Având în vedere contextul macroeconomic în care ne aflăm, repornirea economică a României devine problemă de supravieţuire. Oricum avem un decalaj temporal în acţiune vis a vis de celelalte ţări din UE – a se vedea cazurile Poloniei, Slovaciei, Cehiei, Ungariei dar şi Bulgariei, unde deja pachete de 10-15% din PIB pentru #protejareaputeriidecumpărareapopulaţiei şi #protejarealocurilordemuncă prin stimuli economici şi de ocupare sunt deja în vigoare, implementate. Şi nu mai discutăm aici despre magnitudinea pachetelor de sprijin din ţările dezvoltate.

 

În opinia mea, autorităţile, lucrătorii şi companiile nu trebuie să aştepte ziua de 15 mai pentru reluarea activităţii economice.

 

În mod raţional, în Primul Pas ar trebui ca autorităţile sanitare să publice Ghiduri privind securitatea sanitară la locul de muncă / institutii publice în contextul Covid 19 (ştiu că există recomandări detaliate propuse de Organizatia Mondială a Sănătăţii pe domenii). Ideal ar fi ca până la reînceperea activităţii economice în majoritatea sectoarelor economice, să fie realizată testarea masivă a populaţiei pentru a se vedea exact modelul răspândirii virusului în comunitate şi dimensiunea reală privind numărul celor infectaţi. De altfel, putem lesne observa că toate ţările care au pornit activitatea economică au testat mai întâi în masa populaţia pentru a cunoaşte modul de răspândirea al virusului.

 

Al doilea pas trebuie realizat începând de azi, 4 Mai. Aşa cum am scris aici  este bine că în acest moment revin la muncă circa 300.000 de lucrători din industria auto şi piese de schimb/ subansamble. Cu o contribuţie de 15% la formarea PIB şi de 25% la exporturile totale, vorbim despre o industrie strategică a României, cu efecte de multiplicare puternice asupra PIB, ocupare şi exporturi. Tot de azi ar fi raţional să repornească toate activităţile economice la care se poate lucra în exterior (mă refer la cele care nu şi-au continuat integral activitatea): investitii publice – infrastructura mare şi mică, agricultura, constructii, bricolaj, reabilitare termică, reparatii infrastructura, canalizare, apă, reparatii scoli, spitale etc Bineînţeles, cu implementarea tuturor măsurilor recomandate de autprităţile sanitare privind respectarea distanţării sociale, măşti, mănuşi, dezinfectanţi etc.

 

Al treilea pas. Peste o săptămână, în data de 11 mai trebuie să repornească activitatea cât mai multe dintre companiile strategice (noduri), măcar din Bucureşti plus 10 judete (Cluj, Timiş, Constanţa, Prahova, Braşov, Iaşi, Argeş, Ilfov, Dolj şi Sibiu) care asigură 60% din PIB, 70% din cifra de afaceri a României şi 60% din ocupare. A nu se înţelege că propun repornirea economică doar aici, în aceste judeţe. Nu. În decizia de deschidere graduală sau totală ar trebui să se suprapună harta cu cele mai active judeţe dpdv economic / ocupare şi harta cu infectari noi / bolnavi aflati la Terapie intensiva / nr disponibil de paturi ATI si spitale. De aceea, aş propune ca decizia privind amplitudinea deschiderii economice să se facă prin cooperare autorităţi sanitare/ autorităţi central / autorităţi locale/ companii.

 

Al patrulea pas. La 15 mai trebuie sa repornească gradual activităţile de servicii – stomatologie, frizerie – coafor, servicii de curăţenie etc dar şi parcurile şi anumite activităţi culturale. De exemplu, Muzeele pot fi redeschise fără probleme însă teatrele, Opera, Ateneul s.a.m.d ar trebuie repornite pe principiul gradual - 10% din bilete / locuri în prima săptămână, 25% din locuri din a doua săptămână – prima lună, 50% din locuri în a doua lună. Evaluarea trebuie făcută după fiecare pas şi văzut în functie de situatia sanitară care să fie pasul revenirii la normal. Toate aceste institutii culturale trebuie dotate cu mănuşi, măşti, dezinfectanţi. Tot la 15 mai trebuie redeschise restaurantele, parcurile şi competiţiile sportive – locurile unde oamenii să se întâlnească, să se plimbe, să facă sport… Toate cu respectarea recomandărilor privind siguranţa sanitară.

 

Al cincilea pas. La 15 iunie, ar trebui repornite gradual spaţiile închise, aglomerate – mall-urile, amfiteatre, săli de concerte s.a. O măsură benefică ar fi aici obligaţia impusă de Primării si Direcţiile de Sănătate Publică prin care toate spaţiile închise să fie dotate cu aparate pentru ozonificarea aerului.

 

Al şaselea pas trebuie pus în practică cât mai rapid. Este vorba de fundamentarea şi implementarea unui Plan Economic Naţional cu măsuri pe termen scurt şi mediu. Un Plan care să conţină o viziune despre cum va arăta economia românească în următorii ani. Care să fie modelul, care să fie structura economiei. Un Program care să conţină cel puţin răspunsuri la patru mari provocări: cum va ieşi economia din criza în care se afundă din ce în ce mai puternic cu fiecare zi ce trece; cum se poate menţine o sustenabilitate decentă a finanţelor publice; cum se pot proteja locurile de muncă şi puterea de cumpărare a populaţiei şi cum putem să producem cât mai mult aici, în România.

 

Şi nu în ultimul rând, Planul Economic Naţional ar trebui să readucă încrederea. Încrederea în economie, în societate, în politică. Încrederea în oameni.

 

În opinia mea trebuie să se acorde mai multă încredere capacităţii oamenilor de a avea grijă de propria sănătate. Consider că frica de boală / moarte este mai puternică decât orice măsură de reglementare.