INFOGRAFIE La un an de la mişcarea Occupy Wall Street, manifestanţii sunt motivaţi, dar lipsiţi de organizare

Protestatarii Occupy au început celebrarea aniversării mişcării încă de duminică FOTO: Mediafax

17 septembrie 2011 a marcat începutul protestelor îndreptate împotriva inegalităţii economice şi sociale. Mişcarea ce a început sub denumirea de „Occupy Wall Street“ s-a ridicat împotriva marilor corporaţii. Treptat, acesta nu s-a mai centrat doar pe problemele economice, ci a început să susţină probleme diversificate.

Care este opinia vechilor adepţi cu privire la această transformare? Jurnalista Meghan Barr de la publicaţia „News Yahoo“ a făcut o introspecţie a valorilor susţinute de militanţii mişcării comparativ cu noua imagine adoptată a „Occupy“. 

Mişcarea „Occupy Wall Street“ a început să se destrame într-un ritm rapid iarna trecută, când întâlnirile săptămânale din New York s-au transformat într-un spectacol de bătaie şi de argumente vicioase. 

Pumni şi obiecte au fost aruncate înspre organizatori. Protestatarii se acuzau între ei de a fi patriarhali, rasişti şi despotici. Nimeni nu putea fi de acord cu nimic şi nimeni nu era la conducere. Organizatorii au declarat la grevă şi au refuzat să-şi facă apariţia, urmând o succesiune rapidă de persoane care au ţinut minuta întâlnirilor. Apoi întâlnirile s-au oprit complet. 

În oraşul în care a luat naştere mişcarea, Occupy se destramă.

„Nu mai vorbeam despre lucrurile cu adevărat importante, ci vorbeam unul despre celălalt“, a declarat Pete Dutro, un artist ce face tatuaje care a administrat finanţele mişcării, dar care a fost deziluzionat de lupte şi a părăsit mişcarea cu câteva luni în urmă. 

Problema cu „Occupy Wall Street“, la un an după ce s-a născut într-un parc de granit din sudul  Manhattan-ului şi apoi s-a răspândit de-a lungul globului, constă în faptul că nimeni nu-i mai cunoaşte semnificaţia. Să spui că mişcarea a avut succes sau eşec depinde de modul în care o defineşte fiecare.  

„Occupy“ este o reţea. „Occupy“ este o metaforă. „Occupy“ încă trăieşte. „Occupy“ este moartă. „Occupy“ este spiritul revoluţiei, o cauză pierdută, un vis amânat. 

„Pot spune că «Occupy» este astăzi simbolul mişcărilor pentru dreptatea socială şi economică. Multe persoane folosesc acest brand pentru căutarea îmbunătăţirii lumii“, a afirmat Jason Amadi, un protestatar în vârstă de 28 de ani din Philadelphia.

Protestatarii se vor aduna în cursul zilei de astăzi în apropiere de sediul New York Stock Exchange (NYSE) pentru a celebra aniversarea mişcării, marcând ziua în care au început camparea în Parcul Zuccotti. Alte marşuri şi mitinguri din peste 30 de ţări vor comemora această zi. 

Peste 300 de persoane au efectuat sâmbătă un marş de aniversare. O parte dintre ei au fost arestaţi, majoritatea pe baza acuzaţiilor de comportament turbulent, a declarat un oficial al poliţiei. 

Dar acum mişcarea este doar o umbră a marelui său început, când un grup de tineri a valorificat puterea unei naţiuni deziluzionate şi a preluat străzile şi a scandat lozinci cu privire la lăcomia şi inegalitatea corporatistă. 

Pe atunci reprezenta un strigăt de adunare, o forţă considerabilă. Dar, din moment ce taberele au fost distruse şi protestatarii şi-au pierdut locul adunării, „Occupy“ şi-a pierdut abilitatea de organizare. 

Mişcarea a crescut prea mult, prea repede. Fără lideri sau cereri specifice, ceea ce a început ca un protest împotriva inegalităţii sociale s-a transformat într-un protest amorf împotriva tuturor evenimentelor considerate greşite în lume.

„Noi am intenţionat să ocupăm Wall Street, fără să facem referire la orice aspect social îmbolnăvit“, a explicat Dutro. 

Comunitatea care a luat o formă în Parcul Zuccotti încă există, chiar dacă într-o formă mai puţin omogenă. Ocupanţii au păstrat legătura online prin site-uri şi prin reţele sociale. Au fost înaintate apeluri pentru conferinţe şi publicaţii afiliate mişcării „Occupy“. Întâlnirile sunt în general convocate doar pentru a organiza anumite evenimente specifice, precum evenimentul cu ocazia zilei de 1 Mai ce s-a finalizat printr-un eşec. 

Fondurile de 85.000 de dolari pe care mişcarea încă le mai controlează au fost îngheţate, chiar dacă eforutile în vederea obţinerii de finanaţare continuă. 

„Întâlnirile s-au prăbuşit sub propria lor greutate. Ele au devenit mult prea îngreunate de deciziile financiare. Au devenit birocratice“, explică  Marisa Holmes, un protestatar în vârstă de 26 de ani, care a participat la organizarea mişcării de anul trecut. 

Cu alte cuvinte, adepţii mişcării au devenit un microcosmos al societăţii pe care s-au hotărât să o abandoneze, o nouă societate dar la fel de greşită cu propriul set de ierarhii miniaturale şi relaţii toxice. Chiar înainte de înlăturarea din Parcul Zuccotti, mişcarea a fost afectată de probleme legate de zgomot şi sanitare, o incapacitate de a lua decizii şi o ruptură largă dintre „rezidenţii“ în regim full-time ai parcului şi jucătorii majori ai mişcării, din care cei mai mulţi nu locuiau în parc. 

„Tot timpul am susţinut o nouă societate. Nu cerem nimic de la Wall Street. Nu aşteptăm nimic în schimb“, a precizat Holmes. 

Organizatorii „Occupy“ din alte oraşe americane s-au retras în ultimele luni. În Oakland, un gard de metal înconjoară gazonul primăriei unde a avut loc unul dintre cele mai notorii evenimente atunci când poliţia a intervenit cu gaze lacrimogene. Tabăra a dispărut, la fel ca miile de adepţi ce s-au îndreptat către vest cu scopul de a ajuta la închiderea în mod repetat unuia dintre cele mai mari porturi din SUA.

„Nu cred că mişcarea în sine are un viitor prea lung. În schimb, cred că mişcările energizate de Occupy vor avea un viitor răsunător“, a declarat  Dr. Mark Naison, profesor la Universitatea Fordham din New York. 

De-a lungul ţării, au avut loc proteste organizate în numele blocării executării de ipoteci, a inegalităţii rasiale, a opririi şi a percheziţionării datoriilor: ridici problema, Occupy o susţine. Ocuparea Bronxului. Ocuparea Departmentului de Educaţie. Ocuparea infractorilor. Ocuparea  Hamptonului. 

Protestatarii ce se opun tuturor situaţiilor pe care le consideră greşite,  de la vânzările de lichior în Whiteclay, Nebraska, şi până la legislaţia anti-imigrare a Birminghamului, Alabama, s-au folosit de mişcare ca o armă de luptă pentru propriile lor motive. În Rusia, activiştii din opoziţie protestează împotriva realegerii lui Valdimir Putin pentru un al treilea mandat de preşedinte. Tinerii din Spania se adună pentru a protesta faţă de majorarea taxelor şi a reducerilor de cheltuieli din sectoarul public şi din sănătate. 

Occupy, susţinută în continuare de primii adepţi

„Peste tot în lume, spiritul tânăr de revoltă este viu“, a declarat  Kalle Lasn, cofondator al Adbusters, revista canadiană ce a ajutat la aprinderea mişcării. 

În New York, grupurile de prieteni care se autointitulează „grupuri de afinitate“ încă se mai adună în apartamentele pentru a discuta despre viitorul Occupy. În urmă cu câteva săptămâni, aproximativ 50 de adepţi s-au adunat în subsolul unei clădiri de lângă Union Square pentru a organiza aniversarea. 

Au avut loc obişnuitele scandaluri, precum organizatorii care vorbeau unii peste celălaţi şi se luau la ceartă din asta. Sau, de exemplu, grupul nu a putut decide dacă să permită sau nu unui jurnalist să le facă poze. Un bărbat mai în vârstă a „deturnat“ întâlnirea pentru aproximativ 15 minute pentru a declama tacticile Poliţiei din New York. 

Documentul „Acordul Comunităţii  Occupy Wall Street“ a fost distribuit în felul acesta împreună cu alte norme depăşite din perioada de campare de anul trecut. Prin acest acord adepţii I-au îndemnat pe toţi membrii să nu se atingă de lucrurile personale ale celorlalţi şi au stabilit reguli cu privire la modalităţile de dormit. 

Este o gândire îndreptată spre interior, accentul cade pe adepţi şi nu pe societatea pe care vor să o modeleze. Acest fapt îi întristează pe vechii protestatari precum Dutro, care ar vrea să se concentreze pe dărâmarea Wall Street-ului. 

La intrarea în apartamentul său din  Brooklyn, ca o amintire a trecutului, este agăţat primul afiş coborât în Parcul Zuccotti. Inscripţia în negru şi în auriu, pictată pe o bucată de carton, susţine că „nimeni nu s-a îmbogăţit doar prin propriile sale eforturi. Wall Street crede că eşti un fraier“. 

Păstrează acest afiş ca o amintirea a scopului real ce a declanşat mişcarea. În ciuda multor frustrări,  Dutro nu a fost capabil să marcheze furia Occupy din sufletul său. Nu încă. 

Pe 17 septembrie va fi din nou în Liberty Square (Piaţa Libertăţii). Va aştepta, la fel ca şi restul lumii, pentru a vedea ce se va întâmpla. 

„Am venit în parc şi am avut această experienţă magică. A fost o mare discuţie. A fost un moment pe care doream cu toţii să-l realizăm. Nu sunt singur“, a încheiat Dutro.