Nu mai merge, pentru că economia nu are forţă de muncă suficient calificată şi ne pleacă investitorii.

Nu văd autorităţi ale statului care, pornind de la realitatea tristă în care se află educaţia romanescă, să propună soluţii. Tot ce apare dinspre ministerul Educaţiei intră în paradigma „vom face, vom drege”, dar nu se vede nimic concret, şi au trecut aproape două luni jumătate de la preluarea guvernării.

Greşeli din trecut

Cu excepţia reformei Miclea-Funeriu, toţi ceilalţi miniştri şi, se pare, şi actualul ministru, au mers pe ideea să nu supărăm sindicatele, să fie toată lumea de acord, să mulţumim pe toată lumea. O gravă eroare. Nu putem mulţumi pe toată lumea, pentru că interesele sunt divergente. Profesorii vor să aibă norme, salarii mari, fără controlul eficienţei şi progresului şcolar al elevilor. Sindicatele îi apără pe profesori, de la care şi primesc salarii grase, şi vor acelaşi lucru. „Structurile” din minister şi instituţii subordonate vor salarii mari, fără controlul rezultatelor, cu o activitate de care să nu dea socoteală cuiva. Nici despre testele PISA, nici despre 44% analfabeţi funcionali.

Iată şi declaraţia unui medic neurolog:

Fiica mea, elevă în clasa a V-a , petrece pe scaun 12-13 ore (6 la scoala- în bănci neergonomice, 3 dimineaţa înainte de şcoală şi încă 2-3 seara, până la 10) , altfel nu termină temele. Ghiozdanul are între 5-7 kg ( ea are 27 kg). Nu are timp de activităţi recreative sau vocaţionale. Plânge că urăşte şcoala. Psihiatrul de copii a diagnosticat-o cu "Tulburare anxioasă generalizată cu atacuri de panică" cu recomandare de terapie medicamentoasă şi psihoterapie!” 

Dar la interesul elevilor, al pieţei forţei de muncă, al educaţiei din România, al societăţii, cine trebuie să vegheze? Tot auzim: „punem în centrul activităţii elevii”! Din colecţia „una vorbim, alta fumăm”!

Urgenţele pe masa ministrului Educaţiei

Schimbarea planurilor cadru şi adaptarea programelor şcolare. Până în luna martie, când se face încadrarea profesorilor pentru anul şcolar viitor, trebuie realizată această acţiune de amploare şi dificilă. Este vorba de reducerea planurilor cadru la 20, 25, 30 ore/săptămână, la primar gimnaziu şi liceu, conform legii recent promulgate. Pentru clasa a VII-a, de exemplu, înseamnă o reducere de 9 ore, de la 34 la 25. Sigur că nu este uşor. Am propus în articole anterioare soluţii. Nu înţeleg cum s-au lansat licitaţiile de manuale pentru clasa a VIII-a pe vechile planuri cadru, şi vechile programe şcolare. Pe ce discipline, când nu se ştie ce vor conţine noile planuri cadru? Profesorii şi sindicatele presează ministerul să nu reducă numărul de ore de la gimnaziu, de la 32-34 la 25. Rămân profesorii fără norme. Ce dacă actualul plan cadru reprezintă un atentat la sănătatea fizică şi psihică a copiilor. Ce face ministrul? Deocamdată nu face nimic. Ce-i drept, a numit nouă Inspectori Şcolari Generali, fără concurs, toţi membrii PNL.

Revenirea la cadrul legislativ dat de Legea 1/2011. Trebuie urgent revăzută legislaţia pentru educaţie, pentru că Legea 1/2011, Legea Miclea-Funeriu, a fost schimonosită cu 64 de OUG-uri şi schimbări legislative. Este foarte greu să te descurci cu actualul cadru legislativ, pentru că nu mai există coerenţă între prevederi. N-am auzit de vreo comisie de specialişti care să revadă legislaţia, să elimine ce este de eliminat, şi să îmbunătăţească ce este de revizuit, de exemplu arhitectura instituţională. Dacă tot amânăm aşa urgenţele, începem anul şcolar tot cu vechea legislaţie.

Un impuls major învăţământului profesional. Şi ministrul spune că trebuie impulsionat învăţământul profesional, dar a eliminat condiţia mediei 5 la intrarea la liceu. Elevi fără să ştie cele patru operaţii aritmetice, vor învăţa, mulţumită dnei ministru, integrale, derivate, Binomul lui Newton, fizica cuantică, teorie literară. Şi nu vor lua Bacalaureatul. Avem licee tehnice cu zero promovare la Bacalaureat, care pot fi transformate în şcoli profesionale. Învăţământul dual poate fi impulsionat dacă patronii primesc beneficii fiscale pentru implicarea în învăţământul dual. Bursele elevilor de la învăţământul profesional ar trebui să devine extrem de atractive. În fine, în Germania se desparte din clasa a V-a filiera teoretică de cea profesională, iar 70% dintre elevi învaţă în şcoli profesionale. Nu ştiu dacă sindicatele germane din învăţământ au fost de acord, sau nu s-a ţinut cont de opinia lor.

Iată prevederi ale programului de guvernare al PNL, priorităţi pe termen scurt

Refacerea capacităţii administrative a Ministerului Educaţiei prin evaluări ale personalului şi ocuparea prin concurs a funcţiilor. Organizarea concursului de directori pentru anul 2020 şi limitarea practicii de delegare în interesul învăţământului.

Până la concursul de directori, nouă Inspectori Şcolari Generali au fost numiţi fără concurs, pe baza carnetului de membru PNL. De evaluarea personalului din minister nu s-a auzit nimic până în prezent, după două luni şi jumătate.

Adoptarea planului-cadru şi realizarea programelor pentru învăţământul liceal prin continuarea efortului de reformă curriculară;

Este vorba de aplicare legii privind 20,25, 30 de ore la primar, gimnaziu, liceu. Nimic până în prezent, şi termenul limită ar fi 1 martie.

Realizarea de urgenţă a documentelor în vederea demarării licitaţiilor pentru manualele şcolare, pentru a nu repeta greşelile trecutului, iar generaţia de elevi care acum este în clasa a VII-a să nu mai fie una de sacrificiu;

Fără noile planuri cadru şi programele şcolare adaptate nu se pot derula licitaţiile pentru manuale.

Compatibilizarea evaluărilor naţionale cu programele şcolare, respectiv cu evaluările din timpul anilor de studiu;

Evaluările naţionale sunt compatibile cu programele şcolare. Problema este la programele şcolare, sunt doar teoretice, fara aplicaţii practice şi transdisciplinaritate.

Extinderea programelor de învăţământ profesional-dual prin adecvarea cadrului instituţional existent şi stimularea parteneriatului cu mediul privat, pentru nivelele de calificare 3, 4 şi 5;

Niciun demers până în prezent, si nici nu se întrevede ceva în viitorul apropiat.

Promovarea măsurilor care sprijină digitalizarea sistemului de educaţie şi focalizarea pe utilizarea tehnologiilor IT pentru procesul de predare-învăţare şi pentru managementul educaţional.

Nicio măsură sau iniţiativă până în prezent.

Concluzii

România trebuie să înceteze să-şi fure căciula cu false autoaprecieri şi ignorarea clasamentelor internaţionale credibile. Asta facem de 30 de ani, ne amăgim şi iluzionăm că suntem buni la educaţie, în timp ce PIB/locuitor, comparat cu cel din ţările evaluate în procese educaţionale, ne dă de gol că nu este corectă evaluarea. Să luăm exemple de bune practici de la ţările dezvoltate, este extrem de simplu, dacă vrem să reformăm cu adevărat educaţia. Dacă doar asistăm spectatori la degradarea ei, vom plăti cu toţii în anii ce vin.