Exclusiv Viața după plafonare. Ce se va întâmpla cu prețul alimentelor de bază și cu inflația INTERVIU
0Prețul alimentelor de bază va fi stabilit, de luna viitoare, fără să se țină seama de plafonarea adaosului comercial. Va crește prețul acestor produse, va crește inflația? Sunt întrebările la care a răspuns economistul Radu Nechita.
Guvernul a anunțat că plafonarea adaosului comercial la alimentele de bază nu va fi prelungită după 1 octombrie 2025. Măsura a fost adoptată, în iulie 2023, și a prevăzut limitarea adaosului comercial la alimentele de bază la un maximum de 20%, față de costul de producție al produsului.
PSD contestă ferm decizia, susținând că nu a fost discutată în coaliție și că nu poate fi de acord cu ridicarea plafonului. Asta în timp ce, purtătoarea de cuvânt a Guvernului, Ioana Ene Dogioiu, afirmă că decizia a fost luată de coaliție „fără nicio opinie contrară”.
Sorin Grindeanu, președintele interimar al PSD, cere clarificări urgente partenerilor de guvernare, declarând că PSD nu a fost informat și nu este de acord cu eliminarea plafonării. „Specialiștii spun că ridicarea plafonării ar crește imediat inflația cu încă 2-3 puncte procentuale, consumul ar scădea, iar puterea de cumpărare a românilor se va prăbuși!”, a susținut Grindeanu. Din partea PSD, deputatul Marius Budăi spune că, dacă măsura nu va fi prelungită, partidul are un „plan B” pentru a proteja cetățenii cu venituri mici.
USR consideră că plafonarea este o intervenție socială care trebuie aplicată foarte restrictiv, și exprimă neîncredere în eficiența acesteia pe termen lung. Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, susține în schimb că plafonarea a avut efecte pozitive, cu scăderi de preț confirmate de Consiliul Concurenței, dar avertizează că eliminarea bruscă ar putea intensifica inflația.
Guvernul argumentează că măsura provoacă distorsiuni economice pentru producători și comercianți și că prelungirea nu mai este sustenabilă. Din partea PSD se acuză Guvernul că face declarații care „hrănesc vanitatea” și că informațiile privind decizia sunt prezentate ca și când ar fi decizii clare, deși nu au fost asumate oficial în toate structurile coaliției.
Produsele cele mai afectate dacă ridicarea plafonării ar interveni abrupt: făină, mălai, ulei, zahăr, unt și alte alimente de bază procesate, care depind mult de adaos comercial (ceai, lapte, pâine).
Conflictul riscă să afecteze stabilitatea guvernamentală, întrucât divergențele pe această temă se manifestă public, cu acuzații de lipsă de transparență și de negociere inadecvată între partidele din coaliție.
„Plafonarea prețurilor nu rezolvă nicio problemă, ci o agravează”
„Adevărul” a discutat cu economistul Radu Nechita, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai în legătură cu impactul acestei măsuri anunțate de Guvernul Bolojan.
Adevărul: Lăsând la o parte disputa politică, cum priviți această eliminare a plafonării adaosului la produsele de bază?
Radu Nechita: Orice economist știe că plafonarea prețurilor nu rezolvă nicio problemă, ci o agravează. Nu există o problemă atâta de gravă încât prin controlul prețurilor să nu o poți agrava.
Controlul prețurilor nu este o soluție economică, este o soluție politică, ne facem că facem. Arătăm că ne pasă. Este o soluție foarte bună din punct de vedere politic, nu ne costă nimic, atacăm întreprinzătorii, atacăm firmele, deci este o soluție politică perfectă pentru că politicienii dau impresia că le pasă pe banii altora și dacă nu o să iasă povestea respectivă, politicienii deja știu pe cine să dea vina. În continuare, întreprinzătorii, adică cei care produc bogății, vor fi arătați cu degetul de cei care trăiesc din redistribuirea bogăției, adică politicieni.
Ce fecte a avut adoptarea măsurii plafonării adaosului comercial la produsele de bază?
În momentul în care eu sunt micul producător și mie mi se plafonează adaosul la produsele de pe lista respectivă, eu practic am serioase dificultăți să mai trăiesc pe piața respectivă. Dacă însă îmi bat capul și vreau să vreau să ocolesc această legislație, cu un pic de efort pot s-o ocolesc. Îmi fac trei firme și fiecare pune adaosul plafonat la 1% sau la 5% sau la cât o fi.
Bineînțeles, acest lucru merită dacă am niște vânzări de un anumit nivel ca să merite bătaia de cap. N-are rost să-mi fac o firmă dacă vând 100 de kilograme de produse. În schimb, dacă sunt un mare producător, atunci merită bătaia de cap.
Asta e o metodă, prin înmulțirea numărului de mâini prin care trec produsele. Sau fac o firmă de intermediere și eu cumpăr de la unul și vând la celălalt și tu ca retail, ca om care vinde cu amănuntul o să ai un adaos nesemnificativ. Este doar o cosmetizare a problemei și eventual o barieră suplimentară care lovește mai degrabă pe micul comerciant decât pe marele comerciant. Și nici nu-i foarte sigur că ea are un efect asupra prețului la raft.
„Cei mai loviți sunt micii producători”
Cum pot marile lanțuri de magazine să evite efectele acestei plafonări?
Dacă marii producători ar dori să-și limităm concurența, ar face în felul următor. Hai să aducem oamenii la noi, venind cu ceea ce în tehnica de marketing se numește produs de apel. Adică pun pâinea, zahărul, laptele, untul, uleiul, orezul, pastele și încă vreo câteva care sunt consumate în mod frecvent, întâmplător exact cele care sunt pe listă cu plafonările. Le putem pune la niște prețuri foarte mici, artificial de mici, poate chiar să fie vândute în pierdere. Atunci omul va veni să-și ia pachetul de unt la 5 lei în loc să fie la 12 sau la 15 lei și vine la noi, dar dacă și-a lua pachetul de unt, el mai cumpăra și alte lucruri.
Și atunci eu, ca mare distribuitor, pot să fac ceea ce se numește subvenție încrucișată. Îmi permit să pierd bani pentru un produs, ca să câștig din rulaj și din adaos mult mai mare la celelalte.
În mod normal, nu pot să facă acest lucru, deoarece există legi care împiedică acest lucru. Adică eu ca mare distribuitor eu nu pot să vin și să vând în pierdere sau să mă înțeleg cu ceilalți să vindem foarte ieftin produsele de bază ca să aducem oamenii la noi și indirect să-i încurcăm pe ceilalți mici comercianți care ne încurcă. Nu putem să facem acest lucru, pentru că vine Consiliul Concurenței și ne amendează, dacă ne înțelegem.
În schimb, vine statul și spune: „niciunul dintre voi nu are dreptul să vândă la adaos mai mare de atât.” Asta înseamnă că statul face poliția cartelului. Noi nici măcar nu mai avem trebuie să ne înțelegem să ne plafonăm adaosurile la produsele mici pentru ca împreună să reușim să îi împingem în șanț pe micii comercianți, face statul munca noastră. Și nici nu riscăm amenzi.
Deci, ce vreau să spun este că această măsură poate fi ocolită... În primul rând, n-ar trebui să existe, este o măsură contraproductivă, din punct de vedere economic.
Este luată doar din aceleași motive pentru care se iau și se adoptă o mulțime de politici stupide din punct de vedere economic, pentru că aduc avantaje din punct de vere politic. Oamenii nu au nivelul de educație economică suficient încât să-și dea seama că asta este o prostie. Și politicieni vin cu așa ceva pentru că e ce dă bine în ochii alegătorilor. Dacă alegătorii ar fi mai educați din punct de vedere economic, ei s-ar enerva când ar vedea astfel de măsuri.
Măsura aceasta n-ar trebui să existe.
Doi, nu rezolvă problema, o agravează. Este o barieră în calea celor care vor să producă bogăție în această țară, cei care fac eforturi productive. Această barieră încurcă pe toată lumea, dar nu pe toată lumea la fel. Cei mai loviți sunt micii producători care nu pot jongla cu compensarea câștigurilor mai mici sau chiar a pierderilor pe anumite produse prin vânzări și rulaje mai mari la produse cu marjă mai mare.
„Cei mai mulți vor ezita să mărească prețurile, cel puțin într-o primă etapă”
Ce efect credeți că va avea în piață eliminarea plafonării? Vor crește prețurile?
Unii comercianți vor spune, „noi nu mărim prețurile” și vor transforma acest lucru într-un fel de instrument de marketing pentru ei. Pentru că, totuși, piața de retail, deci de distribuție, este o piață concurențială. Nu e ca și cum suntem la energie electrică sau la altele unde sunt foarte puțini producători și e greu să schimbi furnizorul. Cei mai mulți vor ezita să mărească prețurile, cel puțin într-o primă etapă. Deci mari schimbări nu vor exista, dar dacă ar exista un altfel de semnal că statul nu va mai veni să-și bată joc și să intervină și să distorsioneze piața, acest lucru va încuraja și activitățile productive în dauna acelor activități care aleargă după privilegii și activități redistributive de tip politic.
Este posibil ca unii distribuitori să mărească prețurile, dar având în vedere nivelul, gradul de concurență care există, va exista și o reticență în rândul lor în a face acest lucru așa, imediat. O vor face așa mai pe nesimțite, ca să zic așa, când vor fi alte măsuri care să declanșeze acea reacție cumva simultană a tuturor. Practic, fiecare mare lanț comercial de distribuție va încerca să-i lase pe ceilalți să calce pe bec prima dată. Pentru ei e important să nu-și piardă clienții, pentru că e greu să-i aducă înapoi.
„Politicienii fac inflatie prin deficitul bugetar”
Credeți că renunțarea la această măsură va avea efect asupra inflației?
Inflația nu rezultă din politica de prețuri a producătorilor. Inflația este cauzată de politica monetară a Băncii Naționale în asociere cu ceea ce se întâmplă cu politica bugetar-fiscală a statului. Pe scurt, dacă statul român este în deficit, ceea ce se întâmpla de decenii, acel deficit trebuie finanțat. Finanțarea respectivă se face într-o proporție foarte mare prin titluri de stat. Acele titluri de stat permit mai departe să fie aduse în garanție și băncile comerciale vor acorda credite mai departe altor firme sau... poate chiar și statului. Deci este un mecanism prin care, în ultimă instanță, are loc monetizarea deficitului bugetar.
Adică transformarea în masă monetară suplimentară prin intermediul sistemului bancar a deficitului bugetar al statului. Deci cauza cauzelor este deficitul bugetar. Statul creează o „putere de cumpărare” distribuind ba salarii, ba făcând investiții pe care le finanțează prin împrumuturi, distribuie în economie o putere de cumpărare suplimentară care intră în concurență cu puterea de cumpărare a celor care au produs bunuri. Acest lucru conduce inevitabil, peste tot și întotdeauna, la creșterea prețului.
Cauza inflației este la ei. Politicienii fac inflatie prin deficitul bugetar, indirect. Dacă nu ar exista masă monetară suplimentară, prețurile n-ar avea motiv să crească. Prețurile pot crește dacă există injecție de masă monetară suplimentară în economie. Cât timp vedem că deficitul există, persistă, ba chiar se adâncește, nu avem de ce să ne mirăm că prețurile vor crește.
Da, aceste prețuri vor crește probabil, dacă nu va exista teama aceea de a-și pierde clienții. Faptul că unele prețuri cresc mai repede decât altele va fi, de fapt, o consecință a faptului că până acum noi am trăit într-o minciună. Deci această plafonare a fost injectarea de minciună și de semnale distorsionate în economie. Deci întreprinzătorilor le este destul de greu să ia decizii pentru că orice inițiativă antreprenorială este orientată spre viitor. Pâinea pe care o cumpărăm astăzi, covrigul pe care îl cumpăram astăzi este făcut cu grâu care a fost semănat în urmă cu un an. Nimeni nu știa sigur că eu o să-mi cumpăr covrigul astăzi. Deci, activitatea antreprenorului este un pariu pe viitor, suntem într-o ceață a incertitudinii pe care politicienii, în loc să o disipeze și să introducă niște jaloane, niște marcaje fluorescente sau ceva, ei vin și o mai adaugă și perdeaua a de fum a demagogiei peste ceață.
Se încarcă comentariile...
