Un profesor de economie demontează mitul majorării salariului minim: „O să avem oameni care vor fi lăsați pe străzi”

Presiunile sindicale pentru o nouă majorare a salariului minim brut, de la 4.050 lei la 4.350 lei, readuc în discuție fragilitatea echilibrului economic din România. În timp ce reprezentanții angajaților invocă necesitatea acoperirii costurilor de trai, profesorul de economie Cristian Păun avertizează că măsura riscă să se transforme într-un bumerang pentru mediul privat și pentru angajații vulnerabili.

Protest pentru majorarea salariului minim pe economie. FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

Discuția despre majorarea veniturilor minime garantate are loc într-un context economic tensionat. Sindicatele solicită o creștere de 300 de lei a salariului brut, o măsură care, la prima vedere, pare să vină în sprijinul puterii de cumpărare. Totuși, Cristian Păun, profesor în cadrul ASE, explică mecanismul fiscal prin care statul câștigă practic jumătate din orice majorare.

„Povestea cu salariul minim este o poveste despre creștere de taxe, în primul rând, pentru că jumătate din salariul minim este format din taxe și contribuții. Deci, oricine vorbește despre creșterea salariului minim cu trei sute de lei, cu șapte sute de lei, vorbește de fapt de creșterea taxelor cu o sută cincizeci de lei, circa trei sute cincizeci de lei circa pe fiecare loc de muncă lunar. Firmele să plătească în plus această sumă de bani către bugetul statului. Deci, această poveste, în primul rând, ascunde o creștere de taxe pe mediul de afaceri”, afirmă Cristian Păun.

O măsură care ignoră criza din sectorul privat

Dincolo de povara fiscală, momentul ales pentru o astfel de măsură pare complet decuplat de realitatea din teren, atrage atenția specialistul. Companiile private se confruntă deja cu o scădere a vânzărilor și a cifrei de afaceri, iar o nouă obligație de plată, venită prin lege și nu din performanță economică, riscă să fie picătura care umple paharul. Economistul descrie această decizie ca fiind prociclică, adică o măsură care agravează criza în loc să o atenueze.

„Este complet inoportună, pentru că tu, dacă vii acum să crești niște costuri și niște taxe pe mediul de afaceri, unde vânzările nu cresc, comenzile nu cresc, cifra de afaceri nu crește pentru cei mai mulți dintre ei. Vă dați seama că practic această măsură devine una prociclică, grăbind și mai mult necazurile pentru companiile private din România, și așa destul de mari”, avertizează profesorul.

Păun subliniază că salariile mari trebuie să fie consecința unei economii puternice, nu cauza ei.

„Noi suntem campionii creșterii salariului minim în Uniunea Europeană de vreo cincisprezece ani, pe locul întâi cu cea mai mare creștere a salariului minim. Dar noi nu suntem pe locul întâi la dinamica productivității muncii, la dinamica competitivității, la dinamica acestor rentabilități, acestor indicatori care sunt vitali pentru o afacere. Cu alte cuvinte, noi avem afaceri care nu sunt nici rentabile, nici cu valoare adăugată mare, nici competitive cu ale altor țări din Uniunea Europeană, dar în schimb suntem campionii creșterii salariului minim, deci nu reprezintă în momentul de față o soluție oportună”, explică acesta.

„Salariul minim devine zero”

Poate cel mai puternic avertisment lansat de profesorul Păun se referă la riscul concedierilor. Într-o piață liberă, salariul este prețul muncii, iar acest preț este plătit, în final, de consumator. Dacă statul impune un cost artificial pe care piața nu îl poate susține, companiile vor reacționa prin eliminarea locurilor de muncă mai puțin productive.

„Dacă tot e o soluție la sărăcie, de ce nu facem salariul minim astăzi în România egal cu salariul mediu din Luxemburg? Și am rezolvat problema. Pur și simplu toți românii ar putea să trăiască ca luxemburghezii dintr-o lege pe care o dă statul (...). Ar fi un dezastru total. Instant ar închide toată economia, pentru că salariile tale sunt plătite întotdeauna de consumatorul care cumpără de la tine. El, prin preț, îți plătește salariul. Dacă nu cumpără de la tine pentru că i se pare prețul prea mare, automat tu nu o să-ți iei salariul. Salariul tău minim o să devină zero”, detaliază economistul.

În practică, o majorare forțată duce la înlocuirea oamenilor cu tehnologie sau pur și simplu la eliminarea posturilor auxiliare. Cei afectați vor fi exact oamenii pe care sindicatele pretind că îi protejează.

„Aplicând această măsură, ea va avea efecte contrare, mai degrabă decât efecte benefice la nivelul sistemului economic. Și, în final, o să avem distrugere de valoare, o să avem distrugere de locuri de muncă, o să avem oameni care vor fi lăsați pe străzi, mai ales dacă au o importanță marginală pentru business. Când mie îmi crește salariul minim și statul mă obligă să plătesc mai mult salariu pentru angajații mei, încep să plătesc această creștere de salariu minim dând afară oameni, dând afară zece la sută din oameni, dacă salariul minim crește cu zece la sută și atunci din zece oameni vor mai lucra doar nouă. Din zece oameni îl dau afară pe cel care nu e direct productiv, adică îl dau afară pe cel care îmi șterge de praf mașinăriile, îmi duce corespondența prin firmă, îmi face curățenie pe acolo, îmi păzește firma și înlocuiesc paznicul.”, exemplifică Păun.

Legătura toxică cu bugetarii și inflația

Un alt aspect pe care profesorul îl scoate în evidență este legătura directă dintre salariul minim și grila de salarizare din sectorul bugetar. Orice majorare a bazei antrenează creșteri automate pentru angajații statului, ceea ce pune o presiune suplimentară pe buget și, ulterior, pe inflație. Acești bani injectați în piață, fără o acoperire în bunuri și servicii produse, duc la creșterea prețurilor.

„O astfel de măsură este despre salariile din sectorul bugetar, pentru că sunt foarte multe salarii în sectorul bugetar care depind de salariul minim. Or, dacă tu crești salariul minim, imediat vii și spui: uite, avem motiv acum că a crescut salariul minim, să creștem și celelalte salarii care sunt legate în sectorul bugetar prin mecanisme automate de creștere a salarizării”, arată profesorul.

Rezultatul final este o spirală inflație-salarii din care economia iese cu greu, iar puterea de cumpărare reală scade, în ciuda cifrelor mai mari de pe fluturașul de salariu.

„Această poveste cu salariul minim este periculoasă prin aceea că mecanismul salariului minim (...) este parte a acelei spirale periculoase numită spirală inflație-salarii. Adică salariul minim fiind un salariu pe care îl stabilește autoritatea prin lege, un preț stabilit de stat, salariul minim face următorul lucru: Crește inflația? Vine statul și folosește argumentul inflației pentru creșterea salariilor. Cresc salariile, cresc costurile, cresc prețurile, crește inflația”, conchide Cristian Păun.