Piața auto sub presiune: tarife vamale, ofensiva producătorilor chinezi și scăderea vânzărilor de vehicule electrice. Ce se întâmplă în România

Industria auto globală se confruntă în prezent cu un peisaj complex, caracterizat de numeroase provocări, inclusiv tarife vamale în Statele Unite, marketing agresiv din partea producătorilor auto chinezi și o încetinire a vânzărilor de vehicule electrice cu baterie.

Industria auto globală se confruntă în prezent cu foarte multe provocări. Foto arhivă

Aceste presiuni impun ca producătorii auto să echilibreze eficient producția, să dimensioneze corect capacitatea și să gestioneze costurile pentru a rămâne competitivi. O metrică esențială în acest mediu este costul forței de muncă per vehicul, care cuprinde salariile și productivitatea și oferă informații despre eficiența, competitivitatea și profitabilitatea generală a unui producător auto.

„Harbour Report” a realizat o analiză cuprinzătoare a costurilor forței de muncă per vehicul în peste 250 de fabrici de asamblare a vehiculelor la nivel global, inclusiv o analiză și încorporarea strategiilor de aprovizionare. Forța de muncă constituie de obicei 65% până la 70% din costurile totale de conversie, ceea ce impune ca aceasta să fie un domeniu cheie de interes pentru producătorii auto. Raportul subliniază, de asemenea, necesitatea de a înțelege costurile generale de conversie, care includ forța de muncă directă și indirectă, cheltuielile generale (chirie, energie și întreținere) și amortizarea.

Cea mai importantă concluzie a studiului este că Germania e de departe cea mai scumpă ţară în materie de salarizare per automobil fabricat din lume, în studiu fiind analizate ţările care au uzine auto ce produc un volum semnificativ de automobile, nu doar nici producători de volum mic, scrie Piața auto citând una din cele mai reputate firme de consultanţă din Germania, Oliver Wyman.

În Germania, în costurile medii de salarizare a angajaţilor într-o maşină sunt de 3.307 dolari SUA, calculele fiind făcute dolari pentru o mai bună comparaţie internaţională.

Autorii studiului spun că acest cost mare e determinat de salariile mai mari din Germania, de reglementările mai stricte şi de sindicate, dar şi de productivitatea mai mică a mai multor fabrici, care şi-au redus producţia între timp, dar au rămas la un număr relativ mare de angajaţi.

Uzinele din Germania sunt automatizate pe partea de producţie de caroserii şi multe alte componente, dar pe linia de asamblare încă mai implică un număr mare de oameni, spre deosebire de China, unde există multe uzine care au minimizat prezenţa oamenilor la aproape toate etapele de asamblare.

Acelaşi studiu mai spune că maşinile electrice, dacă sunt fabricate în volum mare, pot genera costuri simţitor mai mici e salarizare per automobil, începând de la 1.660 dolari per maşină. Însă producătorii de maşini electric care operează cu volume mici de producţie au costuri uriaşe care trec uneori de 10 mii dolari per automobil.

Totuşi, vorbind de producţia în volum mare, studiul confirmă ceea ce spuneau şi furnizorii auto — că maşinile electrice au nevoie de mai puţine componente, mai puţin R&D din partea furnizorilor, şi implică mai puţină forţă de muncă în producţia finală.

Costurile de salarizare per maşină

Analiza arată că Germania are cel mai mare cost de salarizare, de 3.307 dolari/maşină. Ea e urmată de Marea Britanie, o ţară considerată de asemenea scumpă, cu un cost de 2.333 dolari/maşină, iar pe locul 3 în topul celor mai scumpe ţări se află Italia, cu un cost de 2.067 dolari/maşină. Franţa e pe locul 4, cu 1.569 dolari/maşină.

Deci, pe primele 4 poziţii sunt ţări europene, care generează cele mai mari costuri. SUA e pe locul 5 şi generează costuri de doar 1.341 dolari/maşină, deci de 2,5 ori mai puţin decât Germania. 

Japonia e mult mai competitivă decât Germania şi SUA în costul de salarizare per maşină, arată studiul, având doar 769 dolari/maşină, iar asta se datorează volumului mare de producţie raportat la numărul de angajaţi şi liniile de asamblare eficiente, construite după principiul producţiei sincronizate cu exactitate.

Surpriza cea mare a concluziilor germanilor vine la ţările cu cel mai mic cost de salarizare. China nu mai e ţara cu cel mai mic cost al forţei de muncă, având 597 dolari/maşină, existând alte 4 ţări în care costurile de salarizare sunt mai mici decât în China, inclusiv România. Turcia e ţara care se clasează pe locul 4 în clasamentul celor mai mic costuri, deasupra Chinei, cu 414 dolari/maşină. Iar pe locul 3 se clasează Mexic, cu 305 dolari/maşină.

România are o producție mare cu puțini angajați

Pe locul 2 e plasată în mod surprinzător România. Germanii au indicat că în România costul de salarizare per maşină e de doar 273 dolari, de 12 ori mai puţin decât în Germania şi 2 ori mai puţin decât în China. Prin urmare, costul de salarizare în România e mai mic decât în China, dar asta nu înseamnă că un angajat la o uzină auto din România primeşte un salariu de 12 ori mai mic decât unul din Germania, ci că volumul de producţie în România, raportat la numărul de angajaţi din uzină şi cei implicaţi în dezvoltare, rezultă într-un cost de 12 ori mai mic decât în Germania per automobil produs şi de 2 ori mai mic decât în China. Țara cu cel mai mic cost de salarizare a fost desemnată Maroc, cu doar 106 dolari/maşină, unde Dacia are două uzine în Maroc