Ţinutul oamenilor liberi: 550 de ani de existenţă a Statului Kazah

În plină criză în Kazahstan a existat o dezbatere publică intensă acum un an, privind propunerea preşedintelui Nursultan Nazarbaev de a se lua în considerare redenumirea ţării în „Kazakh Yeli“ - „Ţinutul kazahilor“ sau „Tărâmul kazahilor“. De fapt, „Kazahstan“ are acelaşi sens ca şi „Kazakh Yeli“, dar în limba persană („stan“ - „ţinut“). Care sunt însă rădăcinile acestui stat suveran?

Manualele de istorie spun că prima utilizare a cuvântului „kazah“ datează din a doua jumătate a secolului al 13-lea. El este considerat a fi de origine turcică şi înseamnă „om liber“, „cineva care a plecat din tribul sau clanul său pentru a trăi o viaţă aventuroasă“. Mulţi cercetători susţin, de asemenea, teza conform căreia termenul rusesc pentru „Kazah“, şi anume „cazac“, provine cel mai probabil din acelaşi cuvânt.

În 1459, când mai multe triburi i-au urmat pe sultanii Kerey şi Zhanibek împotriva lui Khan Abulkhair Sheibanid, puternicul conducător al „uzbecilor nomazi“, şi au migrat din ţara lor natală către văile râurilor Shu şi Talas, ei au fost numiţi „kazahi“, cu sensul peiorativ, la acel moment, de „venetici“.

Uniunea de triburi condusă de Kerey şi Zhanibek a crescut însă rapid ca număr şi putere de-a lungul anilor 1460 şi 1470, iar „kazah“ a devenit treptat un nume asociat oamenilor din spatele noii forţe militare şi, ulterior, numele statului care s-a dezvoltat din aceasta.

Izvorul principal al istoriei timpurii a hanatului kazah – studiul lui Mirza Mukhammad Khaidar Douglat intitulat „Tarih-i-Rashidi“, scris între 1541 şi 1546, a denumit noul stat „doulat-i Kazak“ (statul kazah). Timp de câteva decenii, în a doua jumătate a secolului al 15-lea şi în primul deceniu al secolului al 16-lea, urmaşii lui Abulkhair Khan Sheibanid sau uzbecii cum erau cunoscuţi la acea vreme, au contestat legitimitatea pretenţiilor conducătorilor kazahi la titlul de Khan. Eşuând în eforturile lor, ei au cucerit în schimb pământurile fertile dintre cele mai mari două râuri din Asia Centrală, Syr Darya şi Amu Darya, cunoscute iranienilor din cele mai vechi timpuri ca „Ţinuturile de dincolo de râu (Amu Dariya)“ sau Maverannakhr în limba arabă. După ce s-au stabilit acolo, Sheibanizii au renunţat la ambiţia lor de a-şi „pedepsi“ rudele „nesupuse“. Începând cu anul 1510 şi până târziu, la mijlocul secolului al 19-lea, teritoriul aflat la nord de regiunea agricolă din valea Syr Dariya a fost condus de cei care au pretins titlul de „Khan“ şi descendenţa din Kerey şi Zhanibek şi, implicit, de la Genghis-Han.

Citiţi mai mult despre acest subiect pe Adevărul Financiar.