Oprirea centralei nucleare de la bulgari pune în dificultate România

Oprirea Unității 6 a centralei nucleare de la Kozlodui, programată pentru 8 octombrie și până la sfârșitul lunii noiembrie, reduce cu aproximativ 1.000 MW producția nucleară disponibilă în regiune. Pentru România, momentul este important deoarece țara depinde de importuri în anumite ore, iar energia disponibilă pentru import poate deveni mai greu de găsit exact atunci când cererea crește.

Centrala nucleară de la Kozlodui se oprește joi, 8 octombrie Foto: arhivă

Oprirea reactorului este una planificată, pentru revizia anuală și realimentarea cu combustibil. Unitatea 5 de la Kozlodui rămâne în funcțiune, însă puterea acesteia este ajustată în funcție de nivelul Dunării și de posibilitatea asigurării apei tehnice necesare centralei. Cu două zile înaintea opririi Unității 6, puterea totală a celor două unități fusese deja redusă preventiv cu aproximativ 90 MW din cauza scăderii nivelului Dunării.

Pentru România, problema nu este pierderea directă a celor 1.000 MW, ci reducerea cantității de energie disponibile în regiune într-o perioadă în care România poate avea nevoie de importuri pentru acoperirea consumului.

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, atrăgea atenția încă din această vară asupra dependenței României de disponibilitatea energiei din țările vecine. În analiza sa privind situația energetică regională, el arăta că Bulgaria este una dintre cele mai importante surse potențiale de import pentru România și estima că, în condiții normale, exporturile Bulgariei către România pot fi de ordinul sutelor de MW. În același timp, Bulgaria exportă și către Grecia, Serbia, Macedonia de Nord și Turcia.

În cazul în care unul dintre reactoarele de la Kozlodui este oprit, cantitatea de energie pe care Bulgaria o poate pune la dispoziția vecinilor poate scădea. Expertul în energie estimează că, în anumite condiții, disponibilitatea pentru România poate coborî sub 400 MW, iar în orele de vârf Bulgaria poate ajunge să își reducă sau chiar să își oprească exporturile.

Situația este cu atât mai importantă pentru România cu cât și celelalte surse regionale trebuie să acopere propriul consum. Ungaria este bine interconectată cu România, dar are propriile probleme de producție nucleară, în timp ce Serbia este afectată de producția hidro redusă și de nivelul scăzut al Dunării. În aceste condiții, România nu poate considera automat că energia necesară importului va fi disponibilă în orice oră.

Problema este ora de vârf

Sistemul energetic nu trebuie analizat doar prin comparația dintre producția totală anuală și consumul anual. Pentru România, important este ce se întâmplă în orele în care consumul este ridicat și producția internă nu este suficientă.

Într-o seară rece, consumul poate crește, în timp ce producția fotovoltaică este deja aproape absentă după apus. Dacă vântul este slab, iar producția hidro este afectată de nivelul scăzut al Dunării și al altor cursuri de apă, presiunea asupra centralelor disponibile și asupra importurilor crește.

Într-un astfel de interval, România trebuie să găsească simultan energie din producția internă, importuri, hidroenergie, centrale pe gaze și alte surse disponibile. Dacă o parte dintre aceste surse sunt indisponibile, necesarul de import crește.

Chisăliță a subliniat că problema nu este doar capacitatea tehnică a liniilor de interconexiune, ci și existența energiei disponibile în țările vecine. România poate avea capacitatea fizică de a importa câteva mii de MW, dar acest lucru nu înseamnă că acea cantitate de energie este disponibilă comercial în fiecare oră.

Oprirea de la Kozlodui vine într-un moment dificil pentru România

Contextul intern face situația mai sensibilă. Cele două unități de la Cernavodă sunt în prezent indisponibile, iar nivelul scăzut al Dunării afectează și producția hidroenergetică.

În aceste condiții, oprirea temporară a unui reactor de aproximativ 1.000 MW din Bulgaria reduce una dintre sursele regionale pe care România le-ar putea utiliza pentru acoperirea deficitului.

România a ajuns în această perioadă să depindă într-o măsură mai mare de importuri pentru echilibrarea consumului. Potrivit calculelor prezentate de Chisăliță în analiza din această vară, capacitatea tehnică agregată de import a României este de aproximativ 3.300 MW, însă capacitatea disponibilă comercial într-o anumită oră poate fi mai mică, în funcție de fluxurile regionale și de siguranța rețelei.

Această diferență este importantă. Nu este suficient ca România să aibă linii de transport capabile să aducă energie din exterior. Trebuie să existe și energie disponibilă pentru vânzare, iar aceasta trebuie să poată ajunge fizic în România fără ca rețeaua să fie blocată de congestii.

Dacă România are nevoie de 2.500 MW într-o anumită oră, dar țările vecine nu pot pune la dispoziție această cantitate, diferența trebuie acoperită din producția internă sau prin alte măsuri de echilibrare.

Ce se întâmplă dacă apare și o avarie

Marja de siguranță devine importantă mai ales în cazul unei indisponibilități suplimentare.

Un sistem poate acoperi consumul într-o situație normală, dar poate deveni vulnerabil dacă, în aceeași perioadă, se oprește o centrală importantă, scade producția eoliană, producția hidro este mai mică decât estimările sau apare o restricție pe o linie de transport.

Într-un astfel de scenariu, problema poate trece de la una de preț la una privind capacitatea de acoperire a consumului.

Chisăliță atrage atenția exact asupra acestei diferențe: pierderea unor capacități suplimentare de producție din Bulgaria sau Ungaria poate transforma o problemă de preț într-o problemă de adecvanță și securitate energetică.

Pentru România, următoarele săptămâni vor depinde de combinația dintre producția internă disponibilă, evoluția consumului, vreme, nivelul Dunării, producția eoliană și cantitatea de energie pe care țările vecine o pot exporta efectiv.

Oprirea Unității 6 de la Kozlodui este planificată și cunoscută din timp. Ea nu produce singură un deficit în România, dar reduce rezerva regională de producție într-un moment în care România are deja nevoie de importuri și în care mai multe surse de producție din regiune sunt afectate de condițiile hidrologice și de indisponibilități.