Analiză De ce mai multă energie regenerabilă nu înseamnă neapărat facturi mai mici

Expansiunea rapidă a energiei regenerabile promite energie ieftină și independență, dar realitatea sistemelor energetice moderne arată contrariul: fără sincronizare și integrare într-un sistem flexibil, surplusul de producție devine o problemă, iar costurile se mută în facturile consumatorilor.

Creșterea producției de energie regenerabilă nu garantează micșorarea facturilor. Foto Pixabay

Problema energiei regenerabile nu mai este producția, ci capacitatea sistemului de a o gestiona inteligent. După ani în care costurile ridicate reprezentau principala barieră, energia eoliană și solară au devenit dominante. Însă, acest succes a generat un efect secundar major: producția apare simultan și nu ține cont de dinamica cererii. Așa cum arată analiza realizată de Boston Consulting Group (BCG), „sursele regenerabile produc, de regulă, electricitate în același timp”, ceea ce duce la situații în care „cantități mari de energie sunt injectate simultan în rețea”.

Pe de altă parte, expertul în energie Dumitru Chisăliță spune că, în teoria politicienilor, creșterea producției de energie regenerabilă înseamnă soare, independență energetică și facturi mai mici. „În practică, fără reforme reale, înseamnă exact opusul: energie foarte ieftină când nu ai nevoie și foarte scumpă când ai nevoie cel mai mult”, a declarat specialistul.

Consecința este un fenomen din ce în ce mai frecvent în Europa: prăbușirea prețurilor în perioadele de surplus. Raportul subliniază că, atunci când producția mare coincide cu cerere redusă, „prețurile scad brusc și pot deveni chiar negative — ceea ce înseamnă că producătorii ajung să plătească pentru a livra energia”. Această „auto-canibalizare a valorii” a dus deja la pierderi de peste 14 miliarde de euro pentru producătorii de energie regenerabilă din Uniunea Europeană într-un singur an.

Energia regenerabilă este produsă când consumul e mic

În ce privește România, Dumitru Chisăliță punctează că, în scenariul unei extinderi accelerate a capacității solare, producția este „concentrată brutal între orele 10:00 și 16:00”, exact atunci când consumul nu este la maxim. Rezultatul este inevitabil, spune expertul: „supraofertă la prânz, colaps de preț, uneori chiar prețuri negative”.

Problema apare, însă, în cealaltă parte a zilei. Când soarele apune și consumul crește, sistemul trebuie să compenseze rapid lipsa producției regenerabile. În aceste intervale, „între 18:00 și 22:00, când consumul explodează și soarele dispare, sistemul trebuie susținut de gaze, hidro, importuri sau baterii”. Acolo, de fapt, „se face prețul real, nu la prânz”. Astfel, ieftinirea aparentă din timpul zilei este compensată și adesea depășită de costurile ridicate din orele de vârf.

Altfel spus, dezechilibrul dintre momentul producției și cel al consumului este problema centrală.

„Dar energia electrică nu este o marfă oarecare. Nu o poți stoca ieftin la scară mare. Nu o poți produce când vrei și consuma când ai chef fără infrastructură. Așa că ceea ce câștigi la prânz pierzi seara — și nu doar că pierzi, ci plătești mai mult”, punctează Chisăliță, adăugând că, în lipsa infrastructurii adecvate, sistemul oscilează între exces și deficit, generând volatilitate și costuri suplimentare.

Flexibilitatea bate capacitatea

De aici rezultă o schimbare de paradigmă. După cum sintetizează raportul BCG, „următoarea provocare majoră nu mai este extinderea capacităților regenerabile cu orice preț, ci creșterea flexibilității sistemului energetic”. Cu alte cuvinte, valoarea energiei regenerabile nu este dată de cât de mult se produce, ci de cât de bine este integrată în sistem.

Și expertul Dumitru Chisăliță a punctat că problema nu este producția de energie cu ajutorul fotovoltaicelor, ci sistemul în care integrezi această energie, pentru că fără investiții coordonate în rețele, stocare și mecanisme de piață, adăugarea de capacitate nouă poate agrava dezechilibrele existente. „Dacă introduci 8.000 MW într-un sistem nepregătit, nu faci tranziție energetică. Faci congestie”, a declarat Chisăliță.

Chisăliță:  mesajul politic „punem regenerabile și scade factura” este fals

Expertul în energie Dumitru Chisăliță subliniază nevoia de „baterii”, „rețele adaptate”, „tarife dinamice” și „consum flexibil”. În ambele cazuri, cheia este adaptarea sistemului la variabilitatea inerentă a regenerabilelor.

„Ideea simplistă că „punem regenerabile și scade factura” este nu doar naivă, ci periculoasă. Pentru că ignoră costul real: costul de integrare.

Rețelele trebuie întărite. Bateriile trebuie construite. Sistemul trebuie digitalizat. Trebuie capacități de rezervă. Trebuie piețe funcționale. Trebuie consum flexibil.

Toate acestea costă. Mult. Și cine plătește? Nu investitorul în solar. Nu statul abstract. Ci consumatorul final, prin tarife, taxe, servicii de sistem și marje de risc.

Adevărul este incomod: solarul ieftinește energia brută, dar scumpește sistemul dacă nu este integrat corect. Diferența dintre un sistem inteligent și unul haotic nu este ideologică. Este contabilă.

Într-un scenariu bine gestionat, factura casnică ar putea rămâne în zona 0,95–1,45 lei/kWh. Nu ieftin, dar stabil.

Într-un scenariu prost gestionat, aceeași factură poate urca la 1,50–2,55 lei/kWh.

Adică exact opusul promisiunii inițiale”, arată Chisăliță.

Potrivit acestuia, mesajul politic „punem regenerabile și scade factura” este fals. „Mesajul realist ar fi:  fără reforme, prețurile cresc mult; cu reforme, cresc mai puțin sau se stabilizează; abia după amortizarea investițiilor și funcționarea corectă a sistemului pot scădea real”, a spus acesta.

Soluțiile propuse de experții BCG

▪ Investițiile în energie regenerabilă ar trebui planificate nu doar în funcție de capacitatea instalată, ci și de valoarea pe care o aduc sistemului. Este important ca centralele să producă energie acolo și atunci când este cea mai mare nevoie. De exemplu, orientarea panourilor solare mai mult spre vest poate muta producția către după-amiază și seară, când cererea este mai mare, și reduce producția la prânz, când există deja surplus.

▪ Producția regenerabilă trebuie gestionată activ: în anumite situații, reducerea deliberată a producției poate fi o decizie rațională. Sistemele de stimulente trebuie astfel concepute încât să nu recompenseze producerea de surplus inutil.

▪ Flexibilitatea pe partea de consum trebuie încurajată, de exemplu prin tarife dinamice, diferențiate în funcție de oră, pentru consumatorii care își pot ajusta consumul. Această flexibilitate depinde mai puțin de investiții majore și mai mult de coordonare de piață, comunicare și stimulente economice corect concepute.

▪ Reglementarea și planificarea sistemului trebuie să ia tot mai mult în calcul atât flexibilitatea pe termen scurt, cât și pe termen lung. Volatilitatea în creștere face ca riscurile rare, dar cu impact mare, să devină mai importante. Valoarea la nivel de sistem a soluțiilor care le pot gestiona — precum extinderea rețelei sau capacitățile de rezervă — este în creștere.

Sistemul energetic al viitorului va fi, prin natura sa, mai volatil. Obiectivul nu este eliminarea acestei variabilități, ci gestionarea ei eficientă. Țările care reușesc această transformare vor fi cele care nu doar construiesc capacități mari de energie regenerabilă, ci și maximizează valoarea acestora într-un sistem energetic flexibil și integrat.