N-am găsit răspuns la întrebările ridicate, aşa că le reiau aici.

Baza legislativă existentă până în prezent este respectată de scolile-pilot?

Şcolile pilot vor funcţiona în baza următoarelor reglemtări:

 Legea Educaţiei Naţionale, art 26, care prevede funcţionarea şcolilor-pilot, experimentale şi de aplicaţie

HG 559/220, privind funcţionarea unităţilor de învăţământ preuniversitar cu statut de unităţi-pilot, experimentale şi de aplicaţie

OMEC nr. 4.811 din 30 iulie 2020, privind aprobarea Metodologiei-cadru de înfiinţare, organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar cu statut de unităţi-pilot, experimentale şi de aplicaţie.

În articolul menţionat (aici) sunt prezentate extrase din cele trei acte normative, pe care cititorii le pot consulta.

Avem în momentul de faţă o legislaţie care trebuie respectată. Este vorba de Legea Educaţiei Naţionale, de Legea Salarizării, Statutul Cadrelor Didactice, Legea responsabilităţii fiscal-bugetare, Codul Muncii, reglementări pentru examenele naţionale de absolvire, multe alte reglemnatri în vigoare, superioare HG-urilor şi OM-urilor. El nu pot fi ignorate sau anulate prin HG-uri sau OM. Este prima lacună a întregului proiect scoli-pilot, care prevede multe atribuţii acordate şcolilor ce transced legislaţia primară în vigoare.

Sistemul de învăţământ, de stat sau privat, are un caracter unitar. Există un Trunchi Comun în curriculumul şcolar obligatoriu pentru toţi elevii. Există examene de absolvire pentru toţi elevii, cu discipline, programe şcolare, valabile pentru toţi elevii. Există legislaţie secundară de funcţionare a şcolilor, valabilă pentru toate şcolile. Sunt respectate toate aceste acte normative din legislaţia primară? Nimeni nu vrea să răspundă la această întrebare.

În art 3 din OMEC 4811/2020 se prevede:

(2) Obiectul pilotării îl constituie intervenţii educaţionale inovative, modele curriculare şi de carieră didactică, practici inovative care pun în valoare viziuni şi practici profesionale experimentate şi împărtăşite, cu impact asupra şcolii ca organizaţie…

Prima întrebare este cea menţionată mai sus. Poţi implementa toate aceste obiective respectând legislaţia în vigoare? Răspunsul este de bun simţ: nu se poate.

Radu Szekely, secretar de stat în ministerul Educaţiei, spune acelaşi lucru în dezbaterile recente:

“(…) Nu vrem să facem şcoli pilot acolo unde facem ceea ce legea spune că trebuie să facem. Pilotarea înseamnă cu totul altceva”.

Doamna Ligia Deca, consilier prezidenţial are altă opinie:

Ideea şcolilor-pilot cred că este şi o modalitate prin care punem în practică ceea ce discutăm de multă vreme şi anume creşterea autonomiei şcolilor. De multă vreme şi în spaţiul politic, dar şi în spaţiul public, în general, s-a discutat despre creşterea autonomiei şcolilor, de a aduce decizia cât mai aproape de locul în care procesul educaţional se întâmplă efectiv. Cred că şcolile-pilot au această capacitate de a ne arăta că autonomia şcolară dă rezultate, aşa cum vedem că dă rezultate în multe alte sisteme educaţionale.

Secretarul de stat, Radu Szekely o contrazice pe Ligia Deca:

Motivul pentru care nu am demarat niciun proiect de şcoală pilot este pentru că nu vrem să creăm o formă fără fond. Toate discuţiile pe care noi le-am avut şi toate analizele pe care le-am făcut arată: 1. e nevoie de o finanţare pentru asta; 2. este nevoie de schimbări legislative care să permită, de exemplu, încadrări diferenţiate ale oamenilor. În momentul de faţă, chiar dacă un liceu vrea să piloteze – nu dau niciun nume – un curriculum diferenţiat şi vrea să angajeze oameni pentru a face asta, în afara normelor pe care le are la dispoziţie prin încadrarea la Ministerul Educaţiei, nu o poate face cu alte surse pentru că legea nu îi permite. Chiar dacă ar avea sponsorizări, finanţări private sau din partea primăriilor, nu pot angaja personal didactic pe normele puse la dispoziţie sau încadrate la Ministerul Educaţiei. Sunt nişte schimbări care trebuie făcute pentru ca pilotarea aceasta să meargă. Ştiu că este o dorinţă foarte mare de a face lucrul acesta cât mai repede posibil, însă vreau să evităm o situaţie în care dăm drumul la nişte pilotări şi ajungem la nişte eşecuri.

Mai grav, eşecuri cărora le cad victimă elevii, copiii nostri, care vor juca rolul de cobai în nişte experimente cu final necunoscut.

Au şcolile resursa umană calificată pentru ce-şi propun şcolile pilot?

Art 3 din OMEC menţionat anterior mai prevede ca activitate în şcolile pilot:

elemente inovative la nivel de curriculum (noi modele/tipuri de teste/subiecte/itemi din structura examenelor/evaluărilor naţionale, modalităţi de organizare/predare-învăţare a unor discipline de studiu din trunchiul comun, o nouă disciplină în oferta de curriculum la decizia şcolii, o nouă disciplină de studiu care propune abordări transversale, alte documente curriculare care necesită calibrare);

Pentru astfel de activităţi sunt necesari specialişti în ştiinţele educaţiei, eventual chiar cu doctorate în domeniu. Nu orice profesori de gimnaziu, de la şcoli obişnuite de cartier sau din mediul rural, sunt capabili de o aşa performanţă. Pe ce se bazează autorii propunerii şcolilor pilot, când e vorba de resursa umană necesară? Mai ales ca Ligia Deca, consilier prezidenţial, speră ca astfel de şcoli să intre în funcţie încă din toamnă acestui an! Ligia Deca:

„Mai pe şleau: avem acces la această oportunitate să facem şcolile-pilot acea piatră de încercare a proiectului România Educată şi cred că pentru a putea să beneficiem de avantajul pe care ele le-ar oferi ar fi nevoie să vedem, poate, primele şcolile-pilot chiar începând cu anul şcolar următor”.

Secretarul de stat Radu Szekely spune altceva:

Dacă vorbim despre cele care presupun o schimbare la nivel de arhitectură curriculară, acolo trebuie să vedem, să discutăm cu fiecare şcoală în parte dacă au capacitatea, dacă au înţeles ce înseamnă schimbarea aceasta, dacă au resursa umană şi ştiu să o administreze suficient de bine, dacă profesorii, cadrele didactice sunt de acord să predea într-un mod total diferit, care în momentul de faţă nu este în fişa postului pentru ei.

Din aceste replici se vede deosebirea enormă între Ligia Deca şi secretarul de stat Radu Szekely.

După cum notează www.edupedu.ro nici nu prea ştim despre ce discutăm. Sinteza de 15 pagini, prezentată de Administraţia Prezidenţială, nu acoperă nici pe departe informaţiile şi datele esenţiale din proiectul România Educată. Dacă astăzi se va adopta în şedinţa de guvern Memorandumul privind implementarea proiectului România Educată, cum vor vota miniştrii şi vicepremierii, dacă nu au văzut încă proiectul integral? Nu m-ar mira să treacă prin şedinţa de guvern, fără să se ştie ce votează. Mai ales că va fi prezent si preşedintele Iohannis. În România orice este posibil!

Cine va valida, autoriza, acredita aceste şcoli?

Răspunsul cel mai la îndemână este ARACIP. Agenţia Naţională care oricum se ocupă cu astfel de validări în spaţial şcolar românesc. În baza căror reglementări, standarde, criterii ar face ARACIP o astfel de validare? Nu există cadrul legal în baza căruia să dea astfel de validări.

Să luăm un caz ipotetic. Dacă personalul dintr-o şcoală va imagina noi oferte curriculare, animate doar de asigurarea normelor cadrelor didactice? Statul acceptă aşa ceva? După ce criterii se pot stopa astfel de „oferte” toxice?

Iată şi altă suită de întrebări rămase fără răspuns.

1. Elevii de la şcolile pilot vor da examenul de Evaluare Naţională şi Bacalaureat cu aceleaşi subiecte ca restul elevilor?

2. Elevii de la şcolile pilot se pot transfera la orice altă unitate şcolară, chiar dacă au învăţat după alt curriculum?

3. Absolvenţii de şcoli pilot pot merge la orice liceu doresc după gimnaziu şi la orice facultate după liceu?

4. Elevii de la şcoli pilot primesc foi matricole valabile în orice altă şcoală, chiar dacă sunt trecute în ele discipline care nu se regăsesc în curriculumul actual naţional?

În concluzie

La fel ca proiectul România Educată, nici iniţiativa şcolilor-pilot nu are bază legislativă necesară, nu se ştie cine cum şi când va valida „experimentele” curriculare produse de profesori nespecializati în asemenea activităţi. Nu se ştie ce se va întâmpla cu elevii care vor învăţa la aceste şcoli pilot, elevi care riscă să devină cobaii unor experimente nereuşite. Cine va plăti daunele şi traumele suferite de aceşti elevi şi de familiile lor? Şi în acest caz este valabilă vorba românească. Măsoară de 10 ori înainte de a tăia ceva!

Problema cu proiectul România Educată rezultă din faptul că va necesita ani de discuţii in parlament si guvern, pentru a se trece de la o „viziune” la cadrul legislativ concret. Vedem că şi acum ministerul Educaţiei are o alta „viziune”, după declaratiile unui secretar de stat. Oricum, nu poate fi implementat până în 2024, când alt preşedinte, alt guvern, alt parlament, vor veni cu propria viziune despre educaţie. Acesta a fost blestemul educaţiei din România!