Lumea în care IT-iștii erau zei în România a fost distrusă de AI. „Mă mut la concurență. Au piscină la birou”

Piața IT din România, la fel ca cea mondială, suferă din cauza dezvoltării AI-ului care a ajuns să înlocuiască o parte dintre programatori. Povestea unui antreprenor clujean surprinde perfect absurdul la care s-a ajuns din perspectiva pretențiilor angajaților.

Situația IT-ului clujean devenise absurdă în anii de boom. FOTO: AI

Povestea antreprenorului clujean Sandu Băbășan surprinde perfect o perioadă pe cât de efervescentă, pe atât de contradictorie din istoria recentă a industriei IT din Cluj-Napoca. Într-un moment în care cererea depășea cu mult oferta de specialiști, companiile ajunseseră să concureze nu doar prin salarii, ci prin beneficii tot mai extravagante.  De la săli de jocuri și teambuildinguri constante până la… piscine la birou.  

Acum situația este foarte diferită. Sectorul IT din România nu mai este acel El Dorado în care salariile și condițiile de muncă erau extravagante pentru țara noastră. Din 2025 încoace au început valuri de concedieri, care continuă și în 2026. Cauzele sunt scăderea cererii externe, taxe mai mari, încetinirea economiei globale.

În 2026, sectorul se află într-o etapă de tranziție. Deși rămâne unul dintre cele mai bine plătite domenii, cu salarii medii nete ce depășesc 10.000 de lei lunar, ritmul de creștere salarială a încetinit comparativ cu anii anteriori. În același timp, piața muncii a devenit mai instabilă, fiind marcată de concedieri și de o scădere a cererii externe, pe fondul schimbărilor economice globale și al modificărilor fiscale interne.

Angajatorii sunt tot mai selectivi, orientându-se în special către specialiști cu experiență, în timp ce oportunitățile pentru începători s-au redus semnificativ. Astfel, competențele avansate și specializarea într-un domeniu devin esențiale pentru menținerea competitivității pe piață. În paralel, dezvoltarea rapidă a inteligenței artificiale influențează puternic industria, automatizând sarcinile repetitive și crescând cererea pentru roluri complexe, precum cele din arhitectură software, analiză de date sau securitate cibernetică.

Principalele centre IT din România, precum București, Cluj-Napoca și Timișoara, continuă să atragă investiții și forță de muncă calificată, însă diferențele regionale rămân vizibile.

„Programatorii erau ZEI! Frontend developerii erau SEMIZEI”

Antreprenorul Sandu Băbășan își amintește că în 2015, ecosistemul IT din Cluj era într-un punct de maximă expansiune. Companiile locale livrau proiecte pentru piețe mature precum SUA și Germania, iar echipele tehnice deveniseră o resursă rară și extrem de valoroasă. În acest context, ierarhiile interne căpătaseră accente aproape mitologice, istorisește Sandu Băbășan.

„Programatorii erau ZEI! Frontend developerii erau SEMIZEI. Iar fără un designer bun, nu avea sens să exiști. La fiecare 6 luni, cereau mărire de salariu. Pentru că asa făceau companiile de IT. Dacă nu te supuneai contextului plecau”, a povestit el pe Facebook.

Odată crescut salariul la un angajat, trebuia crescut la toți, deoarece vestea bună circula repede.

Condițiile de muncă se îmbunătățeau periodic. 

„Lunar 2,3 colegi cereau adeverință de salariu pentru un credit. Un nou imobil. Nu primul. Câteodată al 3-lea. Pe atunci finalizasem modesta sală de sport. Office cu 22 de birouri mici. Nu ne mai plăceau open space-urile pentru că tăiau creativitatea. Așa avea și concurența. Aveam deja sala se jocuri. Si curte. Si parcare. Si priveliște peste oraș. Și contract cu o firmă de taxi, ca să decontăm transportul până la și de la birou acasa. Așa avea și concurența. Făceam 2 teambuildinguri. În anii mai răi, doar unul pe an. Concurența făcea tot doua. Dar mai făceau o ieșire pe lună la Fabrica de Bere. La aripioare picante. Si party de Crăciun. Și Revelion. Ne-am făcut abonament la terenul de fotbal. Și echipamente. Așa avea și concurența”

„Sandu, mă mut la concurență. AU PISCINĂ LA BIROU”

Băbășan a decis să vândă afacerea într-o zi în care lucurile au devenit absurde: „Un senior semizeu a venit în birou: Sandu, mă mut la concurență. AU PISCINĂ LA BIROU.”

 Dincolo de umorul situației, mesajul este profund: competiția nu mai era despre performanță sau proiecte, ci despre escaladarea beneficiilor.

Această „cursă a înarmării” în beneficii ridică o întrebare esențială: unde se oprește? Pentru o companie cu o marjă de profit sănătoasă, dar nu nelimitată, fiecare nou avantaj oferit devenea o presiune suplimentară. Ideea de a construi facilități din ce în ce mai extravagante pentru a păstra angajații devenea, în timp, nesustenabilă.

Decizia de a vinde compania, luată în 2016 și finalizată în 2018, nu a fost una emoțională, ci strategică.

„Dragilor, în clipa aia, am deschis Piata de la A la Z să caut un teren în proximitate ca sa fac o baltă de pescuit, ciubăr ți bazin OLIMPIC. Man, noi aveam profit cam 18%. O companie în UK, una în Germania și una în România. Expunere pe 3 clienți mari. Dacă trebuia făceam și un centru de echitație ca să am parte de ZEI și SEMIZEI. Dar BAZIN LA BIROU..nu aveam talent la înot. Am decis cu Vlad să vindem”, a povestit antreprenorul. 

În ciuda faptului că toți colegii le erau prieteni, asociații au decis să vândă.
„Condițiile erau vitrege pentru talentul nostru de a înota în ape atât de absurde. Azi, AI-ul a închis BAZINUL concurenței. Azi, AI-ul a dat skill-uri de ZEU și taximetristului care îi plimba de la și până la birou. Nu mi-a părut rău că am vândut. Mi-a părut rău că fostul meu coleg nu a înotat în BAZINUL faimos, pentru că NU SE CUVINE SĂ FACI ASTA LA BIROU. ȘI pentru că nici el nu știa să înoate. IT-ul Clujean a fost delicios și ABSURD. Love you, ZEI & SEMIZE”, și-a încheiat el postarea. 

Reacții la postarea antreprenorului

Interesant este că reacțiile la această poveste reflectă perfect polarizarea din industrie. Unii consideră că fenomenul este ciclic și inevitabil – fiecare „industrie vedetă” trece printr-o astfel de etapă de exuberanță. Alții subliniază ipocrizia antreprenorilor care critică cerințele angajaților, dar au beneficiat la rândul lor de diferențele de cost față de piețele occidentale.

Există și o a treia perspectivă, poate cea mai relevantă astăzi: schimbarea de paradigmă adusă de inteligența artificială. Dacă în trecut valoarea era concentrată în mâinile unui număr limitat de specialiști, astăzi accesul la instrumente avansate democratizează competențele. Nu înseamnă că oricine devine expert peste noapte, dar nivelul de intrare scade, iar diferențele reale se mută dinspre execuție spre gândire sistemică și înțelegere profundă.

Afirmația că „AI-ul a închis piscina concurenței” surprinde un adevăr: avantajele superficiale nu mai sunt suficiente. Piața începe să recompenseze din nou competența autentică și adaptabilitatea, nu doar contextul favorabil.

Lecția principală? Orice piață care crește prea rapid riscă să-și piardă echilibrul. Diferența o face capacitatea de a recunoaște momentul în care „piscina” nu mai este un avantaj, ci un simptom.