La două luni de la ridicarea sancţiunilor, încă nu plouă cu bani în Iran, în ciuda semnării în fanfară a unor mega-contracte. „Băncile se tem de americani“

Liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei îi acuză pe americani că nu au eliminat sancţiunile decât pe hârtie, iar acum tranzacţiile şi investiţiile încheiate nu găsesc finanţare  FOTO Getty Images

La mai bine de două luni de la ridicarea sancţiunilor internaţionale asupra Iranului şi a ridicării embargoului petrolier, banii nu curg încă în ţară, în ciuda semnării unor contracte evaluate la mai bine de 50 de miliarde de dolari, scrie Reuters.

Cauza? SUA au menţinut sancţiunile legate de programul iranian de rachete balistice, astfel că băncile nu se îngrămădesc să finanţeze investiţii şi achiziţii în statul persan de teama unei amenzi precum cea de 9 miliarde de dolari primită de către BNP Paribas în 2014, potrivit sursei citate.

Speranţele iranienilor de a ieşi rapid din izolarea economică în care se află ţara se risipesc, însă, deoarece băncile europene sunt reticente în a derula tranzacţii prin sistemele lor. În SUA, băncile au interdicţie la a derula afaceri cu Iranul. Băncile europene nu au o interdicţie explicită, dar atâta timp cât vor să fie prezente pe piaţa din SUA sau să aibe subsidiare peste Ocean, nu riscă să primească astfel de sancţiuni.

Creşterea producţiei de ţiţei, blocată de lipsa banilor

Liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei a acuzat direct SUA că împiedică implementarea acordului nuclear din ianuarie.

„Americanii nu au acţionat aşa cum au promis şi au eliminat sancţiunile doar pe hârtie“, a spus el. Khamenei s-a plâns că tranzacţiile financiare internaţionale întâmpină probleme deoarece băncilor „le este frică de americani“.

De asemenea, Iranul vrea să îşi crească producţia de petrol de la 2,8 milioane de barili pe zi la 4 milioane de barili, nivelul de dinaintea sancţiunilor. Numai că pentru a face posibil acest lucru, este nevoie de investiţii, iar preţul actual al ţiţeiului, de circa 40 de dolari pe baril, nu este favorabil investiţiilor. 

De asemenea, un credit de 7 miliarde de dolari promis de Rusia este, la rândul său, în dubiu deoarece însăşi Rusia are probleme bugetare din cauza preţului mic al petrolului.

Conturi bancare închise

Iranienii din Dubai, care sunt în mod istoric unul dintre principalii parteneri comerciali ai Teheranului, se plâng că nu pot beneficia de scrisori de garanţie din partea băncilor pentru a-şi putea finanţa afacerile din propria ţară, în timp ce alţii s-au plâns că băncile le-au închis conturile firmelor lor.

Problemele se complică şi mai mult în privinţa planurilor Iranului de a vinde mai mult ţiţei, dar şi de a-şi recupera activele îngheţate în băncile străine, în valoare de circa 100 de miliarde de dolari.

Din ianuarie până acum, Iranul a semnat înţelegeri estimate la mai mult de 50 de miliarde de dolari cu ţări precum Franţa, Italia, Japonia, Coreea de Sud, Rusia sau Germania.

Finanţarea contractelor, problemă mare

Unul dintre contracte prevede cumpărarea a 118 avioane Airbus, în valoare de 27 de miliarde de dolari. Totuşi, finanţarea necesară pentru proiecte este o altă problemă. Unul dintre directorii Airbus spunea deja luna trecută la Paris că băncile au întors spatele tranzacţiei şi le cerea „să nu le fie frică“.

„Până când sancţiunile americane nu sunt ridicate, băncile europene cu operaţiuni majore în SUA, care sunt multe, sunt în continuare expuse restricţiile, cu excepţia cazului în care pot dovedi separarea completă a diviziilor lor europene şi americane“, a declarat George Booth, partener la firma de avocatură Pinsent Masons. Iar acest lucru este uşor de zis, dar greu de făcut, fiind necesară restructurarea operaţiunilor interne pentru a satisface un astfel de criteriu.

Numai băncile mici vor să participe şi pentru sume mici

Până acum, numai băncile mici sunt dornice să participe, dar tranzacţiile sunt limitate până la 50 de milioane de dolari, arată Seyed Arash Shahr Aeini, director adjunct în cadrul Fondului pentru Garanţii de Export din Iranul, o agenţie a statului.

Marile tranzacţii necesită implicarea marilor bănci, astfel că se ajunge tot la cele cu operaţiuni mari în SUA.

În ultimele săptămâni, câteva bănci iraniene au fost reconectate la SWIFT, reţeaua sistemul globală de plăţi interbancare, însă băncile internaţionale refuză cecurile de la cei cu conturi în băncile respective.

Circa 85% din comerţ se face în dolari, astfel că băncile nu vor să rişte implicarea în Iran. Chiar dacă banii nu trec prin oficial prin SUA, simplul fapt că folosesc dolari în tranzacţii înseamnă că pentru o fracţiune de secundă banii au trecut prin sistemul financiar american, astfel că orice bancă este vulnerabilă la o posibilă amendă.

Alternativa euro

Dintre tranzacţiile care funcţionează, cele în euro sunt sigure. Astfel, Iranul a reuşit să vândă ţiţei în India în moneda unică europeană. De asemenea, a transmis partenerilor comerciali care au datorii în dolari că doreşte plata în euro, potrivit unor surse din National Iranian Oil Co, compania petrolieră de stat a Iranului.

În astfel de cazuri se află de exemplu Hellenic Petroleum, care are datorii de dinainte de impunerea sancţiunilor pentru ţiţeiul iranian importat, dar care nu le poate plăti. 

Anterior, Iranul a propus finanţarea investiţiilor sau a tranzacţiilor prin petrol, însă nu toată lumea poate folosi acest troc. Spre exemplu, dacă o companie petrolieră poate fi plătită în ţiţei pentru a obţine altceva, nu acelaşi lucru se poate spune despre firmele din construcţii sau transporturi, care apoi s-ar vedea nevoite să vândă petrolul în cauză pentru a-şi recupera banii.