături, iar în vara acelui an, pe fondul unei neliniști generale, își golise cardul de la automatul de vânzare — aproximativ 300 de lire — pe ciocolată. Motivația era simplă: dacă sistemul bancar sau automatele nu ar mai funcționa, cardul devenea inutil.

În final, la fel ca mii de colegi, și-a pus cariera într-o cutie de carton — o imagine care avea să devină simbolică pentru criza financiară globală. Prăbușirea Lehman Brothers a declanșat una dintre cele mai profunde recesiuni de după Al Doilea Război Mondial, cu mii de companii falimentate și milioane de locuri de muncă pierdute.

Semnalele de alarmă din 2026

Astăzi, pe „tabloul de bord” al economiei globale reapar semnale de alarmă care îi fac pe mulți să se întrebe dacă lumea se apropie de o nouă criză financiară. Întrebarea nu este doar cum ar putea arăta aceasta, ci și dacă, într-un context internațional mai tensionat decât în 2008, factorii de decizie mai au instrumentele necesare pentru a o gestiona.

Înaintea crizei din 2008 au existat semnale timpurii, mai ales în sectorul creditelor ipotecare riscante din SUA. În 2007, aceste investiții au început să se prăbușească pe măsură ce proprietarii de locuințe nu și-au mai putut plăti ratele. Fonduri administrate de Bear Stearns, BNP Paribas și alte instituții fie au înghețat retragerile, fie au fost lichidate. Aceste episoade au fost primele semne ale unei crize sistemice mult mai adânci. Pe măsură ce neîncrederea s-a extins, băncile au încetat să se mai împrumute între ele, declanșând o „criză a creditului” care s-a propagat la nivel global.

În prezent, apar semnale similare, dar într-o zonă diferită: piața creditului privat. Mari administratori de active precum BlackRock, Blackstone, Apollo Global Management și Blue Owl Capital au raportat pierderi sau au limitat retragerile investitorilor din fonduri care acordă împrumuturi în afara sistemului bancar tradițional.

Îngrijorările economiștilor

Sarah Breeden, viceguvernator al Bank of England responsabil pentru stabilitate financiară, avertizează că această piață a crescut rapid, este puțin înțeleasă și nu a fost testată într-o criză majoră. În opinia ei, există „ecouri” ale crizei din 2008: expunere ridicată la datorie, opacitate, complexitate și interconectare cu restul sistemului financiar. Mai mult, multe dintre împrumuturile acordate sunt ele însele finanțate prin alte împrumuturi, creând un efect de levier stratificat, care poate amplifica pierderile.

Aceleași îngrijorări sunt exprimate și de Mohamed El-Erian, consilier economic al Allianz și fost CEO al PIMCO. El consideră că riscurile sunt subestimate și că există fragilități în sistemul financiar care nu sunt suficient înțelese. În opinia sa, tocmai reglementările mai stricte impuse băncilor după 2008 au dus la dezvoltarea accelerată a creditului privat, care a umplut golul lăsat de instituțiile tradiționale. Problema este că abundența de capital poate duce la decizii riscante, iar într-un scenariu negativ, retragerile simultane de capital pot destabiliza întregul sistem.

Nu toată lumea vede însă lucrurile la fel. Larry Fink respinge ideea că creditul privat ar reprezenta un risc sistemic major, susținând că problemele actuale afectează doar o mică parte a pieței și că sistemul financiar este mult mai solid decât în 2008.

Criza energetică actuală este severă

Un alt posibil factor de risc este energia. Înaintea crizei din 2008, prețul petrolului Brent a crescut de la aproximativ 50 la 147 de dolari pe baril, alimentat de cererea globală și tensiuni geopolitice. Astăzi, petrolul a revenit peste pragul de 100 de dolari, pe fondul tensiunilor legate de Iran și al blocajelor din Strâmtoarea Hormuz, una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. Fatih Birol, directorul International Energy Agency, a descris situația drept cea mai gravă criză de securitate energetică din istorie, chiar mai severă decât șocurile din 1973, 1979 și 2022 la un loc.

În paralel, piețele financiare par deconectate de aceste riscuri. Bursele sunt aproape de maxime istorice, iar evaluările din sectorul tehnologic sunt susținute de boom-ul inteligenței artificiale. Peste 2 trilioane de dolari au fost investiți în acest domeniu, într-un fenomen descris de Bill Gates drept o „frenezie”. În același timp, aproximativ 37% din indicele S&P 500 este concentrat în doar șapte companii majore, inclusiv Nvidia, Microsoft, Alphabet și Amazon. O corecție severă în acest segment ar afecta nu doar investitorii, ci și fondurile de pensii și încrederea generală în economie, similar cu prăbușirea bulei dotcom din 2000.

Cât de pregătită este lumea de o nouă criză?

Rămâne, însă, întrebarea esențială: cât de pregătite sunt autoritățile pentru o nouă criză? În 2008, guvernele și băncile centrale au intervenit masiv, salvând băncile și reducând dobânzile într-un efort coordonat. Astăzi, spațiul de manevră este mai limitat. Datoria publică este mult mai mare, iar capacitatea statelor de a interveni este redusă. International Monetary Fund avertizează că „spațiul politic a fost erodat”, iar coordonarea internațională este mai slabă decât în trecut.

În plus, contextul geopolitic este mult mai fragmentat. Dacă în 2008 liderii globali au colaborat strâns, inclusiv în cadrul G20, astăzi tensiunile comerciale, conflictele militare și politicile protecționiste fac cooperarea mai dificilă. Gordon Brown a subliniat în repetate rânduri că tocmai colaborarea internațională a prevenit o depresiune globală în urmă cu aproape două decenii.

Există totuși și elemente de reziliență. Băncile sunt mai bine capitalizate decât în 2008 și au rezerve mai mari de lichiditate. Chiar și așa, avertizează Mohamed El-Erian, riscul nu este neapărat o repetare identică a crizei financiare, ci amplificarea vulnerabilităților existente, care ar putea împinge economia globală într-o nouă recesiune.

Iar dacă acest scenariu se materializează, impactul nu va fi distribuit uniform, conchide BBC. Ca în orice criză, cele mai afectate vor fi segmentele cele mai vulnerabile ale populației — cele cu cea mai mică capacitate de adaptare și cele mai expuse la șocuri economice.