Miza mutării contribuţiei de la Pilonul I la Pilonul II. Croitoru (BNR): Scăderea importanţei Pilonului I echivalează cu pierderea viitoare de voturi

La aproape cinci luni de când NN Pensii a primit o amendă record de 750.000 lei pentru că a lansat zvonul naţionalizării Pilonului II, timp în care politicienii s-au întrecut în tot felul de declaraţii contradictorii în încercarea de a linişti spiritele, consilierul BNR Lucian Croitoru explică de ce se doreşte reducerea contribuţiei la Pilonul II: menţinerea unui grad înalt de dependenţă a oamenilor de redistribuirea de la buget.

Într-un comentariu postat pe blogul său, consilierul de politică monetară al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, consideră că „aducerea în discuţie a naţionlizării Pilonului II nu se poate să nu ducă cu gândul la ideologia elitei noastre conducătoare şi a mizei acestei ideologii, şi anume că statul trebuie să deţină rolul central în administrarea economiei”.

Potrivit lui, motivul nevoii imediate de bani la buget este numai conjunctural primul în ordinea motivelor pentru care autorităţile râvnesc la Pilonul II. 

Motivul adevărat, spune însă Croitoru, vizează termenul lung şi este mai profund. „Desfiinţarea Pilonului II este însă esenţială pentru atingerea unui alt scop, şi anume menţinerea unui grad înalt de dependenţă a oamenilor de redistribuirea de la buget”, notează oficialul BNR pe blogul personal.

El notează că pe măsură ce Pilonul II, alături de schemele benevole private (Pilonul III) se dezvoltă, ponderea Pilonului I în asigurarea pensiilor scade. „Acest aspect este important într-o societate în care stânga politică se bizuie pe dependenţa de redistribuirea de la buget pentru a obţine voturi. Scăderea importanţei Pilonului I echivalează cu pierderea viitoare de voturi”, afirmă Croitoru.

„Acum putem spune mai clar că miza pentru naţionalizarea Pilonului II, total sau parţial este foarte mare nu atât prin sumele cu care ar intra în schema publică de pensii, ci prin implicaţiile pe care le are în menţinerea unui grad înalt de dependenţă de redistribuirea de la buget pe ruta pensiilor. Privită în dinamică, aceasta este miza reală a acaparării Pilonului II de către un stat în care elita conducătoare crede că statul trebuie să aibă un rol central în administrarea economiei, guvernele au un grad scăzut de integritate, drepturile de proprietate sunt slabe, ca şi instituţiile, regulile fiscale se schimbă cu frecvenţă mare, iar legislaţia are multe prevederi neclare, incoerente între ele şi dedicate unor grupuri de interese (părtinitoare)”, încheie consilierul BNR.

Desfiinţarea Pilonului II ar aduce venituri suplimentare la buget

În opinia specialistului, dacă ar desfiinţa Pilonul II, guvernarea actuală ar beneficia într-un moment dificil de resurse suplimentare pentru buget şi, „mult mai important, ar asigura o cale prin care să refacă dependenţa de redistribuire pe care crearea Pilonului II a slăbit-o şi va continua să o slăbească mai departe dacă va creşte în importanţă, conform angajamentului iniţial luat de autorităţi, dar nerespectat, de a creşte contribuţia la Pilonul II la 6 la sută din salariul brut (ţintă care trebuia atinsă în 2016), de la 5,1 la sută cât este în prezent”.

Amintind că „predictibilitatea fiscală este foarte scăzută, astfel că sistemul de pensii publice, cum este şi Pilonul I al sistemului de pensii din România, va tinde să fie în deficit”, Croitoru afirmă că acest deficit este un instrument în lupta politică.

„Pilonul I este administrat de stat, care stabileşte un sistem de beneficii (pensiile) şi unul de finanţare (contribuţiile plătite de salariaţi, pensionari şi firme). Sumele distribuite sub formă de pensii sunt influenţate de cotele de contribuţii stabilite de stat, dar nu sunt neapărat corelate pentru a asigura, în dinamică, un echilibru între pensii şi contribuţii”, susţine specialistul BNR.

Deficitul Pilonului I este acoperit din alte taxe şi impozite suportate de toţi românii

Cu cât guvernările sunt mai puţin integre şi mai populiste, cu cât instituţiile sunt mai slabe, mai politizate, mai puţin populate cu specialişti şi cu cât mai schimbătoare sunt regulile pe care le administrează aceste instituţii, cu atât criteriile şi principiile economice vor juca un rol mai firav în stabilirea contribuţiilor şi a pensiilor, ceea ce, pe termen lung, va rezulta în mod necesar în deficitul schemei publice de pensii, expică consilierul BNR. 

Potrivit acestuia, deficitul Pilonului I este acoperit de stat din alte taxe şi impozite, adică din banii tuturor contribuabililor.

„Dacă ar stabili cote acoperitoare, pentru ca Pilonul I să nu aibă deficit, salariaţii nu doar că ar vedea, cum de fapt văd mereu, dar ar şi simţi direct în buzunare distorsiunile din sistemul public de pensii şi s-ar revolta. Dacă ar stabili pensii mai mici, care să poată fi acoperite din cotele existente, i-ar supăra pe pensionari. Din aceste „restricţii politice” ce apar într-un sistem cu instituţii şi reguli slabe, rezultă permanent un deficit la Pilonul I. La noi este de mult timp aşa”, subliniază Croitoru. 

Naţionalizarea Pilonului II nu ajută prea mult Pilonul I

În prezent, deficitul Pilonului I, calculat prin luarea în considerare a contribuţiilor, a pensiilor normale şi a celor speciale, indiferent că sunt plătite din bugetul asigurărilor sociale sau din bugetul de stat este de aproximativ 23-24 miliarde de lei, precizează specialistul. 

Potrivit acestuia, „chiar dacă s-ar naţionaliza Pilonul II, cum s-ar dori de către unii, tot s-ar ajunge, mai devreme sau mai târziu, la un deficit al Pilonului I”. Deficitul Pilonului I exercită o permenentă presiune fie pentru reducerea pensiilor, fie pentru creşterea contribuţiilor, fie pentru ambele, ceea ce dă partidelor care favorizează redistribuirea un avantaj asupra celor care, în mod responsabil, ar dori echilibrarea Pilonului I de pensii. La această presiune m-am referit mai sus când am afirmat că deficitul Pilonului I este un instrument de luptă politică, iar costul său în termeni de reducere a investiţiilor este acceptabil pentru cei care favorizează redistribuirea.