În calendarul iniţial era programat ca săptămâna trecută, la Strasbourg, la sesiunea plenară a Parlamentului European să fie organizat votul de numire a noii Comisii Europene.

Evident, momentul nu a mai avut loc, deoarece România, Ungaria şi Franţa au propus trei candidaţi neadecvaţi iar trei dintre portofoliile viitorului Executiv de la Bruxelles au rămas neocupate. Totul s-a întâmplat în contextul în care noua Comisie Europeană urmăreşte să adopte în primele 100 de zile un set de măsuri care vor influenţa direct competitivitatea economiei blocului iar Brexitul bate la usă.

Eşecul candidatului Franţei, Sylvie Goulard, a fost de departe cel mai răsunător întrucât prestaţia sa, umbrită de semnele de întrebare care planau asupra carierei sale, a contrastat cu importanţa portofoliului pretins de Emmanuel Macron.

Sylvie Goulard a ajuns în faţa Parlamentului European cu două probleme mari de etică. Era investigată de justiţia franceză şi de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) într-un dosar de angajări fictive la cabinetul ei de eurodeputat. În plus, i se mai reproşa şi activitatea pe care a desfăşurat-o timp de trei ani, pentru un think-tank american, Institutul Berggruen, de la care a încasat peste 10.000 de euro pe lună în timp ce era de asemenea europarlamentar.

„Să spunem că doamna Goulard nu a fost suficient de convingătoare”

Comisiile de specialitate care au evaluat-o pe Sylvie Goulard au fost ITRE (Industrie, Cercetare şi Energie), prezidată de Adina Vălean (PPE), IMCO (Piaţă Internă şi Protecţia Consumatorului), condusă de Petra de Sutter (Grupul Verzilor) şi ECON (Afaceri Economice şi Monetare), al cărei preşedinte este Irene Tinagli (S&D).

Pe Adina Vălean, singurul politician din Est care conduce o comisie de specialitate în Parlamentul European, am întâlnit-o săptămâna trecută, la Strasbourg.

Cu acest prilej am încercat să aflu, în cadrul unui dialog de 30 de minute, cum a reuşit Sylvie Goulard să rateze oportunitatea de a ocupa cel mai important portofoliu din viitoarea Comisie Europeană, ce presupune gestionarea politicilor privind Piaţa Internă şi Industria, cum poate fi găsit un echilibru între o economie competitivă şi exigenţele mai mari pentru reducerea emisiilor de carbon şi spre ce direcţie va evolua sectorul energetic, unul dintre cei mai importanţi piloni ai unei industrii sustenabile (puteţi citi mai multe aici). De fapt, la aceste întrebări trebuia să răspundă, la audieri, şi Sylvie Goulard.

„Comisia pe care o conduc a fost implicată în mai multe audieri şi am luat în considerare ce este de interes şi constituie o prioritate din scrisorile de misiune pe care doamna Ursula von der Leyen le-a dat candidaţilor.” Aşa a început să îmi explice Adina Vălean raţiunile care au stat la baza evaluărilor efectuate de eurodeputaţi pentru cei patru candidaţi care au trecut prin filtrul comisiei ITRE. Este vorba despre Margrethe Vestager (Renew), Sylvie Goulard (Renew), Mariya Gabriel (PPE) şi Kadri Simson (Renew).

Şi intrăm, direct, în subiect. „În cazul doamnei Sylvie Goulard, pentru noi a fost de maxim interes tot ceea ce înseamnă strategia industrială, competitivitatea şi viitorul ei în Uniunea Europeană. Ne îndreptăm spre un viitor sustenabil şi cu o economie cu emisii scăzute de carbon, iar acest lucru presupune un efort suplimentar de investiţii. Într-un scenariu, poate ameninţa competitivitatea economică a industriei”, a detaliat Adina Vălean.

Dorinţa unor politicieni de marcă ai Uniunii Europene de a face din blocul european un lider în diminuarea emisiilor de carbon, mai ales într-o perioadă a războaielor comerciale şi a unei lupte dure pentru supremaţie cu SUA şi China în tehnologie şi în gestionarea resurselor naturale, poate pune la grea încercare ambiţiile economice ale blocului. Adina Vălean îmi dă şi un exemplu. „Era important să aflăm care a fost viziunea doamnei Goulard în ceea ce priveşte relocarea industriei emitente de dioxid de carbon în alte părţi ale lumii.” De ce era important? Păi, dacă respectarea unor noi ţinte de reducere a emisiilor de carbon nu vor ţine cont de sustenabilitatea economică, multe sectoare industriale îşi vor muta afacerile în alte zone din afara Uniunii. Înseamnă locuri de muncă mai puţine şi declanşarea unor efecte în cascadă în economia europeană pe care, astăzi, nici nu le bănuim. Iată un exemplu: „Există riscul ca noi să facem un efort mai mare în reducerea emisiilor în timp ce, în alte părţi ale lumii, demersurile să nu fie atât de ambiţioase”, explică Adina Vălean.

Totuşi, care ar fi fost misiunea lui Sylvie Goulard în fruntea acestui portofoliu cheie şi pe care ar trebui să o onoreze noul candidat al Franţei, Thierry Breton? Aşteptările pe care parlamentarii europeni le-au avut de la Goulard vor fi, în definitiv, aceleaşi şi pentru Breton. Am încercat să aflu ce i-a lipsit, însă, pe scurt, lui Sylvie Goulard.

„Am încercat să identificăm – spune Adina Vălean - dacă domnia sa are o viziune privind competitivitatea industrială. Am încercat să culegem nişte idei care să contribuie la crearea unor avantaje competitive pentru Uniunea Europeană în mediul digital şi industrial, în raport cu piaţa globală şi în raport cu alţi mari jucători. De pildă, inteligenţa artificială este un domeniu care intră în responsabilităţile acestui portofoliu. Eu, una, aş fi spus că Uniunea Europeană are un avantaj competitiv în optică şi în robotică aşa că, împreună cu inteligenţa artificială, s-ar putea forma un cluster pentru dezvoltarea în UE a unor proiecte în aceste domenii.”

Poate, pe undeva, a fost de aşteptat. Oficialii francezi au susţinut că respingerea candidaturii lui Sylvie Goulard a fost rezultatul unui joc politic. Surprins că nu numai problemele de ordin etic au stat la baza deciziei de a respinge candidatura lui Sylvie Goulard, am întrebat-o pe Adina Vălean, dacă nu cumva, de fapt, Goulard nu a oferit răspunsuri adecvate nici la întrebările tehnice, care ţineau de portofoliu!?

„Să spunem că doamna Goulard nu a fost suficient de convingătoare în felul în care a prezentat portofoliul. Pot spune că da, aşa este, chiar dacă aceste întrebări au fost, cumva, ieşite din atenţia publicului, deoarece au câştigat vizibilitate cele legate de etică.”

Ce mi s-a părut interesant este că tot acest proces de audiere al executivului european se bazează pe o procedură laborioasă şi extrem de bine pusă la punct. Audierile nu au mers pe repede-înainte aşa cum s-a întâmplat în Parlamentul României, de pildă, cel puţin în cazul ultimelor trei guverne. Dacă un candidat nu s-a încadrat în filtrul obiectiv al evaluării, adică să aibă o conduită etică şi una de profesionist în domeniu, pur şi simplu nu a trecut. Chiar dacă acest lucru a însemnat că, astăzi, Comisia Europeană este coordonată de vechea echipă a lui Jean-Claude Juncker.  

Dar să revenim la Sylvie Goulard. „Nu am văzut din partea domniei sale, în contextul unui portofoliu atât de complex, dezvoltarea unor idei despre IMM-uri, despre viitorul competitivităţii sau al politicii spaţiale. Toate acestea, conjugate cu o lipsă de angajare în ceea ce înseamnă strategia industrială, mi-au dat senzaţia că i-ar reveni un portofoliu mult prea vast, cu trei directorate generale, dintre care unul nou înfiinţat pentru Fondul de Apărare European. Este adevărat că este specialistă mai degrabă în domeniul financiar, ori chestiunile legate de economia reală, de competitivitate sau de IMM-uri probabil că îi sunt puţin nefamiliare. Practic, cel mai puternic portofoliu de comisar a fost pus în balanţă cu cea mai slabă pregătire a candidatului pe tematica respectivă. Deja nu mai este vina noastră”, completează Adina Vălean.

Însă, o întreb pe Adina Vălean: trecând de aspectele de ordin tehnic, a fost un moment cheie când aţi simţit că s-a rupt firul şi colegii dumneavoastră erau convinşi că doamna Goulard nu este un candidat potrivit?

„Cele mai dificile momente au fost întrebările despre problemele de etică ale doamnei Goulard care veneau şi reveneau. Cred că, din păcate, prima dată cel puţin, dumeaei a dat nişte răspunsuri care, într-un anume sens, mai mult au deranjat, ceea ce a făcut ca întrebările legate de etică să se tot repete. Dacă ajungi să spui că 10.000 de dolari pe lună pentru o consultanţă de la americani înseamnă puţin... Cred că acestea au fost momentele tensionate şi a fost păcat pentru că am vorbit mai puţin despre conţinutul portofoliului. Dar, cei din sală s-au concentrat pe marginea acestor subiecte de etică şi pentru că doamna Goulard a dat nişte răspunsuri care au părut un pic arogante şi nesatisfăcătoare!”

Cam acesta a fost sfârşitul carierei unui politician foarte cunoscut în Franţa, una dintre ţările fondatoare ale Uniunii Europene, într-un moment de cotitură pentru blocul european din mai multe puncte de vedere, atât economic cât şi militar şi geostrategic.

Dacă premierul maghiar Viktor Orban s-a mişcat rapid şi a propus un nou candidat în persoana lui Olivér Várhelyi iar Franţa l-a anunţat, joi, pe experimentatul Thierry Breton, totuşi, cel mai dificil proces de selecţie pare a fi cel din România, din cauza sarabandei de evenimente politice. Am întrebat-o pe Adina Vălean ce ar fi făcut dacă ar fi trebuit ea să aleagă viitorul candidat al României. „Depinde foarte mult şi de portofoliu. Eu am mai spus că ar fi trebuit să cerem unul mai puternic. Cred că este nevoie de susţinerea tuturor pentru că, dacă nu există un sprijin transpartinic, se creează o impresie neplăcută pentru ţara respectivă. Guvernul trebuie să-şi asume un candidat valoros.”

Pe europolitics.ro puteţi citi continuarea acestui material, în care Adina Vălean a vorbit despre provocările cu care se confruntă economia europeană, cum poate fi păstrată competitivitatea industrială în contextul unor ambiţii climatice din ce în ce mai mari şi de ce spune că trebuie renunţat la producţia de cărbune